Unjustified refusal of administrative recognition for a new sport branch and abuse of power due to prolonged inaction

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub numărul x/2020, la data de 20.11.2020, reclamanţii, A., B., C., D., E., F. şi G., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul Tineretului şi Sportului, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligarea pârâtului la declanşarea procedurii de recunoaştere oficială în România a ramurii de sport SPORT BIJ, aşa cum este consacrată pe plan intern şi internaţional, după denumirea şi accepţiunea consacrată de către SJJIF-Sport Jiu Jitsu International Federation.

1.2. Hotărârile instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 8 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca tardivă cererea formulată de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului de introducere în cauză a Federaţiei de Arte Marţiale, a unit excepţia lipsei de obiect a acţiunii cu fondul cauzei şi a amânat pronunţarea pentru data de 23 martie 2022.

Prin sentinţa civilă nr. 662 din 23 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

Respinge excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată.

Admite acţiunea privind pe reclamanţii, A., B., C., D., E., F. şi G..

Obligă pârâta Ministerul Tineretului şi Sportului să declanşeze procedura de recunoaştere oficială în România a ramurii de sport SPORT BJJ.

Obligă pârâta Ministerul Tineretului şi Sportului la plata sumei de 700 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către fiecare dintre reclamanţii B., E. şi G., iar către reclamanta B. şi a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva încheierii din 8 martie 2022 şi a sentinţei civile nr. 622 din data de 23 martie 2022 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte încheierea din data de 08.03.2022, recurentul-pârât susţine că în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia tardivităţii formulării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 68 C. proc. civ., cerere prin care Ministerul Tineretului Sportului (actual Ministerul Sportului) a cerut introducerea în cauză a Federaţiei Române de Arte Marţiale, fiind încălcate normele de drept material incidente în materie.

Astfel, în vederea soluţionării temeinice a cauzei de către instanţa de judecată ministerul a considerat oportun să solicite în baza art. 68 C. proc. civ. introducerea în cauză a Federaţiei Române de Arte marţiale, având în vedere obiectul cauzei şi a faptului că ramura de sport Jiu Jitsu Brazilian, practicat sub toate formele, se află, conform Statutului, ca departament în cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale.

Se arată că Federaţiile sportive naţionale, potrivit legii, sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice fără scop patrimonial. Acestea se organizează şi funcţionează în baza statutelor, regulamentelor proprii, aprobate de organele de conducere ale acestora. Totodată acestea îşi desfăşoară activitatea prin comisii de specialitate, care la rândul lor au propriile regulamente de organizare şi funcţionare.

În raport de aceste argumente, recurentul-pârât consideră că, pentru o mai bună înţelegere a spetei, instanţa de fond trebuia să introducă în cauză Federaţia Română de Arte Marţiale pe tot parcursul procesului.

Criticile de nelegalitate formulate cu privire la sentinţa nr. 622 din 23 martie 2022 se referă, pe de o parte, la soluţia de respingere a excepţiei lipsei de obiect a acţiunii, iar pe de altă parte la soluţia pronunţată asupra fondului cauzei de către prima instanţă.

Recurentul-pârât susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care, la cererea reclamanţilor, înaintată Ministerului Tineretului şi Sportului la data de 29.02.2020 prin care au solicitat recunoaşterea ramurii de sport cu numele SPORT BJJ, autoritatea pârâtă a adus la cunoştinţa reclamanţilor faptul că nu se poate da curs solicitării lor deoarece este declanşată procedura de recunoaştere pentru o altă entitate sportivă şi că este necesară îndeplinirea procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 27 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice sportului nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001, iar cererea depusă în 29.02.2020 de către reclamanţi este în curs de soluţionare.

De asemenea, prin adresa nr. x/09.04.2021, ministerul a răspuns reclamanţilor că solicitarea acestora este în curs de soluţionare de la momentul depunerii cererii din 29.02.2020, astfel cum a fost completată la data de 10.03.2020, clarificată la data de 29.01.2021.

În aceste condiţii, susţine recurentul-pârât că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că pârâtul nu a făcut dovada soluţionării cererii reclamanţilor şi nici dovada epuizării procedurii de recunoaştere a ramurii de sport prin emiterea actului de recunoaştere în Romania, deşi în dosarul administrativ au fost anexate mai multe înscrisuri prin care Federaţia Română de Arte Marţiale afirmă că deja ar fi recunoscută această ramură sportivă.

Referitor la soluţia pronunţată asupra fondului cauzei, recurentul-pârât arată că pentru termenul din 08.02.2022 instanţa de fond a solicitat ministerului, în calitatea sa de pârât, să depună la dosarul cauzei, dosarul administrativ privind cererea reclamanţilor, ocazie cu care a făcut dovada faptului că nu poate da curs celor solicitate având în vedere că, la nivelul instituţiei există o altă cerere cu acelaşi obiect, că este necesară îndeplinirea procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 27 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001, iar cererea depusă în 29.02.2020 de către reclamanţi este în curs de soluţionare, de la momentul depunerii cererii la Ministerul Tineretului şi Sportului, nefiind vorba de "refuzul nejustificat" al soluţionării cererii reclamanţilor, astfel cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Mai arată că aprecierea în sensul că "Federatia Română de Arte Marţiale susţine că deja ar fi recunoscută această ramură sportivă " este eronată, ministerul chiar aducând la cunoştinţa instanţei de fond faptul că Jiu Jitsu Brazilian, practicat sub toate formele, se află, conform Statutului, ca departament în cadrul Federatiei Române de Arte Marţiale, motiv pentru care nu se va putea emite un ordin de recunoaştere fără respectarea prevederilor din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 care prevede că procedura de recunoaştere nu se desfăşoară în condiţiile în care ramura de sport se regăseşte practicată ca probă, disciplină sau ramură de sport în cadrul unei federaţii deja constituită şi recunoscută de către MTS."

1.3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., arătând că aspectele de nelegalitate invocate mi se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

A depus întâmpinare şi Federaţia Română de Arte Marţiale formulând apărări în ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 8 martie 2022, arătând că, în mod corect, s-a respins ca tardivă cererea formulată de minister privind introducerea forţată în cauză a Federaţiei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimaţilor şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare şi constată că aceasta este neîntemeiată, având n vedere că recurentul-pârât a dezvoltat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., invocat, de altfel, în susţinerea căii de atac.

1.1. Argumente de fapt şi de drept

1. În ceea ce priveşte criticile formulate împotriva încheierii din data de 08.03.2022, recurentul-pârât susţine că, în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia tardivităţii formulării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 68 C. proc. civ., cerere prin care pârâtul Ministerul Sportului a cerut introducerea în cauză a Federaţiei Române de Arte Marţiale, fiind încălcate normele de drept material incidente în materie.

Instanţa de control judiciar constată că această critică este nefondată, soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra cererii de introducere forţată în cauză a unei terţe persoane respectând dispoziţiile procedurale ale art. 68 din C. proc. civ.

Potrivit art. 68 alin. (2)-(3) C. proc. civ., "cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.

(3)Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată ".

Având în vedere că Ministerul Sportului are calitate de pârât în prezenta cauză, îi sunt aplicabile prevederile alin. (3) din art. 68 C. proc. civ., motiv pentru care, astfel cum, în mod corect, a constatat şi prima instanţă, cererea de introducere în cauză a Federaţiei ar fi putut fi făcută exclusiv odată cu întâmpinarea care, conform actelor dosarului, a fost depusă în data de 21.04.2021.

Or, autoritatea pârâtă a formulat şi depus cererea de introducere în cauză a unei terţe persoane, la data de 03.02.2022, astfel încât, în mod evident, instanţa de fond a aplicat în mod corect sancţiunea decăderii pârâtului din exercitiul dreptului de a formula o atare cerere, iar consecinţa firească şi procedurală a fost respingerea ei ca tardiv formulată.

Reţinem şi faptul că recurentul-pârât nu a reuşit să invoce vreo cauză temeinică pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural, argumentele exprimate prin cererea de recurs vizând aspecte de temeinicie a cererii de introducere forţată în cauză a federaţiei, pe care instanţa de fond a fost împiedicată să le analizeze din cauza neregulii procedurale constatate ab iniţio.

Prin urmare, Înalta Curte constată că încheierea din 08.03.2022 a fost pronunţată de prima instanţă cu respectarea normelor procedurale aplicabile, fiind temeinică şi legală.

2. Criticile de nelegalitate formulate împotriva sentinţei civile nr. 662 din 23 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., vizează atât soluţia de respingere a excepţiei lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, cât şi soluţia pronunţată asupra fondului cauzei.

Demersul judiciar al reclamanţilor vizează obligarea pârâtului Ministerul Sportului la declanşarea procedurii de recunoaştere oficială în România a ramurii de sport "SPORT BIJ", aşa cum este consacrată pe plan intern şi internaţional, după denumirea şi accepţiunea consacrată de către SJJIF-Sport Jiu Jitsu International Federation, invocându-se refuzul nejustificat al autorităţii de a soluţiona favorabil cererea reclamanţilor.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei de obiect a acţiunii, instanţa de recurs reţine că aceasta este fondată şi corect argumentată, în sensul că cererea de chemare în judecată are un obiect bine definit, care se circumscrie cerinţelor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanţii invocă un refuz nejustificat din partea autorităţii pârâte de a efectua o operaţiune administrativă şi anume aceea de declanşare a procedurii de recunoaştere a unei ramuri de sport, procedură solicitată de reclamanţi în repetate rânduri şi căreia recurentul-pârât nu i-a dat curs până la data formulării cererii de chemare în judecată şi nici pe parcursul soluţionării cauzei.

Înalta Curte mai reţine că argumentele pe care pârâtul le-a invocat în susţinerea excepţiei lipsei de obiect, tind, mai degrabă, să demonstreze netemeinicia demersului judiciar şi nu lipsa de obiect a acestuia.

Prin urmare, prima instanţă în mod corect a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii reclamanţilor, criticile formulate pe acest aspecte fiind nefondate.

Referitor la criticile de nelegalitate dezvoltate asupra soluţiei de admitere a pretenţiilor reclamanţilor, instanţa de control judiciar constată că prezentul litigiu se desfăşoară pe tărâmul juridic al noţiunii de act administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat, explicit, de a soluţiona o cerere, în sensul efectuării unei operaţiuni administrative solicitate de reclamanţi, potrivit legii.

Pornind de la această premisă juridică, în mod corect, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004 potrivit cărora, "refuz nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Incidente sunt şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, care definesc noţiunea "exces de putere" în sensul că reprezintă "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Recurentul-pârât, prin criticile formulate, reiterează, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond, încercând să demonstreze că refuzul de a declanşa procedura de recunoaştere oficială a ramurii de sport SPORT BIJ este unul justificat şi legal din perspectiva a două aspecte respectiv:

- o altă entitate sportivă H. a formulat o cerere asemănătoare încă din anul 2016;

- este necesară îndeplinirea procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 27 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001, iar cererea depusă în 29.02.2020 de către reclamanţi este în curs de soluţionare.

În acord cu argumentaţia juridică a instanţei de fond, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-pârât nu au acoperire probatorie şi juridică.

Astfel, după cum chiar autoritatea pârâtă a recunoscut prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe "Până în prezent, ramura de sport JIU JITSU BRAZILIAN/BRAZILIA JIU JITSU/BJJ nu a fost recunoscută în mod oficial, aceasta aflându-se încă în procedură de recunoaştere".

Prin urmare, nu există o altă entitate sportivă care să fi obţinut de la autoritatea pârâtă o soluţionare favorabilă a cererii pe care şi reclamanţii din prezenta cauză au formulat-o în faţa Ministerului Sportului.

Recurentul-pârât a prezentat cronologic succesiunea cererilor formulate în acest sens de asociaţiile sportive interesate, după cum urmează: "Asociaţiile, I. în anul 2019 şi B. în 2020 au solicitat recunoaşterea ramurii de sport JIU JITSU BRAZILIAN/BRAZILIA JIU JITSU/BJJ, solicitări care nu au putut fi luate în considerare având în vedere că era declanşată procedura de recunoaştere oficială a acestei ramuri de sport în baza cererii nr. x din 28.03.2016 depusă de H. şi că din 07.10.2020 funcţionează o nouă Comisie de analiză si verificare a cererilor de recunoaştere a existentei si practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României.

Ulterior, la registratura Ministerului Tineretului şi Sportului este înregistrată adresa/notificarea reclamanţilor nr. 2882/09.03.2021, prin avocat J., prin care se solicită ministerului să emită un act administrativ de anulare a procedurii de recunoaştere declanşate de H. şi să se declanşeze o nouă procedură de recunoaştere a ramurii de sport Sport BJJ (SPORT BRAZILIAN JIU JITSU) în baza cererii depuse în anul 2020.

Reclamanţii înaintează o nouă cerere ministerului la data de 29.02.2020 prin care solicită recunoaşterea ramurii de sport cu numele SPORT BJJ, cerere care în acest moment este în curs de soluţionare, comunicată petentului prin adresa nr. x/09.04.2021".

Din aceste alegaţii rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că atitudinea autorităţii publice competente în materie a fost una ambiguă, de eschivare de la soluţionarea cererilor adresate, iar situaţia conform căreia încă din anul 2016 şi până în prezent ministerul pârât nu a procedat la declanşarea procedurii de recunoaştere a ramurii sportive Sport BJJ (cererea reclamanţilor din prezenta cauză fiind depusă din anul 2020) nu poate reprezenta decât un evident refuz nejustificat de a da curs unei proceduri administrative legale, neavând relevanţă contextul socio-economic special existent într-o anumită perioadă de timp.

Pe de altă parte, susţinerea că ramura sportivă menţionată este deja recunoscută în cadrul Federaţiei Naţionale de Arte Marţiale este contrazisă chiar de această autoritate care arată că " prin Hotärârea adunärii generale ordinare de alegeri din data de 10.10.2020 sau adus modificäri Statutului, menite sä asigure o mai bunä administrare a activitătilor sportive specifice s-a creat în cadrul Departamentului de Ju-Jitsu un subdepartament special pentru forma de practicare Ju-Jiitsu Brazilian".

În acest sens, are relevanţă în cauză, decizia civilă nr. 1004A din 20.06.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti prin, decizie în considerentele căreia instanţa a precizat în mod expres următorul aspect:"...instanţa de apel are în vedere că formarea unui subdepartament în cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale în cadrul căreia să se organizeze să funcţioneze un anumit stil de arte marţiale nu poate fi considerată ca reprezentând o recunoaştere a unei ramuri sportive, ci este o măsură menită să asigure o mai bună desfăşurare a activităţilor specifice respectivului stil de arte marţiale, recunoaşterea unei ramuri sportive neputându-se realiza pe alte cai decât cele reglementate de dispoziţiile Legii nr. 69/2000."

Un argument în plus, alături de cele reţinute de instanţa de fond prin sentinţa pronunţată, îl constituie acela că, în faţa instanţei de recurs, intimaţii-reclamanţi au produs dovada faptului că cealaltă asociaţie sportivă şi-a retras cererea de recunoaşterea a Sportului BJJ, pe care o formulase în 2016, nemaisubzistând acest motiv de nesoluţionare a cererii reclamanţilor invocat de recurentul-pârât.

În concluzie, Înalta Curte constată că încheierea şi sentinţa instanţei de fond sunt apărare de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., raţionamentul juridic al primei instanţe fiind legal şi temeinic.

1.2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge execpţia nulităţii recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sportului (continuat de Agenţia Naţională pentru Sport) ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sportului (continuat de Agenţia Naţională pentru Sport) împotriva încheierii din 8 martie 2022 şi a sentinţei civile nr. 622 din data de 23 martie 2022 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.