Obligation of public entity to inventory state public domain assets administered by subordinate commercial companies

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ŞI COMUNICAŢIILOR, pentru atribuţiile preluate de la MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE conform art. 5 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, în calitate de pârât în temeiul prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi financiar preventiv şi art. 1 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de inspecţie şi control nr. x/07.03.2019, încheiat de Direcţia generală de inspecţie economico-financiară, înregistrat la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale cu nr. 461/07.03.2019, solicitând, în principal, constatarea nulităţii parţiale a acestuia, în sensul constatării nulităţii absolute a măsurii nr. 1, menţinută prin Decizia nr. 3/C/T6Tb5.2019 emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor din cadrul Direcţiei Generale de Inspecţie Economico-Financiară, prin care a fost respinsă contestaţia nr. 618/29.03.2019 formulată de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva procesului-verbal de inspecţie si control contestat, iar, în subsidiar, anularea parţială a acestuia, în sensul anulării măsurii nr. 1 menţinută prin Decizia nr. 3/C/16.05.2019 emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor din cadrul Direcţiei Generale de Inspecţie Economico-Financiară prin care a fost respinsă contestaţia nr. 618/29.03.2019 formulată de Ministerul Comunicaţiilor-Societăţii Informaţionale împotriva procesului-verbal de inspecţie şi control contestat. Totodată, în tem art. 14 Legea nr. 554/2004, a solicitat şi suspendarea executării actului administrativ-contestat, capăt de cerere la care ulterior reclamantul a renunţat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 904 din data de 26 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond nr. 904/26.05.2023 a formulat recurs reclamantul MINISTERUL CERCETĂRII, INOVĂRII Şl DIGITALIZĂRII (M.C.I.D.), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casărea sentinţei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa fondului a apreciat în mod greşit cu privire la obligatia recurentului de întocmire şi actualizare a inventarului bunurilor din domeniul public, atât în ceea ce priveşte bunurile aparţinând domeniului public al statului aflate în administrarea entităţilor care se află în coordonarea sau sub autoritatea sa, cât şi în ceea ce priveşte bunurile aparţinând domeniului public al statului aflate în administrarea sa, potrivit art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din legea 213/1998, în vigoare la acea dată.

Constatarea instantei este greşită, în opinia recurentului, întrucât inventarierea bunurilor din domeniul public al statului pentru bunurile aflate în administrarea altor entităţi ce se află în coordonarea acestuia nu se putea face atâta timp cât societăţile Poşta Română S.A. şi Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. deţineau bunuri proprii şi nu administrau bunuri din domeniul public al statului.

Apreciază recurentul că bunurile din domeniul public al statului nu pot fi administrate de societăţi comerciale, ci numai de regii autonome ori de autorităţi publice centrale sau locale sau de instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local, conform art. 12 alin. (1) din Legea 213/1998 .

Arată că, dacă la data reorganizării Regiei Autonome Poşta Română în Compania Naţională Poşta Română S.A., prin H.G. nr. 371/1998 s-a prevăzut faptul că Poşta Română nu are în administrare bunuri din domeniul public al statului, H.G. nr. 451/1996 privind transmiterea unor imobile în administrarea Regiei Autonome Poşta Română nefiind aplicabilă în cauză, fiind o prevedere cu caracter general înlocuită de o prevedere cu caracter special (H.G. nr. 371/1998).

Susţine recurentul că, la data reorganizării, Poşta Română nu avea în administrare bunuri din domeniul public al statului, aceeaşi situaţie regasindu-se şi în cazul A. S.A. (SNR), prin reorganizarea RA Radicomunicaţii, aflata sub autoritatea M.C.I.D.. societate comercială ce nu poate avea în administrare bunuri din domeniul public al statului din aceleaşi considerente.

Realizând o aplicare greşită a legii, art. 3 din H.G. nr. 371/1998 şi H.G. nr. 372/1998, art. 19 alin. (1) şi i art. 20 alin. (1) din Legea 213/1998, art. 861, art. 864-869 C. civ., instanţa fondului a reţinut în mod eronat culpa recurentului cu privire la întocmirea şi actualizarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului pentru bunurile aparţinând domeniului public al statului aflate în administrarea entităţilor din coordonarea sa.

Se sustine ca actualizarea inventarului în perioada controlului nu înseamnă o recunoaştere a constatărilor din PV de inspecţie nr. 5038/07.03.2019, de conformare faţă de obligaţia legala de inventariere, ci îndeplinirea unei atribuţii de inventariere pentru bunurile din domeniul public aflate în administrarea ministerului şi pentru care MCID deţine un titlu valabil de administrare în contradicţie cu cele aflate în proprietatea privată a societăţilor comerciale de sub autoritate si pentru care MCID nu putea realiza inventarierea, titlu care lipseşte cu desăvârşire pentru CNPR S.A. ori SNR S.A..

Arată recurentul că atâta vreme cât nu are în evidenţa contabilă bunuri din domeniul public al statului ce s-ar afla în administrarea CNPR ori SNR, întrucât la data reorganizării cele două entităţi nu aveau în administrare bunuri din domeniul public, este evident că nu se poate îndeplini obligaţia legală de a proceda la inventarierea unor bunuri din domeniul public ce nu există şi care nu se află în administrarea societăţilor de sub autoritatea MCID.

Concluzioneaza recurentul că, în lipsa oricăror imobile din domeniul public al statului aflate în administrarea societăţilor Companiei Naţionale Poşta Română S.A. şi Societatea Naţională de Radiocomunicaţii - S.A., nu are obligaţia legală de inventariere şi înregistrare a unor astfel de bunuri.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, arată intimatul că recurentei-reclamante îi sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 231/1998, potrivit carora ministerele sau alte organe de specialitate ale autorităţilor publice centrale, aflate în subordinea Guvernului au obligaţia să iniţieze procedura de adoptare a actelor normative de modificare a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Învedereaza că, echipa de inspecţie a procedat la efectuarea unei verificări raportat la bunurile din domeniul public şi privat al statului, precum şi bunurile din patrimoniul cultural mobil al statului deţinute în administrare de către Compania Poşta Română.

Precizează intimatul că în conţinutul Procesul-verbal de inspecţie nr. x/07.03.2019 au fost precizate următoarele aspecte:

La data emiterii H.G. nr. 371/1998 patrimoniul Regiei Autonome «Poşta Română» era de 108.359.689.667,32 RON, compus din patrimoniul propriu 66.688.295.733,32 RON şi patrimoniu în administrare 41.671.403.934,00 RON, iar la data de 31.12.1998, CNPR prezenta în balanţa de verificare un sold iniţial de 108.359.689.667,32 RON, compus din patrimoniul propriu 65.147.685.103,32 RON şi patrimoniu în administrare 43.212.004.564,00 RON, astfel încât bunurile proprietate publică a statului, în număr de minimum 777 imobile, transmise în administrarea RAPR (...) şi preluate de CNPR la înfiinţare (...) sunt considerate în mod eronat de CNPR ca fiind bunuri proprii", iar raportat la SNR S.A. echipa de control învederează în Procesul-verbal de inspecţie nr. x/07.03.2019 prevederile pct. l, subpct. 15 din Anexa la Legea nr. 213/1998 potrivit cărora "1. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: (...) spectre de frecvenţă şi reţelele de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii" .

Se arată că, organul de inspecţie şi-a întemeiat măsura nr. 1 prin raportare la prevederile art. 1, art. 15, art. 16 şi 19, precum şi la cele cuprinse în Anexa nr. 3 la H.G. nr. 36/2017, rezultând, aşadar că recurentul îndeplineşte atribuţiile pe care statul român le are în calitate de acţionar la Compania Naţională "Poşta Română" S.A., la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. şi B. S.A

În continuare, intimatul citează dispoziţii legale:

H.G. nr. 451/1996 privind transmiterea unor imobile în administrarea Regiei Autonome "Poşta Română"- art. . 1 alin. (2): Imobilele compuse din construcţii şi terenurile aferente, folosite ca sedii pentru unităţile proprii ale Regiei Autonome «Posta Română», se transmit, fără plată, din patrimoniul societăţilor comerciale prevăzute în anexa în proprietatea publică a statului şi în administrarea Regiei Autonome «Posta Română», fără afectarea cotei valorice a capitalului social deţinute în cadrul societăţilor comerciale respective de către Fondurile Proprietăţii Private".

H. G. nr. 371/1998- art. 3 alin. (3): Poşta Română, la data înfiinţării, este proprietara tuturor imobilelor aflate în patrimoniul Regiei Autonome '«Poşta Română», cu excepţia celor dobândite cu alt titlu. (4) Bunurile aparţinând domeniului privat al statului, aflate în administrarea Regiei Autonome «Posta Românč», vor trece în proprietatea Poştei Române la data intrării în vigoare a prezentei hotarari .

Art. 136 alin. (2) - (4) din Constituţia României

Totodată, precizează că organul de inspecţie a reţinut faptul că, din reorganizarea Regiei Autonome "Poşta Română" nu rezultă trecerea unor bunuri imobile din patrimoniul public al statului în patrimoniul privat al statului şi apoi în proprietatea Regiei.

Ca urmare, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia nu se efectuează de drept, prin simpla constatare a încetării uzului sau interesului public, ci numai în condiţiile legii, prin respectarea modalităţii de transmitere reglementată prin dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Intimatul-pârât susţine că instanţa de fond a făcut o analiză aplicată dispoziţiilor legale incidente şi corect a reţinut că există obligaţia legală, în sarcina reclamantului, de a proceda la inventarierea bunurilor aflate în domeniul public al statului potrivit actelor normative enunţate în cuprinsul procesului-verbal contestat, bunuri care se află fie în propria administrare, fie în administrarea entităţilor care se află în coordonarea reclamantului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine din cererea de recurs că sunt aduse critici de nelegalitate a sentinţei întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă reiterează, în esenţă, aceleaşi argumente ca şi cele prezentate în faţa instanţei de fond, însă arată că interpretarea dată de aceasta dispoziţiilor legale este una greşită.

În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a motivat că deşi reclamantul susţine că nu are înregistrat în evidenţa sa contabilă bunuri din domeniul public al statului aflate în administrarea Companiei Naţionale Poşta Română S.A. şi/sau Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A., o astfel de împrejurare nu echivalează cu absenţa obligaţiei legale a acestuia de a proceda la inventarierea bunurilor aflate în domeniul public al statului potrivit actelor normative enunţate în cuprinsul procesului-verbal contestat, bunuri care se află fie în propria administrare, fie în administrarea acestor din urmă entităţi care se află în coordonarea reclamantului.

A reţinut instanţa de fond că nu prezintă relevanţă faptul că, în cuprinsul anexelor H.G. nr. 1705/2006, nu ar figura bunuri care ar aparţine CNPR, reclamantului revenindu-i obligaţia de a proceda la efectuarea inventarierii bunurilor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea sa sau a entităţilor care se află în coordonarea acestuia, după caz, obligaţie ce rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi alin. (5) H.G. nr. 1705/2006 dar şi din cuprinsul celor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) ultima teză din H.G. nr. 36/2017.

Înalta Curte reţine că ceea ce susţine recurenta-reclamantă şi face obiectul analizei în recurs este modul greşit de interpretare de către instanţa fondului a dispoziţiilor legale, respectiv ale art. 3 din H.G. nr. 371/1998 şi H.G. nr. 372/1998, art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, art. 861şi art. 864-869 C. civ.

Motivele de recurs ale recurentei pornesc de la dispoziţiile art. 3 alin. (1) teza finală din H.G. nr. 371/1998, care prevăd că, la data reorganizării, Regia Autonomă "Poşta Română" nu are în administrare bunuri din domeniul public al statului dar şi cele ale alin. (3) şi (4) ale aceluiaşi articolul potrivit cărora, Poşta Română, la data înfiinţării, este proprietara tuturor imobilelor aflate în patrimoniul Regiei Autonome Poşta Română, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu, iar bunurile aparţinând domeniului privat al statului, aflate în administrarea Regiei Autonome Poşta Română, vor trece în proprietatea Poştei Române la data intrării în vigoare a acestei hotărâri.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 371/1998, Înalta Curte constată că Regia Autonomă "Poşta Română" primise în administrare bunuri imobile, proprietatea statului, prin mai multe hotărâri ale Guvernului, cu titlu de exemplu, Hotărârea Guvernului nr. 451/1996 privind transmiterea unor imobile în administrarea Regiei Autonome Poşta Română prin care au fost transmise imobile, construcţii şi terenuri, proprietatea statului din administrarea consiliilor locale în administrarea Regiei Autonome Poşta Română, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Bucureşti, în administrarea Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A.

Totodată, dispoziţiile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 371/1998 fac referire la proprietatea asupra tuturor imobilelor aflate în patrimoniul Regiei Autonome Poşta Română, la data reorganizării, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.

De asemenea, dispoziţiile art. 3 alin. (4) din acelaşi act normativ nu pot constitui temei al trecerii tuturor imobilelor în proprietatea Companiei Naţionale Poşta Română S.A., întrucât acestea se referă doar la bunurile aflate în domeniul privat al statului, nu şi la cele din proprietatea publică a statului.

În ce priveşte bunurile ce au intrat în patrimoniul Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A prin Hotărârea Guvernului nr. 372/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome Radiocomunicaţii, Înalta Curte reţine că prin dispoziţiile art. 3 alin. (4) al acestui act normativ potrivit cărora (4) Bunurile aparţinând domeniului privat al statului, inclusiv reţelele aflate în administrarea Regiei Autonome "Radiocomunicaţii", vor trece în proprietatea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A. la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri., nu putea fi transmis şi dreptul de proprietate asupra reţelelor de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii, deoarece prevederi de rang superior statuau apartenenţa acestora domeniului public al statului.

Potrivit dispoziţiilor pct. I, subpct. 15 din Anexa la Legea nr. 213/1998 "1. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: (...) spectre de frecvenţă şi reţelele de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii", astfel că dreptul de proprietate al acestora nu putea fi transmis Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A.

Obligaţia recurentului-reclamant de a proceda la efectuarea inventarierii bunurilor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea sa sau a entităţilor care se află în coordonarea acestuia, după caz, rezultă din conţinutul normei cuprinse la art. 2 alin. (1) şi alin. (5) H.G. nr. 1705/2006, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Faţă de toate aceste aspecte reţinute, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării împotriva sentinţei civile nr. 904 din 26 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării împotriva sentinţei civile nr. 904 din 26 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.