Land restitution claim fails for lack of standing after predecessor sold disputed plots

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19.07.2021 reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi intervenienta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni au solicitat instanţei să dispună:

Anularea în parte a Anexei 4.c) la Hotărârea de Guvern nr. 1460/2006, Anexei 3 la Hotărârea de Guvern nr. 1705/2006 şi Anexei 1 la Hotărârea de Guvern nr. 131/05.03.2019, cu privire la suprafeţele de teren situate în Comuna Filipeşti, Judeţul Bacău:

- Tarlaua 51, parcela x, în suprafaţă de 43,3 ha - arabil;

- Tarlaua 51, parcela x, în suprafaţă de 5,6 ha - păşune;

- Tarlaua 51, parcela x, în suprafaţă de 1,1 ha - păşune înregistrate la Ministerul Finanţelor cu nr. x

2. Soluţia instanţei

Prin sentinţa civilă nr. 609 din data de 29.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII –a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta Guvernul României şi a respins acţiunea, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Totodată, a admis cererea de intervenţie principală în interes propriu formulată de Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Secuieni.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 609 din data de 29.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII –a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantele A. şi B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 4 şi 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentele – reclamante au arătat că sentinţa pronunţată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, instanţa de fond respingând cererea de chemare in judecata ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesual activă, doar prin preluarea susţinerilor pârâtului Guvernul României, deşi cea care trebuia să se pronunţe asupra situaţiei de fapt şi de drept era instanţa, iar nemotivarea hotărârii echivalează cu o necercetarea fondului pricinii atrage casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 Cod procedură, recurentele – reclamante au invocat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că instanţa comite exces de putere când nu se pronunţă asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Dreptul la un proces echitabil include printre altele şi dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică susţinerile părţilor trebuie în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real si consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale pârţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

În cauză, ceea ce trebuia să verifice instanţa de fond este faptul ca anterior emiterii H.G. nr. 1705/2006, H.G. nr. 1460/2006 si H.G. nr. 131/05.03.2019, autoarei lor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor arătate în petit, iar prin hotărârile de guvern contestate aceste terenuri sunt inventariate in domeniul public al statului, fără însă a putea fi identificat un titlu de proprietate al Statului Român, în vreuna din modalităţile de dobândire prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.

Aşa cum susţine şi Statul Roman prin întâmpinarea formulată la fond, terenurile proprietatea statului trec în administrarea staţiunilor nou înfiinţate, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire, retrocedările urmând a se face în conformitate cu legile fondului funciar.

Prin urmare, ceea ce trebuie să analizeze instanţa învestită cu prezenta acţiune în anulare este dacă la momentul adoptării hotărârilor de guvern contestate s-a depăşit sfera de reglementare şi au fost incluse în lista bunurilor cuprinse în inventar terenuri retrocedate.

Recurentele – reclamante au susţinut că hotărârile de guvern contestate le încalcă dreptul de proprietate şi interesul legitim, precum şi principiul securităţii raporturilor juridice.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, intimaţii Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, prin raportare la actele şi lucrările dosarului precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele – reclamante au invocat faptul că sentinţa recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază.

Criticile formulate nu sunt fondate.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Niciuna din cele trei ipoteze nu se verifică în cauză.

Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În cauză, sentinţa recurată cuprinde considerente în care instanţa arată motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, reţinând că cererea reclamantelor se întemeiază în mod esenţial pe un argument nedemonstrat, anume acela că sunt proprietare ale terenurilor în discuţie şi că, din însăşi susţinerile reclamantelor rezultă fără tăgadă că, invocarea dreptului de proprietate ale terenurilor în discuţie nu corespunde realităţii, în condiţiile în care menţionează faptul că autoarea lor, C., le-a înstrăinat.

Invocând motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentele- reclamante susţin că instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată cu exces de putere întrucât nu a procedat la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurentele-reclamante din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu pot fi primite întrucât acest motiv de casare priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

În realitate, recurentele – reclamante sunt nemulţumite de soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, considerând că instanţa de fond trebuia sa analizeze dacă la inventarierea Prin bunurilor din domeniul public al statului date în administrarea Staţiunii de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Secuieni au fost incluse şi terenuri retrocedate, inventariere ce a fost aprobată prin hotărârile de Guvern contestate.

Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Existenţa calităţii procesuale active trebuie analizată începând cu data sesizării instanţei de contencios administrativ, pentru că din acel moment şi pe tot parcursul procesului trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de exerciţiu ale acţiunii.

În cauză, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că recurentele –reclamante nu au calitatea de persoană vătămată, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii, respectiv nu îşi justifică propria calitate procesuală activă, deoarece nu fac dovada preexistenţei unui drept de proprietate asupra vreunui imobil teren dintre cele menţionate în Hotărârile Guvernului nr. 1460/2006, nr. 1705/2006 şi nr. 131/2019.

Din moment ce autoarea recurentelor-reclamante a vândut, anterior sesizării instanţei, dreptul de proprietate asupra terenurilor inventariate prin hotărârile de Guvern contestate, în mod evident, la data promovării acţiunii, recurentele – reclamante nu erau titularele unui drept subiectiv sau interes legitim, pretins vătămat prin actele contestate.

Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentelor – reclamante referitoare la faptul că instanţa de fond trebuia sa analizeze lista bunurilor inventariate prin actele contestate.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 609 din data de 29 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.