Arbitration award annulment deadline prorogated for all parties until ruling on last correction request; lower court judgment quashed and remanded.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la dată de 25.11.2020, sub nr. x/2020*, reclamanta Compania Naţională de Admkinistrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în contradictoriu cu pârâtă A., a solicitat anularea Sentinţei arbitrale nr. 26 din 18 aprilie 2019, a Sentinţei arbitrale nr. 40 din 18 iunie 2019, a Sentinţei arbitrale nr. 46 din 11.07.2019 şi a încheierii de îndreptare din dată de 17.07.2019, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii în anulare în ceea ce priveşte sentinţa arbitrală nr. 26/18.04.2019 şi sentinţa arbitrală nr. 40/18.06.2019.

A respins excepţia tardivităţii acţiunii în anulare în ceea ce priveşte sentinţa arbitrală nr. 47/11.07.2019.

A respins excepţia lipsei de obiect ca neîntemeiată.

A dispus continuarea judecăţii cu privire la acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 46/11.07.2019 şi a încheierii din 17.07.2019 şi a acordat termen la 23.04.2021 ora 12:30, pentru când se citează părţile, pârâta cu menţiunea de a preciza dacă excepţia inadmisibilităţii priveşte şi sentinţa arbitrală nr. 46/11.07.2019 şi încheierea din 17.07.2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 736 din data de 10 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare, în ceea ce priveşte sentinţa arbitrală nr. 26/18.04.2019 şi sentinţa arbitrală nr. 40/18.06.2019, ca tardiv formulată.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare în ceea ce priveşte sentinţa arbitrală nr. 46/11.07.2019 şi încheierea din 17.07.2019, ca neîntemeiată.

A respins acţiunea în anulare în ceea ce priveşte sentinţa arbitrală nr. 46/11.07.2019 şi încheierea din 17.07.2019, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 736 din data de 10 mai 2021 şi a încheierilor din data de 12 februarie 2021, 1 martie 2021 şi 23 aprilie 2021 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitată, recurenta – reclamantă a arătat că instanta de fond a încălcat regulile de procedură civilă sub mai multe aspecte, respectiv instanţa a încălcat dispozitiile procedurale ale art. 611 alin. (1) teza finală C. proc. civ. raportat la art. 604 coroborat cu art. 607 C. proc. civ. atunci când a admis excepţia tardivităţii acţiunii în anulare în ceea ce priveşte Sentinţa arbitrală nr. 26/18.04.2019 şi Sentinţa arbitrală nr. 40/18.06.2019.

Reţinerea instanţei în sensul că prorogarea termenului de exercitare a actiunii în anulare după comunicarea hotărârii prin care a fost soluţionată cererea de îndreptare/lămurire/completare profită doar părţii care a formulat o astfel de cerere nu are fundament întrucât art. 611 alin. (1) teza finala C. proc. civ. nu prevede termene distincte pentru partea care a formulat o cerere de indreptare/lamurire/completare stabilind în mod clar şi fără echivoc că, dacă s-a formulat o cerere de îndreptare/lămurire/completare (indiferent de partea care a formulat-o sau dacă a fost ridicată de instanţă din oficiu) termenul de exercitare a acţiunii în anulare se va proroga ulterior comunicării hotărârii prin care a fost soluţionată cererea. În consecinţă, Curtea de Apel Bucuresti a încălcat principiul potrivit cu care "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Instanţa a nesocotit însăşi raţiunea reglementării procedurii de îndreptare/lămurire/completare a hotărârii arbitrale. Prin această procedură legiuitorul a dat posibilitate părţilor să solicite remedierea unor greşeli/omisiuni/neclarităţi cauzate din culpa Tribunalului Arbitral atunci când hotărârea pronunţată nu este suficient de clară, ceea ce poate determina dificultăţi la executare.

Nedatorandu-se culpei partilor, aceste reveniri asupra hotararii arbitrale sunt scutite de la plata oricaror cheltuieli si asupra acestora se pronunta tribuńalul initial investit.

In consecinta, in mod firesc, hotararea de lamurire sau de completare ori incheierea de indreptare face parte integranta din hotararea arbitrala (art. 604 alin. (5) C. proc. civ.) si acestea vor fi atacate odata cu fondul, pe calea actiunii in anulare. In consecinta, indiferent de partea care a formulat o cerere de indreptare/lamurire/completare sau daca indreptarea s-a dispus din oficiu de catre instanta, nu curge un termen distinct pentru fiecare hotarare prin care s-a solutionat o astfel de cerere, ci aceste hotarari fac corp comun cu hotararea arbitrala initiala si se ataca impreuna.

Tocmai având în vedere argumentaţia de mai sus, în sensul ca hotărârea de îndreptare/lămurire/completare face corp comun cu hotărârea arbitrală iniţială, legiuitorul a stabilit în art. 607 C. proc. civ. faptul ca ulterior remedierii hotărârii arbitrale iniţiale, tribunalul arbitral are obligaţia de a depune dosarul litigiului la tribunalul prevăzut la art. 547, in termen de 30 de zile de la data solutionării cererii de îndreptare/lămurire/completare. Or, în cauza de faţă, având în vedere ca au fost formulate cereri succesive de îndreptare/lămurire/completare atât de către A. precum şi de către Tribunalul Arbitral din oficiu, termenul de 30 de zile pentru înaintarea dosarului litigiului a început să curgă de la data soluţionării ultimei cereri şi nu a curs un termen distinct după soluţionarea fiecărei cereri, tocmai în virtutea faptului că soluţionarea acestor cereri revenea tribunalului arbitral iniţial învestit, toate aceste hotărâri făcând corp comun cu hotărârea arbitrală iniţială.

Daca ar fi acceptată raţiunea Curţii de Apel Bucureşti ar însemna ca, ulterior soluţionării cererii de îndreptare/lămurire/completare formulata de subscrisa CNAIR S.A. şi comunicării acesteia la data de 20.06.2019 (si nu la data de 19.06.2019 cum eronat a reţinut instanţa), Tribunalul Arbitral ar fi avut obligaţia de a înainta dosarul tribunalului în circumscripţia căruia a avut loc arbitrajul, fără a mai permite înregistrarea succesivă, comunicarea şi punerea în discuţia părţilor a altor cereri de îndreptare/lămurire/completare. Or, în măsura în care Tribunalul Arbitral a apreciat că este admisibilă depunerea de cereri de îndreptare/lămurire/completare succesive, procedura de soluţionare a acestor cereri prorogă termenul de formulare a acţiunii în anulare ulterior soluţionării şi comunicării hotărârii aferente ultimei cereri, aceasta prorogare operând faţă de toate părţile fiind asimilată unei excepţii de la principiul independentei procesuale.

Prin încheierea pronunţată la data de 12.02.2021, Curtea de Apel Bucuresti a încălcat principiul disponibilităţii şi al contradictorialităţii, prin calificarea, fără punerea în discuţia prealabilă a părţilor, a apărărilor formulate de pârâta A. ca fiind exceptii (tardivitate, inadmisibilitate si lipsa de obiect), aspect care se circumscrie motivului de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin hotărârile pronunţate Curtea de Apel Bucureşti a încălcat regulile procedurale prevăzute de art. 234 C. proc. civ. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, deşi prin încheierea din data de 12.02.2021 Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de obiect a încheierii din data de 17.07.2019, s-a pronuntat doar cu privire la excepţia tardivităţii şi a lipsei de obiect, omiţând să se pronunţe şi pe excepţia inadmisibilităţii, aspect care se circumscrie tot motivului de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din cuprinsul considerentelor Sentintei civile nr. 736/10.05.2021, aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia în ceea ce priveşte respingerea acţiunii în anulare, ca neîntemeiată, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora « considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi sustinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situatiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază solutia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor ».

În cuprinsul acţiunii în anulare, pe lângă motivele de nelegalitate ale Sentintei arbitrale iniţiale nr. 26/18.04.2019, CNAIR S.A. a indicat motive concrete de nelegalitate ale Sentintei arbitrale nr. 46/11.07.2019 (pagina 14 din cuprinsul acţiunii în anulare), arătând că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea art. 604 alin. (5) C. proc. civ. ("Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunţă de îndată şi face parte integranta din hotărârea arbitrală") şi art. 72 alin. (1) din Regulile de Procedura Arbitrala ("Încheierile pronunţate în temeiul art. 69 si 70, ca şi sentinţa arbitrală pronunţată potrivit art. 71 pot fi desfiinţate numai prin acţiune în anulare promovata împotriva sentinţei arbitrale dată pe fondul cauzei"), întrucât, din punctul său de vedere, legiuitorul nu a prevazut posibilitatea îndreptării/lămuririi/completării unei hotărâri prin care s-a remediat o sentinţă arbitrală (respectiv este inadmisibilă formularea de cereri de îndreptare/lămurire/completare succesive care ar crea o situaţie perpetuă), ci a stabilit ca hotărârea de îndreptare, lămurire, completare face parte integrantă din hotărârea arbitrală pe care o îndreaptă/lămureşte/completează, şi aceasta poate fi atacata odată cu fondul, pe calea acţiunii în anulare.

Or, în sentinţa recurată sunt redate apărările de mai sus, însă judecătorul fondului omite a le analiza, reţinând într-o singură fraza, doar faptul ca nu au fost formulate critici care să vizeze în mod direct Sentinţa arbitrală nr. 46/11.07.2019 şi încheierea din 17.07.2019, ceea ce echivaleaza practic cu o nemotivare a hotararii. Instanţa de fond era datoare sa arate punctual, motivele de fapt si de drept pentru care a inlaturat fiecare apararile/criticile formulate de catre parti.

Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele sale, nu a procedat la o înlăturare motivată şi argumentată, în mod explicit, a susţinerilor din cadrul acţiunii în anulare, şi nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa, limitându-se doar a menţiona faptul că "nu au fost formulate critici care să vizeze în mod direct Sentinţa arbitrală nr. 46/11.07.2019 şi încheierea din 17.07.2019".

Prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi a cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de nelegalitate invocate de CNAIR S.A. în cadrul acţiunii în anulare, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ. şi a fost încălcat astfel dreptul CNAIR S.A. la un proces echitabil.

În aceste condiţii, i-a fost cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, de obiectul şi normele legale incidente şi de aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte observă că, prin sentinţa civilă atacată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare promovată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei arbitrale nr. 26 din 18 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Arbitraj Comercial International, reţinând tardivitatea formulării acesteia, în considerarea interpretării prevederilor art. 611 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că teza finală a acestuia prevede în mod expres că dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicării hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluţionată cererea, însă termenul de formulare a acţiunii arbitrale se calculează distinct pentru fiecare parte, profitând doar părţii care a formulat cererea de îndreptare/lămurire/completare.

Faţă de o astfel de soluţie recurenta - reclamantă a formulat, prin calea de atac promovată, contraargumente de ordin critic, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ., critici pe care Înalta Curte le apreciază drept fondate.

Înalta Curte reţine că, din conţinutul normativ al prevederilor art. 611 alin. (1) C. proc. civ., rezultă, în fapt, voinţa legiuitorului de a reglementa o acţiune în anulare unică ce poate fi promovată (în scopul desfiinţării hotărârii arbitrale) în termen de o lună, termen ce curge, în funcţie de introducerea sau nu a uneia dintre cererile reglementate de art. 604 C. proc. civ., fie de la data comunicării hotărârii iniţiale, fie de la data comunicării hotărârii de lămurire sau completare ori a încheierii de îndreptare a conţinutului iniţial al hotărârii arbitrale. Cu alte cuvinte, pronunţarea unei hotărâri de lămurire/completare ori a unei încheieri de îndreptare generează o prorogare a termenului de introducere a acţiunii în anulare, în sensul că împlinirea acestuia va fi calculată având drept punct de plecare data comunicării celei din urmă sus menţionate hotărâri/încheieri.

Dispoziţiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: Acţiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale. Dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicării hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluţionată cererea.

Din interpretarea gramaticală, sistematică şi teleologică a normei sus citate se desprinde concluzia că aceasta nu prevede termene disctincte pentru partea care a formulat o cerere de îndreptare/lămurire/completare, ci stabileşte în mod clar că termenul de promovare a unei acţiuni în anularea sentinţei arbitrale se prorogă, în ipoteza formulării unei cereri de îndreptare/lămurire/completare, până la momentul comunicării hotărârii/încheierii prevăzute de art. 604 C. proc. civ.,

Potrivit art. 604 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunţă de îndată şi face parte integrantă din hotărârea arbitrală".

În consecinţă, indiferent de partea care a formulat o cerere de îndreptare/lămurire/completare sau dacă îndreptarea s-a dispus din oficiu de către instanţă, nu curge un termen distinct pentru fiecare hotărâre prin care s-a soluţionat o astfel de cerere ci aceste hotărâri/încheieri fac corp comun cu hotărârea arbitrală iniţială şi se atacă împreună.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, prorogarea termenului de exercitare a acţiunii în anulare după comunicarea hotărârii prin care a fost soluţionată cererea de îndreptare/lămurire/completare nu poate profita doar părţii care a formulat o astfel de cerere întrucât textul normativ nu face o astfel de distincţie.

Prin urmare, dacă părţile formulează o cerere de îndreptare, lămurire sau completare a hotărârii arbitrale, termenul în care se va formula acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale va începe să curgă pentru toate părţile de la comunicarea hotărârii prin care a fost soluţionată de cererea de cerere de îndreptare, lămurire sau completare a hotărârii arbitrale.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că, faţă de data comunicării încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale (01 august 2019), termenul de formulare a acţiunii în anulare s-a împlinit, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., la data de 01 septembrie 2019, motiv pentru care promovarea acţiunii în anulare la data de 13 august 2019 a fost realizată cu respectarea termenului reglementat de art. 611 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., fiind astfel nelegală soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii în anulare formulate de reclamantă ca tardiv formulată.

Pentru aceste considerente, apreciind că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine incidenţa cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

Justificarea acestei soluţii rezidă şi în împrejurarea că prima instanţă, întemeindu-şi întregul său raţionament pe aprecierea eronată că acţiunea în anulare a fost tardiv introdusă, a lăsat neanalizate celelalte motive ale cererii deduse judecăţii, fapt ce determină casarea sentinţei pronunţate în aceste condiţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, care urmează să o analizeze pe fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva încheierii din data de 12 februarie 2021, a încheierii din data de 1 martie 202, a încheierii din data de 23 aprilie 2021 şi a sentinţei civile nr. 736 din data de 10 mai 2021 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva încheierii din data de 12 februarie 2021, a încheierii din data de 1 martie 202, a încheierii din data de 23 aprilie 2021 şi a sentinţei civile nr. 736 din data de 10 mai 2021 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.