Suspension of imprisonment denied where family hardship is pre-existing rather than a grave consequence of incarceration

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 902 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2657/2004 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.M.A.

A fost obligat condamnatul la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul R.M.A. care a susținut că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situație dificilă, ce reclamă prezența sa la domiciliu.

Prin decizia penală nr. 610 din 19 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2565/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

A fost obligat recurentul la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul R.M.A., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2657 din 11 mai 2004 pe rolul Tribunalului București, secția I penală, condamnatul R.M.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 158 din 26 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că are o situație familială grea (tatăl decedat, iar mama sa realizează venituri modeste, insuficiente pentru întreținerea familiei compusă din trei persoane), astfel că prezența sa la domiciliu este necesară pentru acordarea unui sprijin material.

Înalta Curte reține ca, legiuitorul a înțeles că, în situații deosebite, de natură a afecta grav și irevocabil starea familiei condamnaților ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemență și să permită revenirea temporară a condamnaților în sânul societății.

Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Legea nu stabilește care sunt „împrejurările speciale” datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar putea produce consecințe grave. Revine instanței de judecată sarcina de a face aprecieri asupra temeiniciei cererii.

Rezultă așadar că, în cauză trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă.

În speță, față de susținerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din conținutul căreia nu se desprinde iminența producerii consecințelor grave la care se referă textul de lege, deoarece situația grea a familiei petentului nu este consecutivă privării acestuia de libertate, ci este cvasiperpetuă, astfel încât prezența pasageră a acestuia la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate influența în vreun mod starea familiei sale.

Mama petentului, în vârstă de 43 de ani, lucrează ca îngrijitoare la S. RA, având un venit lunar de 2.500.000 lei și locuiește împreună cu cei doi frați ai condamnatului, R.D., în vârstă de 23 ani, fără ocupație și R.C., în vârstă de 14 ani, elevă în clasa a VIII-a, în condiții decente, într-un apartament compus din două camere, proprietate personală, nivelul de viață al acestora nefiind diferit de nivelul general de trai din perioada de tranziție a familiilor din pătura săracă a populației.

Față de aceste considerente, apreciind că cererea petentului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M.A.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 610/ A din 19 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2004.