Tax surcharges as statutory sanctions exempt from insolvency moratorium under Article 37 of Law No. 64/1995
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court’s decision to reject the plaintiff's lawsuit, thereby allowing the defendant state authorities to prevail and confirming the validity of the financial sanction. The dispute concerned a judicial liquidation proceeding where the debtor company challenged a tax authority decision and audit report imposing delayed payment surcharges on wage tax arrears, arguing that calculating such penalties after the opening of bankruptcy proceedings constituted an unlawful increase of liabilities prohibited by bankruptcy law. The court held that delayed payment surcharges are statutory financial sanctions rather than contractual interest or expenses under the Insolvency Law, citing specific provisions of the Insolvency Law and the Government Emergency Ordinance regarding penalty rates, and thus determined they were not subject to the moratorium on accrual of debts applicable to unsecured claims during bankruptcy proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart.37 din Legea nr.64/1995, art. 3 din O.G. nr. 11/1996; Tax surcharges as statutory sanctions exempt from insolvency moratorium under Article 37 of Law No. 64/1995: The dispute concerned a judicial liquidation proceeding where the debtor company challenged a tax authority decision and audit report imposing delayed payment surcharges on wage tax arrears, arguing that calculating such penalties after the opening of bankruptcy proceedings constituted an unlawful increase of liabilities prohibited by bankruptcy law. The court held that delayed payment surcharges are statutory financial sanctions rather than contractual interest or expenses under the Insolvency Law, citing specific provisions of the Insolvency Law and the Government Emergency Ordinance regarding penalty rates, and thus determined they were not subject to the moratorium on accrual of debts applicable to unsecured claims during bankruptcy proceedings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the main ground for the verdict, establishing that statutory surcharges do not fall under the prohibition of adding interest or expenses to claims after the opening of insolvency proceedings.
Cited as the decisive legal basis defining the surcharges as statutory sanctions for late payment, distinguishing them from interest or costs excluded by the insolvency law.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C.”P” SA , prin lichidator judiciar S.C. „E” SRL, împotriva sentinței civile nr.154 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț, ambele părți fiind reprezentate de consilierul juridic E.B.. Au lipsit recurenta-reclamantă SC „P” S.A., respectiv lichidatorul acesteia – S.C. „E” SRL și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra Neamț.
Procedura completă.
Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta-reclamantă S.C.”P” SA a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 5, dosar recurs).
Reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 15 octombrie 2001, S.C. „P” SA prin lichidator S.C. „E” SRL a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanțelor nr.1382 din 11 septembrie 2001, precum și a procesului-verbal de control nr. 532/13.07.2001 încheiat de Direcția de Control Fiscal Neamț din cadrul D.G.F.P.C.F.S. Neamț.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că măsura obligării la plata majorărilor de întârziere datorate pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare restante la data de 31.08.1999, calculate ulterior declanșării procedurii falimentului, este nelegală și contravine dispozițiilor Legii nr.64/1995 care are drept scop declarat lichidarea pasivului debitorului.
Prin sentința civilă nr.154/ 18 decembrie 2001 Curtea de Apel Bcău a respins acțiunea, reținând pentru aceasta că majorările de întârziere reprezintă o sancțiune specifică dreptului financiar neputând fi comparate cu dobânzile prevăzute de creditor la care se referă art.37 din Legea nr.64/1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC „P” SA prin lichidator SC „E” SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că după deschiderea procedurii de reorganizare și lichidare, calcularea de majorări de întârziere, penalități sau dobânzi ar presupune majorarea continuă a pasivului patrimonial, ceea ce ar contraveni scopului prevăzut de Legea nr. 64/1995.
A mai susținut că în ce o privește, măsura dispusă de Direcția de Control Fiscal Neamț este și netemeinică, întrucât a făcut dovada achitării impozițului pe salarii până la deschiderea procedurii de reorganizare.
Recursul nu este fondat.
Prin încheierea de ședință din 12.06.2000, Tribunalul Neamț a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciare a SC „P” SA.
În urma controlului efectuat de Administrația Financiară Piatra Neamț, prin procesul-verbal nr.5321/ 13.07.2001 s-a stabilit în sarcina societății obligația de virare la bugetul de stat a sumei de 530.976.979 lei reprezentând majorări pentru vărsarea cu întârziere a impozitului pe salarii.
Potrivit art.37 din Legea nr.64/1995 „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate de la data deschiderii procedurii în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprinse în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus”.
Or, penalitățile și majorările de utilizare nu constituie „dobânzi” sau „cheltuieli” în sensul celor menționate. Ele reprezintă în fapt sancțiuni pentru neplata la termen a unor datorii către stat, fiind datorate în baza unor prevederi legale speciale, respectiv art.3 din O.G. nr.11/1996.
Față de aceste considerente, urmează a se constata că în mod corect instanța fondului a reținut ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C.”P” SA prin lichidator judiciar S.C. „E” SRL împotriva sentinței civile nr.154 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.