Prosecutors' Salary Challenge Remanded After Court Rejects Excessive Formalism Over Claim Object

Şedinţa publică din data de 06 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 iulie 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au solicitat anularea în parte a Ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551 din 12 aprilie 2023 şi nr. 588 din 26 aprilie 2023 şi emiterea altora prin care să se dispună:

- acordarea începând cu data de 01 ianuarie 2018 a VRS de 605,225 RON majorat cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/12017;

- acordarea sporurilor în procent de 45 %;

- constatarea faptului că excepţia prevăzută de O.U.G. nr. 168/2022 privind majorarea salariilor bugetarilor cu 10%, de la 1 ianuarie 2023, faţă de nivelul din decembrie 2022, dar fără a depăşi grila, nu le este aplicabilă, majorarea urmând a le fi aplicată;

- sumele care reprezintă diferenţa dintre drepturile salariale stabilite potrivit noului ordin şi drepturile salariale stabilite anterior să se actualizeze cu indicele de inflaţie, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 343 din 05 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu şi în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 343 din 05 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenţii-reclamanţi au învederat, în esenţă, că raţionamentul instanţei este greşit, întrucât aşa cum se poate observa, în cauză cererea de chemare în judecată, au întemeiat-o în drept în principal pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 153/2017.

De asemenea, la cererea de chemare în judecată au ataşat răspunsul (hotărârea) Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 983/C/7540/VI-13/2023 ca urmare a contestării celor două ordine.

Or, astfel cum a fost iniţiat demersul acestora judiciar, prin raportare la temeiul de drept reprezentat prin norma specială, dar şi însoţit de dovada parcurgerii procedurii prealabile - ataşând răspunsul la contestaţia împotriva ordinelor - rezultă cu claritate că ceea ce au dorit să supună controlului instanţei a fost inclusiv această "hotărâre" a organului de conducere prin care practic a fost menţinută soluţia iniţială prin care le-au fost stabilite drepturile salariale.

Soluţia diferă de norma generală de la art. 37 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 care prevede plângerea doar împotriva modului de soluţionare a contestaţiei, deoarece conform art. 7 din capitolul VIII al Legii nr. 153/2017, deşi plângerea se atacă tot cu contestaţie, acţiunea în contencios are în vedere hotărârile organelor prevăzute la alin. (1), iar nu doar modul de soluţionare a contestaţiei. Aceste hotărâri cuprind stricto sensu doar modul de soluţionare a contestaţiei, dar lato sensu au în vedere inclusiv actul administrativ iniţial a cărui legalitate este supusă controlului instanţei de contencios administrativ. Ceea ce se atacă în contenciosul administrativ este actul administrativ vătămător, după parcurgerea procedurii prealabile, iar nu doar modul de soluţionare a acestei proceduri deoarece finalitatea acţiunii are în vedere înlăturarea efectelor actului administrativ, iar nu doar în cenzurarea procedurii prealabile.

O soluţie de respingere ca inadmisibilă a acţiunii ar fi putut fi justificată, în opinia acestora, doar atunci când cererea de chemare în judecată ar fi fost adresată direct instanţei, fără dovada parcurgerii procedurii prealabile.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând legalitatea sentinţei recurate prin prisma susţinerilor părţilor şi a actelor dosarului, Înalta Curte apreciază recursul de faţă ca fondat pentru considerentele ce se succed:

Prin cererea de chemare în judecată, recurenţii-reclamanţi au solicitat anularea în parte a Ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551 din 12 aprilie 2023 şi nr. 588 din 26 aprilie 2023 şi emiterea altora prin care să se dispună acordarea începând cu data de 01 ianuarie 2018 a VRS de 605,225 RON majorat cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/12017, acordarea sporurilor în procent de 45 %, constatarea faptului că excepţia prevăzută de O.U.G. nr. 168/2022 privind majorarea salariilor bugetarilor cu 10%, de la 1 ianuarie 2023, faţă de nivelul din decembrie 2022, dar fără a depăşi grila, nu le este aplicabilă, majorarea urmând a le fi aplicată, iar sumele care reprezintă diferenţa dintre drepturile salariale stabilite potrivit noului ordin şi drepturile salariale stabilite anterior să se actualizeze cu indicele de inflaţie, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin Ordinul nr. 551/12.04.2023 s-a stabilit că, începând cu data de 07 decembrie 2018, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, conform anexei.

Ordinul nr. 588/26.04.2023 este emis în aplicarea ordinului anterior menţionat, stabilindu-se că, începând cu data de 01 aprilie 2023 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că obiect al controlului de legalitate al instanţei este hotărârea organului vizat de art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII, Anexa V, respectiv actul administrativ al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care se soluţionează contestaţia formulată împotriva actului de stabilire a drepturilor sale salariale, iar nu actul de stabilire a drepturilor salariale.

Or, reţine prima instanţă, reclamanţii nu au învestit instanţa cu controlul de legalitate a adresei nr. x/14.06.2023 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551 din 12 aprilie 2023 şi nr. 588 din 26 aprilie 2023, prin care s-au stabilit drepturile salariale ale reclamanţilor, ci au înţeles să conteste direct actul de stabilire a drepturilor salariale, respectiv ordinele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionate în precedent.

Înalta Curte nu împărtăşeşte raţionamentul instanţei de fond şi apreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată de prima instanţă cu un formalism excesiv, care se îndepărtează de sensul legii şi scopul instituit de legiuitor prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora "Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Înalta Curte reaminteşte că autorităţilor naţionale le revine, într-adevăr, sarcina de a interpreta şi aplica normele de natură procedurală, însă un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părţi (a se vedea mutatis mutandis, Sovtransavto Holding vs. Ucraina, par. 81). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale (Bellet vs. Franta, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34).

În cauză, Înalta Curte constată că, din înscrisurile de la dosar, precum şi din considerentele sentinţei recurate rezultă că reclamanţii au formulat contestaţie împotriva actelor de stabilire a drepturilor salariale (Ordinele procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551 din 12 aprilie 2023 şi nr. 588 din 26 aprilie 2023), iar Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat contestaţia prin Adresa nr. x/14.06.2023.

Deşi recurenţii-reclamanţi au solicitat, prin cererea de chemare în judecată, doar anularea Ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551 din 12 aprilie 2023 şi nr. 588 din 26 aprilie 2023, nu şi anularea Adresei nr. x/14.06.2023 prin care pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a răspuns contestaţiei formulată de către aceştia împotriva ordinului de salarizare, Înalta Curte reţine că motivele care au stat la baza stabilirii drepturilor salariale ale recurenţilor-reclamanţi sunt comune actelor administrative menţionate, precum şi faptul că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se face referire şi la acest răspuns comunicat reclamantelor la data de 15 iunie 2023.

Aşa fiind, este excesiv să se considere că acţiunea este inadmisibilă doar pentru că recurenţii-reclamanţi nu au precizat expres că au înţeles să conteste şi Adresa nr. x/14.06.2023, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea contestaţiei, cum greşit a considerat prima instanţă.

De asemenea, întrucât numai omisiunea parcurgerii procedurii prealabile obligatorii de contestare a ordinului de salarizare poate să atragă inadmisibilitatea acţiunii în anulare formulate direct la instanţă, iar nu omisiunea de a indica în mod expres că se contestă şi răspunsul administrativ, Înalta Curte apreciază că prima instanţă trebuia să facă o calificare juridică a obiectului cererii de chemare în judecată în funcţie de motivele invocate de reclamanţi în susţinerea acţiunii, asigurându-le astfel accesul la justiţie.

Prin urmare, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanţe, pentru ca aceasta să analizeze motivele invocate prin cererea de chemare în judecată referitoare la legalitatea şi temeinicia modului de soluţionare a contestaţiei administrative prin Adresa nr. x/14.06.2023 şi a Ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551 din 12 aprilie 2023 şi nr. 588 din 26 aprilie 2023, precum şi capatele de cerere subsecvente.

Pentru considerentele expuse şi pentru a asigura părţilor dreptul la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicţie, în temeiul dispoziţiilor art. 497 alin. (1), coroborate cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ., respectiv art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S. împotriva sentinţei civile nr. 343 din 05 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa civilă recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S. împotriva sentinţei civile nr. 343 din 05 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 06 februarie 2025.