Inadmissibility of revision for contradictory judgments based on positive res judicata where triple identity is lacking

Şedinţa publică din data de 20 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin decizia civilă nr. 2757 din 17 mai 2022, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Municipiul Fălticeni prin Primar împotriva Deciziei nr. 473 din 9 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat lipsa identităţii de obiect şi de părţi a celor două hotărâri apreciate de revizuent ca "potrivnice". Instanţa a reţinut că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză care caracterizează autoritatea de lucru judecat şi, prin urmare, nu s-au întrunit condiţiile de admisibilitate a revizuirii impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate anterior, a declarat recurs recurentul Municipiul Fălticeni – prin Primar.

Recurentul apreciază că instanţa a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, prin interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterii cererii de revizuire şi anularea deciziei civile nr. 473 din 9 iunie 2021 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2017, deoarece este încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2829 din 2 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

3. Apărările părţilor

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, iar, în subsidiar, a solicitat anularea recursului ca nemotivat, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata consideră că instanţa de revizuire nu a greşit atunci când, analizând cele două obiecte supuse judecăţii, a constatat faptul că nu a fost identitate de obiect în cele două dosare analizate, din moment ce primul dosar a fost constituit în vederea atacării unor acte cu caracter administrativ, reprezentate de încheierile emise de Curtea de Conturi Suceava, iar al doilea dosar a fost creat în vederea recuperării unui prejudiciu de la S.C. A. S.R.L.

Mai arată că şi sub aspectul cauzei, cele două acţiuni au avut raţiuni distincte, prima dintre acestea întemeindu-se pe pretinse motive de nelegalitate sau netemeinicie ale unui act administrativ cu caracter individual emis de Curtea de Conturi, în timp ce, cea de-a doua acţiune s-a fundamentat pe o pretinsă solicitare de angajare a răspunderii sale civile delictuale.

Pe cale de consecinţă, solicită să se constate că recurenta-revizuenta, fiind nemulţumită de soluţia pronunţată de către instanţa de fond, tinde să îşi justifice, în mod formal, propria vinovăţie constatată de Curtea de Conturi, tergiversând astfel procesul de recuperare a prejudiciului constatat raportat la bugetul public local.

Recurentul Municipiul Fălticeni – prin Primar a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate ca neîntemeiate.

Consideră că, în cauză nu poate fi reţinută inexistenţa identităţii de părţi deoarece revizuentul Municipiul Fălticeni a promovat ambele cereri de chemare în judecată în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017, iar intimata S.C. A. S.R.L. a fost, de asemenea, parte în ambele dosare. Cererea de revizuire a vizat părţile din ambele dosare, Camera de Conturi Suceava şi Curtea de Conturi a României fiind părţi doar în cadrul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Suceava, dosar în care acţiunea a avut mai multe capete de cerere, unul vizând pe intimata S.C. A. S.R.L., hotărârea instanţei din acel dosar fiindu-i opozabilă intimatei doar în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la prejudiciul care a decurs din executarea contractului de prestări servicii nr. x din 23 mai 2014, acest prejudiciu fiind în legătură cu obiectul dosarului nr. x/2017

Referitor la inexistenţa identităţii de obiect, consideră că această apărare trebuie înlăturată de către instanţă deoarece ambele hotărâri vizează existenţa prejudiciului care a decurs din executarea contractului de prestări servicii nr. x din 23 mai 2014, fapt consfinţit cu autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2015 în care Curtea de Apel Suceava a pronunţat decizia nr. 2829 din 2 octombrie 2018, în sensul menţinerii constatărilor auditorilor externi şi a recuperării prejudiciului.

Prin urmare, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va analiza excepţia nulităţii recursului invocată de intimata A. S.R.L prin întâmpinare, prin care s-a susţinut că motivele de recurs invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În baza acestor consideraţii teoretice, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului reţinând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 489 din C. proc. civ. iar critica ce vizează greşita constatare a instanţei de revizuire a neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., articol indicat de revizuentă ca temei de drept al cererii sale se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurentul a susţinut, în esenţă, că decizia prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă a fost motivată de instanţa de revizuire prin aplicarea greşită, în opinia sa, a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiindcă cele două hotărâri menţionate în cererea de revizuire erau vădit contradictorii. Astfel, recurentul consideră că împrejurările în care s-au săvârşit faptele trebuie analizate în mod unitar, în cauză părţile implicate sunt aceleaşi, iar presupusul prejudiciu izvorăşte din fapte identice, cazul de revizuire invocat fiind aplicabil şi atunci când se manifestă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prevederile art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, dispunând, în alin. (1), că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Pentru admisibilitatea revizuirii în temeiul textului menţionat, cele două hotărâri pretins potrivnice trebuie să fie pronunţate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părţi, obiect şi cauză).

Potrivit alin. (2), oricare din părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În termenii consacraţi de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., nu este nevoie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat (obiect, cauză şi părţi), ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional).

Examinând, prin prisma acestor consideraţii teoretice, speţa, se constată, contrar susţinerilor recurentului, că în mod corect instanţa de revizuire a reţinut efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, constatând că nu este îndeplinită condiţia ca cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese.

Înalta Curte reţine că prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, a fost modificat alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din C. proc. civ., hotărârile rămân suspuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În acest context, se constată că art. 430 din C. proc. civ. care reglementează la nivel legislativ ambele forme de manifestare a autorităţii de lucru judecat, sub aspect negativ şi pozitiv, nu a produs, anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, şi consecinţa îmbogăţirii în conţinut a dispoziţiilor ce reglementează cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri şi a modului în care acesta acţionează asupra unor hotărâri definitive.

În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 346/2020 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. că revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.

Prin urmare, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. În acest sens, în raport de data la care a fost demarat procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, 14.12.2017, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire fiind în mod corect analizată prin raportare la acest text de lege, care prevede că "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin urmare, în condiţiile în care, ceea ce invocă autorul recursului este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, susţinerea în sensul că instanţa de revizuire a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reţinută.

Aşa cum s-a expus în cele ce preced, analiza efectului pozitiv al autorităţii de lucru ar presupune ca instanţa sesizată cu cererea de revizuire să nu se limiteze doar la anularea celei din urmă hotărâri, deşi aceasta era singura sancţiune permisă de reglementarea anterioară Legii nr. 310/2008. Interpretarea extinsă a acestei căi de atac prin aplicarea soluţiei prevăzute de legea actuală "va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat" este exclusă, în raport cu dispoziţiile procedurale incidente supuse principiului tempus regit actum.

În ceea ce priveşte modalitatea de analiză a efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, recurentul nu a combătut, prin criticile aduse, concluziile instanţei de revizuire referitoare la neîndeplinirea triplei identităţi a elementelor cerute de lege.

În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul Municipiul Fălticeni, prin primar, împotriva deciziei nr. 2757 din 17 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2023.