Judicial Assistant’s Salary Classification and Sectoral Reference Value: Application of Uniform Public Sector Pay Rules and Maximum Level Equalization

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.01.2021 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, obligarea pârâţilor la emiterea ordinului prin care sa i stabilească indemnizaţia de încadrare bruta lunara cu aplicarea în mod corect a dispoziţiilor legale în vigoare privind vechimea în funcţie, respectiv stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcţie de 3-5 ani, aşa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa şi gradaţia 3 de 9.922 RON la care se adaugă 1.488 RON spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 1.489 RON spor risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor confidenţialitate), rezultând un total venit brut de 12.899 RON; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariate rezultate dintre drepturile salariate stabilite la nivel maxim si cele încasate, începând cu data de 08.07.2016, conform art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015, sume actualizate cu rata indicelui de inflaţie la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâţi de la data scadentei la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin cererea depusa la data de 22.06.2017 reclamanta A. a efectuat precizări la cererea ce chemare în judecată.

La 09.10.2017 reclamanta A. a modificat cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat instanţei anularea parţială a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 emis de Ministerul Justiţiei, (care lipseşte de aplicabilitate orice dispoziţii contrare - art. 3); obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei la emiterea unor noi ordine de salarizare, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 08.07.2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015"; obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei la emiterea ordinului prin care sa îi stabilească indemnizaţia de încadrare bruta lunara cu aplicarea în mod corect a dispoziţiilor legale în vigoare privind vechimea în funcţie, respectiv stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcţie de 3-5 ani, aşa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa 97) şi gradaţia 3 de 9.922 RON la care se adaugă 1.488 RON spor pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase,1.489 RON spor risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor confidenţialitate), rezultând un total venit brut de 12.899 RON; obligarea Tribunalului Bucureşti la plata diferenţelor salariate rezultate dintre drepturile salariate stabilite la nivel maxim si cele încasate, începând cu data de 08.07.2016, conform art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015; obligarea Tribunalului Bucureşti la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâţi de la data scadentei la data plăţii efective; obligarea Ministerului Justiţiei şi a Tribunalului Bucureşti la plata cheltuielilor de judecata.

În privinţa VRS de 405 RON de la data de 08.07.2016, prin emiterea ordinului mai sus enunţat şi stabilirea drepturilor salariale, fără luarea în considerare şi a unei VRS 405 RON, începând cu 08.07.2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 de au fost încălcate Ordinul Ministerului Justiţiei (nr. 4680/C/21.12.2016), prin care la art. 1 se menţionează că începând cu 09.04.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum asistenţii judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; considerentele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/15.12.2016.

Prin Sentinta civila nr. 985/06.03.2018 Curtea de Apel Bucuresti a respins exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de paratul Tribunalul Bucuresti si a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii: MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI ca neîntemeiată.

Prin decizia civila nr. 5955/12.11.2020 pronunţată in dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis recursul reclamantei si a casat Sentinta civila nr. 985/06.03.2018, cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instante.

În rejudecare, instanta a încuviinţat pentru toate partile administrarea probei cu înscrisuri.

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2010 din data de 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul Tribunalul Bucuresti si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul Ministerul Justitiei, ca ramase fara obiect, a admis in parte acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI, astfel cum a fost precizată şi modificată, a anulat partial Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 si Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017 emise de paratul Ministerul Justitiei, in ceea ce o priveste pe reclamanta, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanta ordin de salarizare, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON(incluzand majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), incepand cu data de 08.07.2016 la zi, prin care sa stabileasca indemnizatia de incadrare bruta lunara in cuantum de 9922 RON, corespunzatoare vechimii in functie de 3- 5 ani(clasa 97) si gradatiei 3, la care sa se adauge sporul de conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase in suma de 1 488 RON, sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica si spor confidentialitate in cuantum de 1489 RON, rezultand un venit brut lunar de 12899 RON, a obligat pârâtul Tribunalul Bucuresti să plătească reclamantei diferenţele de drepturi salariale dintre veniturile pe care aceasta le-ar fi obţinut, prin raportare la acest nivel maxim aflat in plata, pentru valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON incluzand majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) incepand cu data de 08.07.2016, şi veniturile efectiv incasate, a obligat pârâtul Tribunalul Bucuresti să plătească reclamantei dobanda legala aferenta sumelor datorate de la data scadentei la data platii efective şi a respins, ca neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

I.3.1. Recurentul – pârât Ministerul Justiţiei şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii reclamantei şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În susţinerea cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

A arătat că prin legislaţia în vigoare, legiuitorul a exclus asistenţii judiciari de la acordarea sporului pentru o vechime cumulată în această funcţie, tocmai în ideea că aceştia sunt numiţi pe o perioadă determinată de 5 ani, fiind deci un mandat limitat, singurele tranşe de vechime în funcţie aplicabile fiind de la 0 la 3 ani şi, respectiv, de la 3 la 5 ani.

Ca atare, refuzul de emitere a ordinului de salarizare cu luarea în calcul a vechimii însumate în specialitate nu este unul nejustificat, ci întemeiat pe dispoziţiile legale incidente în materia salarizării asistenţilor judiciari.

A apreciat relevant de mentionat remunerarea judecătorului în funcţie de vechimea în muncä, de natura funcţiilor cu care a fost investit sau importanţa îndatoririlor care i-au fost impuse, apreciate în conditii transparente, oferit de Carta europeană a Consiliului Europei privind Statutul judecätorului, punctul 6, paragraful 6.1.

Aşadar, principiul egalităţii de tratament în salarizare implică recunoaşterea aceloraşi obiective elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situaţie comparabilă. Prin urmare, respectarea principiilor egalităţi nediscriminării incumbă deopotrivă legiuitorului interpretului legii. Cu alte cuvinte, interpretarea urmăreşte cunoaşterea înţelesului exact al normei, claritatea sensului scopul acesteia, astfel încât, în accepţiunea sa, nu ar trebui să fie loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a solicitării care face obiectul prezentei cauze.

Însă, în realitate, prima instanţă nu a analizat legalitatea ordinelor contestate, ci a reţinut că "reclamanta a suferit o vătămare a drepturilor intereslor sale legitime, în condiţiile în care nu a fost salarizată corespunzător vechimii efective în funcţie, la acelaşi nivel cu colegii săi, care ocupau aceaşi functie si aveau aceeaşi vechime".

Ţinând cont de argumentele învederate, se poate constata că ordinul contestat este legal, neexistând o bază legală pentru stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante "în raport de vechimea efectivă în funcţie", în baza Legii nr. 284/2010, astfel că acordarea acesteia nu este posibilă, drepturile salariale prevăzute în Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 şi Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017 fiind corect calculate.

În concluzie, având în vedere dispoziţiile legale incidente, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, respectiv a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Ministerul Justiţiei nu putea stabili o încadrare prin raportare la alte tranşe de vechime decât cele stabilite prin lege.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

I.3.2. Prin recursul formulat în cauză, neîncadrat în drept, pârâtul Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa instanţei de fond în ceea ce priveşte obligaţia instituită în sarcina acestui pârât de a plăti reclamantei diferenţele de drepturi salariale rezultate, criticile formulate putând fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

A arătat că prin legislaţia în vigoare, legiuitorul a exclus asistenţii judiciari de la acordarea sporului pentru o vechime cumulată în această funcţie, tocmai în ideea că aceştia sunt numiţi pe o perioadă determinată de 5 ani, fiind deci un mandat limitat, singurele tranşe de vechime în funcţie aplicabile fiind de la 0 la 3 ani şi, respectiv, de la 3 la 5 ani.

Ca atare, refuzul de emitere a ordinului de salarizare cu luarea în calcul a vechimii însumate în specialitate nu este unul nejustificat, ci întemeiat pe dispoziţiile legale incidente în materia salarizării asistenţilor judiciari.

A apreciat relevant de mentionat remunerarea judecătorului în funcţie de vechimea în muncä, de natura funcţiilor cu care a fost investit sau importanţa îndatoririlor care i-au fost impuse, apreciate în conditii transparente, oferit de Carta europeană a Consiliului Europei privind Statutul judecätorului, punctul 6, paragraful 6.1.

Aşadar, principiul egalităţii de tratament în salarizare implică recunoaşterea aceloraşi obiective elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situaţie comparabilă. Prin urmare, respectarea principiilor egalităţi nediscriminării incumbă deopotrivă legiuitorului interpretului legii. Cu alte cuvinte, interpretarea urmăreşte cunoaşterea înţelesului exact al normei, claritatea sensului scopul acesteia, astfel încât, în accepţiunea sa, nu ar trebui să fie loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a solicitării care face obiectul prezentei cauze.

Însă, în realitate, prima instanţă nu a analizat legalitatea ordinelor contestate, ci a reţinut că "reclamanta a suferit o vătămare a drepturilor intereslor sale legitime, în condiţiile în care nu a fost salarizată corespunzător vechimii efective în funcţie, la acelaşi nivel cu colegii săi, care ocupau aceaşi functie si aveau aceeaşi vechime".

Ţinând cont de argumentele învederate, se poate constata că ordinul contestat este legal, neexistând o bază legală pentru stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante "în raport de vechimea efectivă în funcţie", în baza Legii nr. 284/2010, astfel că acordarea acesteia nu este posibilă, drepturile salariale prevăzute în Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 şi Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017 fiind corect calculate.

în concluzie, având în vedere dispoziţiile legale incidente, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, respectiv a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Ministerul Justiţiei nu putea stabili o încadrare prin raportare la alte tranşe de vechime decât cele stabilite prin lege.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

Preliminar, instanţa de control judiciar constată că, în temeiul art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, a operat o subrogare legală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei, respectiv a Ministrului Justiţiei, "inclusiv în cele de natură procesuală şi cele care decurg din hotărâri judecătoreşti şi alte titluri executorii", iar această subrogare legală, ce are loc pe parcursul derulării litigiului, în contextul unei modificări legislative, nu poate conduce la lipsa calităţii procesuale pasive a instituţiei pârâte de la care sunt preluate drepturile şi obligaţiile ce decurg din proces.

Totodată, Înalta Curte urmează a respinge cererea de suspendare a judecăţii, formulată de Ministerul Justiţiei prin cererea de recurs, întrucât în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul instanţei supreme s-a pronunţat Decizia nr. 12/2022 de către Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie.

Demersul judiciar al reclamantei A., astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează anularea Ordinelor nr. 219/C/13.07.2018 şi nr. 1479/C/24.05.2017 emise de către pârâtul Ministerul Justiţiei, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare începând cu data de 08.07.2016, corespunzător unei vechimi în funcţie de peste 3-5 ani cu gradaţia 3, potrivit Legii nr. 293/2015.

Recurenţii pârâţi au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi au susţinut prin motive de recurs comune că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, respectiv a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Ministerul Justiţiei nu putea stabili o încadrare prin raportare la alte tranşe de vechime decât cele stabilite prin lege.

Toate criticile aduse de către instituţiile recurente urmează a fi respinse, având în vedere următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin Ordinele nr. 219/C/13.07.2018 şi nr. 1479/C/24.05.2017 emise de către pârâtul Ministerul Justiţiei, reclamantei i-au fost stabilite drepturile salariale corespunzătoare numirii sale ca asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti, cu încadrarea greşită la vechimea de 0-3 ani în clasa de salarizare 97 şi gradaţia 3, deşi începând cu data de 08.07.2016 se încadra la vechimea de 3-5 ani.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta, asistent judiciar, a adresat pârâtului Ministerului Justiţiei o cerere, prin care a contestat Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017, solicitând anularea parţială a acestuia şi emiterea unui nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON începând din 09.04.2015, suma ce va fi majorata cu 10 % incepand din 01.12.2015, emiterea ordinelor prin care sa se stabileasca indemnizatiile de incadare bruta lunara cu aplicarea dispozitiilor privind vechimea in functie, respectiv stabilirea acestei indemnizatii in raport de vechimea de 3-5 ani, solicitând plata diferenţelorr salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim şi cele încasate începând cu 09.04.2015 conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015.

Potrivit dipoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, "asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004, republică, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu indemnizaţia lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că recurenta – reclamantă a fost numită, prin Ordinul nr. 2235/C/11.07.2013, de Ministrul Justitiei in functia de asistent judiciar la Tribunalul Bucuresti clasa de salarizare 97, corespunzatoare unei vechimi in functie intre 0-3 ani si gradatie 3. Prin urmare la data emiterii ordinului nr. 1479/C/24.05.2017, contestat în speţă, reclamanta avea o vechime în functie mai mare de 3 ani, corespunzatoare clasei de salarizare 3-5 ani.

Prin urmare, contrar susţinerilor Ministerului Justiţiei, în cauză, nu se regăseşte niciun dintre situaţiile avute în vedere la interpretarea dată art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 prin Decizia nr. 12/2022 din 6 iunie 2022 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial nr. 921 din 20 septembrie 2022, potrivit căreia, egalizarea la nivel maxim a indemnizaţiilor asistenţilor judiciari nu presupune majorarea indemnizaţiei lunare de încadrare în raport cu vechimea efectivă realizată în funcţie, superioară celei de 5 ani.

Faţă de data numirii în funcţia de asisitent judiciar(11.07.2023), Înalta Curte constată că, la momentul emiterii ordinului contestat(24.05.2017), recurenta – reclamantă avea o vechime efectivă realizată în funcţie mai mare de 3 ani, corespunzătoare clasei de salarizare 3-5 ani.

Pentru cele arătate anterior, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile invocate de recurenţii – pârâţi cu privire la vechimea în funcţie a intimatei – reclamante.

Nefondate sunt şi criticile invocate de recurenţii –pârâţi referitoare la stabilirea îndemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

În cauză, instanţa de fond în mod corect a reţinut că interpretarea logico-gramaticală a sintagmei "salarizat la acelaşi nivel" vizează întregul personal plătit din fonduri publice, salarizat la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014.

Potrivit art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii şi de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării".

Conform art. 5 alin. (12), "prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei".

În acest context legislativ, s-a constatat că dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi personalului auxiliar de specialitate aflat în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

În acest sens este şi Decizia nr. 23 pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

Decizia în cauză este general obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Argumentele anterioare sunt întărite şi de argumentele din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, care la pct. 31 şi 32 arată următoarele:

"31 . . . . . . . . . .pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

32. În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1ind. 2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică."

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi urmează să o menţină în consecinţă, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării recursului până la soluţionarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, formulată de Ministerul Justiţiei.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei(continuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2010 din data de 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.