Employer's appeal fails: work permit refusal upheld for lack of prior employer's consent and termination proof.

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 24.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECŢIA MIGRATIE - BIROUL PENTRU IMIGRĂRI CARAŞ-SEVERIN, formulând contestaţie împotriva refuzului pârâtei IGI Caraş-Severin nr. x/BICS/OCA din 13.02.2023, comunicat reclamantei la data de 15.02.2023, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B., solicitând a se dispuneţi anularea actului emis de către pârâtă şi obligarea acesteia de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 296 din data de 18 mai 2023, Curtea de Apel Timişoara– secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcţia Migraţiune – Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin.

3. Calea de atac formulată

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii contestaţiei, în sensul anulării actului de refuz al intimatei-pârâte şi obligării acesteia la emiterea unui nou act administrativ, prin care să soluţioneze favorabil cererea de acordare a avizului de angajare pentru B., cetăţean a statului Nepal.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că, prin refuzul eliberării de către pârâtă a avizului de angajare noului angajator, cetăţeanul străin este forţat să lucreze într-un anumit loc de muncă de unde nu poate pleca pentru că ar intra în ilegalitate, fiindu-i astfel îngrădit un drept constituţional consfinţit atât în legislaţia ţării de origine, cât şi în legislaţia română. În opinia sa, este inadmisibil ca tocmai instituţia al cărui rol este, printre altele, cel de integrare a străinilor, să refuze soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a dreptului unui cetăţean străin de a munci legal în România, pe motiv că lipseşte un act pe care însăşi pârâta îl deţine în arhiva sa şi al cărui conţinut îl cunoaşte.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) lit. m) şi art. 4 din O.G. nr. 25/2014, încadrarea în muncă a străinului de la fostul angajator unde a avut contract de muncă cu normă întreagă s-a făcut în perfectă legalitate de către societatea C.. Prin noile modificări aduse art. 17 din O.G. nr. 25/2014 de către O.U.G. nr. 143/2022, în termen de 1 an de la data încheierii contractului de muncă la fostul angajator, străinul poate ocupa un alt loc de muncă, la un alt angajator, în baza acordului scris al fostului angajator, fără a se face distincţie de către legiuitor cu privire la tipul de contract de muncă deţinut de străin la fostul angajator. Or, această cerinţă legală a fost îndeplinită în prezenta cauză, fiind depus la dosar acordul scris din partea societăţii C. S.R.L., iar pârâta cunoaşte faptul că străinului i-a încetat contractul de muncă cu normă întreagă de la fostul angajator, având în vedere că deţine această decizie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraş – Severin din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

În esenţă, recurenta-reclamantă a criticat soluţia pronunţată de către judecătorului fondului, prin raportare la împrejurarea că intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraş – Severin din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări s-a aflat în posesia dovezii încetării contractului de muncă anterior cu privire la numita B., cetăţean de origine nepaleză.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din întâmpinare şi de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din circumstanţele particulare ale cauzei, rezultă că, prin cererea înregistrată sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B., posesoare a paşaportului nr. x, valabil până la data de 12.09.2025 emis de autorităţile din Nepal şi a permisului unic de şedere, valabil până la data de 4.06.2023.

Prin actul nr 5006149/BICS/OCA din data de 13.02.2023, pârâtul i-a comunicat reclamantei că cererea sa a fost soluţionată nefavorabil, urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, respectiv a neprezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau deciziei de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior.

Faţă de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată, solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul nepalez menţionat anterior.

Soluţionând cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a respins-o, constatând că reclamanta nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior şi că, în lipsa acestuia, era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă pentru a se verifica motivele încetării, având în vedere că, potrivit art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, în anumite cazuri de încetare, precum iniţiativa angajatorului anterior, acordul părţilor ori demisia străinului, dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, acordul menţionat nu mai este necesar.

Soluţia primei instanţe a fost criticată de către reclamantă, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticii de nelegalitate formulate.

Relevante în litigiul de faţă sunt dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015, care prevăd următoarele:

"1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe.

(3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiaşi angajator fără îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) şi f) şi, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a).

(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9.

(5) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.

(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Conform acestor prevederi legale, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă la alt angajator oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE, cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior şi doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări. Acordul scris al angajatorului anterior nu este necesar în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului, dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior şi nici decizia de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării. Angajatorul anterior care a obţinut avizul de muncă a fost D. S.R.L., la care străinul figurează cu aviz de muncă nr. x/17.10.2022 şi contractul de muncă nr. x/19.10.2022. Contractul de muncă figura ca activ, conform dovezii ataşate la dosarul de fond, reclamanta nedepunând o decizie de încetare a acestuia, ori acordul părţilor sau demisia străinului " dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", pentru ca acordul prevăzut la alin. (5) al articolului 17 să nu mai fie necesar.

Reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze că acest contract individual de muncă a încetat şi nici în calea de atac a recursului, intimata – reclamantă nu a depus la dosar dovezi conform cărora contractul de muncă cu normă întreagă încheiat de cetăţeanul străin B., cu angajatorul iniţial – D. S.R.L., ar fi încetat.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia intimatul-pârât se afla în posesia deciziei de încetare a raporturilor de muncă în ceea ce o priveşte pe numita B., întrucât acest aspect nu a fost dovedit de către aceasta. Simpla alegaţie a recurentei-reclamante nu este suficientă pentru a conduce la reformarea sentinţei recurate, mai ales în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, la dosarul de fond se regăseşte un înscris din care rezultă contrariul, contractul de muncă figurând în baza de date ca fiind activ.

În concluzie, dat fiind faptul că reclamanta nu a depus dovada încetării contractului de muncă încheiat de cetăţeanul străin cu D. S.R.L. şi nici un acord scris din partea acesteia, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată ca fiind neîndeplinită condiţia reglementată de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, astfel că refuzul pârâtului, de emitere a avizului de angajare este justificat, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora " 3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare."

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 296 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.