Public Procurement Litigation: Inadmissibility of Recourse Against Final Court of Appeal Judgment Under Law No. 101/2016
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s recourse as inadmissible, upholding the Court of Appeal’s decision to annul the appeal for lack of stamp duty and leaving the lower court's dismissal of the claim in force. The dispute involved a private company challenging the unilateral termination of a public framework agreement for food supplies with a military hospital, seeking a declaration of illegality and contractual adaptation under public procurement law. Relying on Articles 457(1) and 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure and Articles 53(1) and 55(3) of Law no. 101/2016, the court held that litigation regarding the execution or termination of administrative public procurement contracts is subject only to an appeal to the Court of Appeal, which renders the decision final; consequently, the incorrect indication of a recourse avenue in the lower court’s dispositive clause did not validate the appellant's attempt to file an recourse to the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Public Procurement Litigation: Inadmissibility of Recourse Against Final Court of Appeal Judgment Under Law No. 101/2016: Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a X-a contencios administrativ fiscal şi pentru achiziţii publice în data de 19.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02482 Bucureşti – Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central dr. Carol Davila, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
(i) Constatarea caracterului nelegal al Adresei de reziliere a Acordului cadru nr. A 7691/12.12.2022, prin care a fost reziliat Acordul cadru nr. 28/08.04.2022 - alimente orez, şi, implicit, al rezilierii contractului;
(i) Adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;
(ii) Obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentinţa nr. 78 din 20.09.2023, Curtea de apel a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5979 din 21.11.2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, respingând ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
3. Cererea de apel
Împotriva sentinţei nr. 5979 din 21.11.2023 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii, cererea fiind înregistrată pe rolu Curţii de Apel Bucureşti – secţia a X-a contencios administrativ fiscal şi pentru achiziţii publice sub nr. x/2023*.
4. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 26 din 27 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a X-a contencios administrativ fiscal şi pentru achiziţii publice a admis excepţia netimbrării cererii şi, pe cale de consecinţă, a anulat ca netimbrat apelul formulat de către apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02482 Bucureşti – Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central dr. Carol Davila, împotriva sentinţei nr. 5979 din 21.11.2023, proonunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023.
5. Recursul exercitat în cauză
Împotriva deciziei nr. 26 din 27 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a X-a contencios administrativ fiscal şi pentru achiziţii publice a formulat recurs apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanşă pentru soluţionarea pe fond; în subsidiar, casarea deciziei şi, în rejudecare, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
6. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central dr. Carol Davila a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Astfel, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac. Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În cauza pendinte, pretenţiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, modificată prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea O.U.G. nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data 19.05.2023, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ "se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".
Înalta Curte constată că obiectul cauzei face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, conform cărora: "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile."
De asemenea, Înalta Curte mai reţine că pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi este soluţionat de urgenţă şi cu precădere într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."
Din textele legale invocate, întrucât alte căi de atac nu au fost instituite de către legiuitor, rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii instanţei de fond în această materie este apelul, în urma soluţionării acestuia hotărârea devenind definitivă. În acest context, menţiunea din dispozitivul deciziei recurate "cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală încalcând principiul legalităţii căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, fiind pronunţată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, Decizia nr. 26 din 27 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi achiziţii publice este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs .
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 26/A/2024 din 27 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a X-a contencios administrativ fiscal şi pentru achiziţii publice, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 6 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.