Aggravated theft sentencing: rejection of plea for conditional suspension and sentence reduction based on post-sentencing recidivism

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 725 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații:

- K.G. la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c), art. 861 alin. (3) teza II C. pen.

I-a fost încredințată supravegherea S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Cluj și a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. proc. pen.

- H.M. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

Totodată, s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost integral recuperat și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 9 iunie 2003, martorii S.S. și C.A. efectuau serviciul de pază în zona triajului C.F.R. Câmpia Turzii, când i-au sesizat pe cei doi inculpați care încercau să se urce pe niște vagoane care se aflau garate pe linia 9, fiind destinate casării. Martorul C.A. i-a atenționat pe inculpați să nu urce pe vagon, dar aceștia nu au părăsit perimetrul respectiv, așa încât a fost solicitat ofițerul de serviciu U.Șt. Până la sosirea polițistului inculpații au reușit să încarce în cărucior subansamble de la vagonul C.F.R.

Inculpații au fost surprinși în timp ce trăgeau un cărucior în care s-au găsit 5 axe triunghiulare de la sistemul de frânare al vagoanelor, 10 port-saboți și 10 saboți de frânare în valoare totală de 11.668.850 lei.

Bunurile au fost recuperate de către C.N. C.F.R. SA Regionala C.F.R. Cluj, astfel că nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, declarațiile martorilor C.A. și S.S., dovada de recuperare a prejudiciului, probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul H.M. a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 308 din 8 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în condițiile recidivei postexecutorii și că la individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Inculpatul a declarat recurs în termen legal împotriva hotărârii instanței de apel, solicitând redozarea pedepsei printr-o eficiență mai mare dată circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, individualizată spre minimul prevăzut de lege este stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., respectiv a fost avut în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, întinderea prejudiciului cauzat cât și persoana autorului aflat în stare de recidivă postexecutorie.

Se mai constată că această pedeapsă cu executare în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen., este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele acestor texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa cum a solicitat recurentul inculpat și nici de suspendare condiționată a executării acesteia, dat fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M. împotriva deciziei penale nr. 308 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.