Tardive filing of appeal in administrative litigation: forfeiture of right to challenge work permit refusal

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/7.12.2023, reclamanta A. S.R.L. contestă refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin nr. x din 6.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B..

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 150 din 5 martie 2024, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, acţiunea având ca obiect:

- anularea refuzului pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin nr. x din 6.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl B. şi

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 150 din 5 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei, anularea actului de refuz al intimatului-pârât şi obligarea acestuia la emiterea unui nou act prin care să soluţioneze favorabil cererea privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către recurenta-reclamantă pentru dl. B., cetăţean al statului Pakistan.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, întrucât a fost emisă în deplină concordanţă cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 05.09.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea ambelor părţi, de judecare a cauzei în lipsă, din oficiu invocă excepţia tardivităţii promovării recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., reţine dosarul pentru a se pronunţa mai întâi pe acest aspect, ce poate face de prisos cercetarea în fond a recursului.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., având de analizat "mai întâi" excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, va verifica în acest sens dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reţine astfel că sentinţa civilă nr. 150 din 5 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante, prin TDS, la data de 05 martie 2024, conform Dovezii vizualizării documentului aflată la dosarul instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 21 martie 2024, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă la Serviciul Registratură al Curţii de Apel Timişoara la data de 27.03.2024, conform ştampilei aplicate pe cererea de recurs, ataşată la dosar, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte constată astfel, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 27.03.2024, în condiţiile în care ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac a recursului a fost 21.03.2024.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" precum şi dispoziţiile art. 489 alin. (1) din acelaşi act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, aşadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentei obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, aplicându-se astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, admiţând excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, va respinge recursul promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 150 din data de 5 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.