Scope of collective rights management authority vs. EU monitoring limits in review of administrative regularization order

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 iulie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi ("CREDIDAM") a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor ("ORDA"), solicitând:

(i) anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 privind soluţionarea ca neîntemeiată a plângerii prealabile înregistrate la ORDA sub nr. x/22.06.2021;

(ii) anularea deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 privind dispunerea măsurilor necesare intrării în legalitate a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1168 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 privind soluţionarea plângerii prealabile şi, pe cale de consecinţă, a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil; pe fondul cauzei, a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi a anulat Decizia ORDA nr. 27/24.05.2021.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2248 din 17 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 a dispus următoarele:

(i) a respins excepţia tardivităţii recursului, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, precum şi excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocate de intimata-reclamantă, ca neîntemeiate;

(ii) a admis recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinţei civile nr. 1168 din data de 7 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal;

(iii) a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând,

(iv) a respins capătul de cerere privind anularea deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021, ca neîntemeiat;

(v) a menţinut în rest sentinţa recurată.

4. Revizuirea declarată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, revizuenta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat revizuirea deciziei nr. 2248 din 17 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Cererea de revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitându-se admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de recurs formulate de intimatul ORDA.

În motivare, revizuenta a arătat, în esenţă, că faţă de maniera în care instanţa de recurs a înţeles să soluţioneze problema de drept dedusă judecăţii, confirmând conduita ORDA de a interveni în activitatea sa substanţială şi de a califica o prestaţie ca fiind artistică în lipsa oricăror probe şi trecând peste analiza de specialitate CREDIDAM, a apreciat că decizia nr. 2248/17.04.2024 a fost pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene. Astfel, a susţinut că prin decizia ce formează obiectul prezentei căi de atac, instanţa a consacrat o soluţie ce contravine principiilor gestiunii colective, validând o conduită a autorităţii competente cu monitorizarea activităţii organismului de gestiune colectivă ce depăşeşte cu mult limitele prerogativelor reglementate în sarcina sa.

A mai arătat că decizia atacată generează efecte contrare dreptului european, ce conduc la încălcarea dispoziţiilor Directivei 2014/26 (art. 36, considerentul 26, considerentul 50), din perspectiva prerogativelor recunoscute de dreptul Uniunii Europene în favoarea autorităţilor competente să monitorizeze respectarea, de către organismele de gestiune colectivă, a dispoziţiilor de drept intern adoptate în conformitate cu cerinţele prevăzute în Directiva 2014/26, astfel cum sunt consacrate şi interpretate în jurisprudenţa CJUE.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 21 Legea nr. 554/2004 şi art. 509 şi urm. C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, arătând, în esenţă, că a acţionat în limitele conferite de lege în activitatea de verificare efectuată, ţinând cont de norma legală expresă care conferă atributul luării măsurii de intrare în legalitate, iar instanţa de recurs a statuat în limitele în care a fost sesizată, cu respectarea principiilor statuate la nivel european.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 8/1996 şi Legea nr. 554/2004.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta CREDIDAM, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Conform Deciziei nr. 45/2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care a vizat analiza interpretării şi aplicabilităţii art. 21 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat faptul că revine însă instanţei de judecată obligaţia să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecăţii, stabilind dacă dispoziţiile de drept european erau sau nu în vigoare la data faptelor relevante în cauză, dacă ele au făcut sau nu obiectul analizei instanţei de judecată ori dacă prin cererea de revizuire se urmăreşte schimbarea cauzei juridice a cererii sub aspectul faptelor relevante pe care s-au întemeiat motivele de nelegalitate.

Din ansamblul argumentelor expuse în cuprinsul cererii de revizuire, Înalta Curte reţine că motivul pe care aceasta se grefează este reprezentat de împrejurarea că instanţa de recurs ar fi făcut aplicarea legii naţionale într-o modalitate care să genereze efecte contrare dreptului Uniunii Europene, respectiv Directivei 2014/26 (art. 36, considerentul 50), din perspectiva prerogativelor recunoscute de dreptul Uniunii Europene în favoarea autorităţilor competente să monitorizeze respectarea, de către organismele de gestiune colectivă, a dispoziţiilor de drept intern adoptate în conformitate cu cerinţele prevăzute în această directivă.

Procedând la verificarea susţinerilor revizuentei, Înalta Curte constată că, instanţa de recurs a fost învestită cu analizarea legalităţii soluţiei primei instanţe de anulare a deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 privind dispunerea măsurilor necesare intrării in legalitate a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, din perspectiva includerii în repertoriul gestionat a prestaţiei artistice denumite "A.", aparţinând doamnei B., membru CREDIDAM, potrivit declaraţiei de repertoriu înregistrată la organismul de gestiune colectivă nr. 23139/23.09.2020. Astfel, criticile formulate în cadrul căii de atac a recursului au vizat pretinsa calificare eronată a operei audiovizuale "A.", ca fiind o prestaţie artistică şi, pe cale de consecinţă includerea acesteia, în mod eronat, în repertoriul gestionat de organismul de gestiune colectivă. În analiza realizată, instanţa de recurs nu a verificat competenţa Oficiului de a emite actului administrativ contestat, respectiv competenţa de a cenzura analiza pe care organismul de gestionare colectivă o realizează cu privire la prestaţiile artistice incluse în portofoliul gestionat, în exercitarea monitorizării activităţii organismelor de gestionare colectivă, întrucât această împrejurare a fost tranşată de prima instanţă, soluţia pronunţată nefiind recurată, din această perspectivă.

Or, Înalta Curte constată că prin prezenta cale de atac, revizuenta a invocat nesocotirea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene tocmai în aprecierea prerogativelor de care dispune Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pentru monitorizarea activităţii organismele de gestiune colectivă, aspect care nu a făcut însă obiectul analizei instanţei de recurs.

Faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte reţine că motivele invocate nu pot deschide calea revizuirii, întrucât scopul reglementării acestei căi extraordinare de atac nu este acela de a oferi părţilor posibilitatea repunerii în discuţie a elementelor care au fost discutate în faţa primei instanţe şi care au intrat în autoritate de lucru judecat, ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului, ci acela de a remedia eventuala nesocotire a dreptului Uniunii Europene realizată de instanţa a cărei hotărâre se atacă, în analiza chestiunilor ce i-au fost deduse spre soluţionare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi împotriva deciziei nr. 2248 din 17 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.