CNA sanctions broadcaster for unnamed minister's uncontacted accusation; fine reduced to 5,000 RON as full penalty quashed.

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 25 iulie 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta Geopol Internaţional S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a solicitat instanţei să anuleze Decizia nr. 418, emisă la data de 28.06.2023 prin care postul A. a fost sancţionat cu o amendă în cuantum de 20.000 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1811 din data de 14 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Geopol Internaţional S.R.L., a anulat decizia CNA nr. 418/28.06.2023 şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1811 din data de 14 noiembrie 20233, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Consiliul Naţional al Audiovizualului, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, iar în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată.

Arată recurenta-pârâtă că prin Decizia nr. 418/28.06.2023 intimata reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 20.000 de RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual (Codul audiovizualului).

Citând prevederile legale menţionate, se susţine în motivarea recursului că decizia de sancţionare contestată a fost motivată, în fapt şi în drept, după analizarea raportului de monitorizare şi vizionarea unor selecţii din înregistrarea emisiunii Culisele statului paralel din 25 aprilie 2023, membrii Consiliului constatând că aceasta a fost difuzată cu încălcarea prevederilor legale privind obligaţia radiodifuzorului de asigurare a respectării dreptului la imagine a persoanei.

Atât prin titlurile afişate pe ecran, sub formă de BREAKING NEWS, precum: SE STRÂNGE LANŢUL, CORUPŢIA URIAŞA DIN JURUL LUI B./COMPANIA AEROPORTUŔI, PĂGUBITA CHIAR DE GUVERNUL ROMÂNIEI/LEGĂTURI DUBIOASE LA COMPANIA AEROPORTURI, INTERESE ASCUNSE/CONTROVERSA TERENURILOR SUBEVALUATE, PIERDERI DE MILIOANE/VAL DE SCANDALURI ÎN CURTEA MINISTRULUI B. CE DOCUMENTEA SEMNAT MINISTRUL, PIERDERI DE MILIOANE LA AEROPORT", cât şi în conţinutul emisiunii, au fost enunţate acuzaţii la adresa ministrului B., de natură a-i prejudicia imaginea şi demnitatea ocrotite de prevederile legale invocate.

În susţinerea acuzaţiilor factuale aduse ministrului B. nu au fost prezentate probe concludente şi nici nu s-a prezentat punctul de vedere al acestuia, care, ar fi putut lămuri aspectele legate de faptele imputate şi ar fi permis publicului să aprecieze cu privire la relevanţa şi justeţea acuzaţiilor aduse. De asemenea, în emisiune nu s-a precizat dacă acesta ar fi refuzat să prezinte un punct de vedere sau că nu a putut fi contactat prin încercări repetate, o astfel de abordare contravenind dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului., care reglementează în sarcina radiodifuzorului obligaţia legală de a respecta dreptul oricărei persoane la imagine, atât prin demonstrarea acuzaţiilor, cât şi prin prezentarea punctului de vedere al celui vizat.

Totodată, Consiliul a constatat că radiodifuzorul nu a respectat principiul audiatur et altera pars, prevăzut expres la art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului, deoarece radiodifuzorul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală instituită în sarcina sa prin norma invocată, respectiv nu a precizat dacă persoana căreia i-au fost aduse acuzaţiile ar fi refuzat să prezinte un punct de vedere sau că nu ar fi putut fi contactată prin încercări repetate.

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului, însă acest drept nu este absolut. În acest sens, în privinţa libertăţii de exprimare, atât Curtea Constituţională a României, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că între exerciţiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, şi protecţia intereselor sociale şi ale drepturilor individuale ce apartin altor persoane, pe de altă parte, trebuie să existe un echilibru, în caz contrar, abuzul în exercitarea libertăţii de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice.

Sancţiunea aplicată a respectat criteriile legale de individualizare prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului şi nu a avut un caracter descurajator, astfel cum a reţinut instanţa de fond, reclamanta fiind sancţionată cu amenzi în cuantum total de 170.000 RON în anii 2022 şi 2023.

În motivarea sentinţei pronunţate, instanţa de fond a constatat, în mod netemeinic, că decizia care face obiectul prezentei cauze este nelegală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina intimatei- reclamante.

Decizia contestată conţine o analiză punctuală a afirmaţiilor făcute în emisiune, fiind reţinute acuzaţiile făcute la adresa ministrului B. în cadrul emisiunii.

Contrar analizei judecătorului fondului din care rezultă că subiectul emisiunii difuzate de postul de televiziune deţinut de intimata-reclamantă, a fost de interes public, iar subiectul emisiunii a vizat activitatea Guvernului, în ansamblul său, şi nu doar a unei persoane, ministrul B., recurenta-pârâtă subliniază că că doar numele acestui ministru a fost precizat în cadrul emisiunii, iar sancţiunea a fost aplicată pentru nerespectarea principiului prevăzut expres la art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4 Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocată de intimata-reclamantă Geopol International S.R.L. apreciind că, în mod formal, criticile recurentului se circumscriu cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamanta Geopol Internaţional S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia CNA nr. 418/28.06.2023, prin care pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a dispus sancţionarea reclamantei Geopol Internaţional S.R.L. cu amendă de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

În sarcina reclamantei s-a reţinut că în cadrul emisiunii Culisele statului paralel, ediţia din 25 aprilie 2023, au fost formulate acuzaţii factuale la adresa ministrului B., în condiţiile în care, pe de o parte, în susţinerea acuzaţiilor nu au fost prezentate probe concludente şi nici nu s-a prezentat punctul de vedere al acestuia, care ar fi putut lămuri aspectele legate de faptele imputate şi ar fi permis publicului să aprecieze cu privire la relevanţa şi justeţea acuzaţiilor aduse. De asemenea, în emisiune nu s-a precizat dacă acesta ar fi refuzat să prezinte un punct de vedere sau că nu a putut fi contactat prin încercări repetate. Totodată, Consiliul a constatat că radiodifuzorul nu a respectat principiul audiatur et altera pars, neprecizând dacă persoana căreia i-au fost aduse acuzaţiile ar fi refuzat să prezinte un punct de vedere sau că nu ar fi putut fi contactată prin încercări repetate.

Potrivit art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului, "În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate şi invitate să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt."

Conform art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului, "În cazul în care acuzaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; respectarea acestui principiu presupune condiţii nediscriminatorii de exprimare până la finalul aceluiaşi program în cadrul căruia s-au făcut acuzaţiile. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie precizat acest fapt."

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, invalidând constatările autorităţii pârâte referitoare la încălcarea principiului audiatur et altera pars, prevăzut de art. 40 din Codul audiovizualului, reţinând că subiectul emisiunii nu a fost activitatea ministrului B., ci a Guvernului, în ansamblul său, ca subiect de interes general, iar reclamanta nu a vizat încălcarea dreptului la imagine a d-lui B.. Menţionând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în contextul abordării unor chestiuni de interes general pentru public, în condiţiile în care, în cauză, nu reiese că reclamanta nu ar fi acţionat cu bună-credinţă sau că ar fi urmărit vătămarea dreptului la imagine a d-lui B., drept protejat de art. 40 din Codul audiovizualului, judecătorul fondului conchide că o amendă precum aceea aplicată reclamantei (de 20.000 de RON) ar avea caracter descurajator în prezentarea pe viitor a unor subiecte de interes general, similar celui care a făcut obiectul emisiunii din data de 25.04.2023, iar menţinerea unei astfel de sancţiuni ar încălca art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Fiind învestită cu soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Consiliul Naţional al Audiovizualului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că setul de critici vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 220/2011.

În acest context, instanţa de control judiciar constată că, în cadrul emisiunii difuzate la 25 aprilie 2023 şi analizată de autoritatea recurentă, a fost nominalizat ministrul B., fiind redate vizate aspecte din activitatea acestuia şi despre care au fost făcute mai multe afirmaţii cu conotaţii negative care pot determina o afectare a imaginii publice a persoanei vizate.

Nu reiese din raportul de monitorizare şi nici chiar intimata-reclamantă nu contestă că doar ministrul B. a fost nominalizat în emisiune, astfel că nu se poate susţine indubitabil că ar fi avut loc o analiză a activităţii întregului executiv. Elocvent în acest sens este extrasul din actul administrativ contestat redat în cuprinsul întâmpinării şi din care reiese că moderatoarea emisiunii a menţionat de trei ori numele d-lui B. în respectivul context.

Prin urmare, în această ipoteză, în raport de tema de interes public abordată, dar şi de afirmaţiile evocate formulate la adresa domnului B., devine operabil principiul prevăzut de art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului.

În cauză, nu era necesar să se probeze că reclamanta în mod intenţionat a vizat încălcarea dreptului la imagine a persoanei nominalizate pentru a fi sancţionată; simplul fapt că nu a fost respectat dreptul persoanei respective de a-şi prezenta propriul punct de vedere asupra chestiunilor dezbătute în emisiune şi nici nu s-a menţionat, nici chiar în faţa instanţei de control judiciar, că persoana vizată nu a putut fi contactată sau ca a refuzat să-şi exprime punctul de vedere creează premisa suficientă pentru incidenţa normei juridice în temeiul căreia autoritatea recurentă a aplicat sancţiunea contestată.

Prin urmare, intimata-reclamantă nu a fost sancţionată pentru expunerea subiectului respectiv, în sine, ci pentru modalitatea defectuoasă în care l-a prezentat, încălcând principiul edictat de normele juridice evocate anterior, aspect care a avut ca efect încălcarea obligaţiei de respectare a dreptului la imagine al persoanei, constatările primei instanţe nefiind corecte în această privinţă.

Revenea intimatei-reclamante obligaţia legala de a crea cadrul de iniţiere şi dezvoltare a unor dezbateri pe teme de interes public/general printr-un demers jurnalistic efectuat cu bună-credinţă, caracterizat prin obiectivitate şi echilibru şi de a respecta îndeplinirea întocmai a acestor exigenţe legale, astfel încât radiodifuzorul să-şi atingă scopul asigurării publicului a dreptului de a cunoaşte obiectiv şi corect întreaga dimensiune a dezbaterilor televizate.

Libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne şi internaţionale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opţiuni. Aceste opţiuni nu pot leza, însă, drepturile altor membri ai colectivităţii, aşa cum este şi dreptul la propria imagine.

Din această perspectivă, art. 30 alin. (6) din Constituţia României statuează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

În privinţa libertăţii de exprimare, atât Curtea Constituţională a României, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că între exerciţiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, şi protecţia intereselor sociale şi ale drepturilor individuale ce aparţin altor persoane, pe de altă parte, trebuie să existe un echilibru, în caz contrar, abuzul în exercitarea libertăţii de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice.

Înalta Curte reţine că libertatea de exprimare garantată de art. 10 paragraful 1 din Convenţie nu este una absolută şi nu se poate vorbi despre îngrădirea acesteia, având în vedere că exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (...) protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora (...).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, îşi asumă "îndatoriri şi responsabilităţi a căror întindere depinde de situaţia concretă în discuţie. Aşadar, Curtea a decis că numai prin respectarea îndatoririlor şi responsabilităţilor ce-i revin, presa îşi îndeplineşte funcţia sa esenţială într-o societate democratică, fără a depăşi anumite limite, având misiunea de a comunica numai informaţii de interes public, în sensul dat acestei noţiuni în jurisprudenţa Curţii [Hotărârea Tammer c. Estoniei, 06 februarie 2001]. Hotărârile C.E.D.O. acordă importanţă scopului demersului jurnalistic, verificând dacă acesta a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-şi astfel datoria de a răspândi informaţii asupra unor subiecte de interes general (cauzele Radio France şi alţii contra Franţei, Colombani şi alţii contra Franţei, Cumpănă şi Mazăre contra României, McVicar contra Marii Britanii). Aşadar, jurisprudenţa C.E.D.O. nu consacră faptul că libertatea de exprimare are un caracter absolut, iar politicienii sau alte persoane publice sunt excluse de la protecţia acordată tuturor persoanelor sub aspectul imaginii şi demnităţii lor, de prevederile legale interne şi europene.

În privinţa sancţiunii aplicate prin decizia atacată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an. Aplicând regulile enunţate la situaţia concretă şi pentru asigurarea unui echilibru între abordarea unor chestiuni de interes pentru viaţa comunităţii şi modalitatea de prezentare a acestora în conformitate cu exigenţele legale, precum şi pentru a da eficienţă a art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Înalta Curte apreciază că o amendă într-un cuantum de 5.000 RON este justificată în speţă.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa civilă nr. 1811 din data de 14 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va anulează în parte decizia CNA nr. 418/28.06.2023 în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 20.000 RON la 5.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 1811 din data de 14 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Geopol Internaţional S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Anulează în parte decizia CNA nr. 418/28.06.2023 în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 20.000 RON la 5.000 RON.

Menţine în rest sentinţa atacată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.