Judicial review of presidential decree revoking revolution fighter title; validity of prior dismissal for lack of interest as "new element" for administrative cancellation

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x la data de 05.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Administraţia Prezidenţială - Preşedintele României şi Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- anularea parţială a Decretului nr. 232 din data de 28.02.2022, publicat în M. Of. nr. 203 din data de 01.03.2022, şi anume a poziţiei nr. 47 din anexa la decret la care se regăseşte reclamantul A.;

- anularea parţială a procesului-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 02.03.2022 înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x din data de 09.03.2022 şi anume a poziţiei nr. 47 la care se regăseşte reclamantul;

- anularea procesului-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 10.03.2022 înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x/2972 din data de 22.03.2022, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 181/07.02.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială-Preşedintele României şi Guvernul României-Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, în favoarea Tribunalului Braşov-SCAF.

Pe rolul Tribunalului Braşov, în urma declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022 la data de 28.03.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 551/CA/16.06.2023 a Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială – Preşedintele României şi Guvernul României-Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în urma declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022 la data de 20.06.2023.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 146/2023 din data de 19 octombrie 2023, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Preşedintele României prin întâmpinare.

Admite cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, şi în consecinţă:

Anulează în parte Decretul nr. 232/28.02.2022 emis de Preşedintele României (publicat în Monitorul Oficial nr. 203 din data de 01.03.2022), în ceea ce priveşte poziţia nr. 47 din Anexa la Decret, referitoare la retragerea titlului de "Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinat" faţă de reclamantul A..

Anulează parţial Procesul Verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 02.03.2022, înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x din data de 09.03.2022, în ceea ce priveşte poziţia nr. 47 care îl vizează pe reclamant.

Anulează Procesul Verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 10.03.2022, înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x/2972 din data de 22.03.2022.".

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, au declarat recurs pârâţii Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

În cadrul cererii sale de recurs, pârâtul Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială, invocând motivul de casare prvăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţe civile recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022 şi reţinerea, în totalitate, a cheltuielilor de judecată în sarcina Secretariatului de Stat, având în vedere culpa exclusivă a acestei instituţii care a gestionat defectuos procedura administrativă prealabilă emiterii Decretului şi a generat prezentul litigiu.

Într-o primă critică, recurentul arată că instanţa de fond, în mod eronat, a respins cererea privind extinderea cadrului procesual, formulată de Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială, referitoare la introducerea în cauză a Prim-ministrului României, în calitate de contrasemnatar al decretului contestat.

Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 285/2014, recurentul a susţinut că se acordă o semnificaţie deosebită atribuţiei contrasemnării decretelor şi astfel, consideră neîntemeiată respingerea solicitării de introducere în cauză a acestuia.

Contrasemnarea decretului dă actului respectiv o motivaţie mai solidă şi antrenează, de regulă,răspunderea juridică a celui care a contrasemnat actul, contrasemnarea fiind o condiţie de validitate a actului.

Altfel spus, pentru exercitarea prerogativei constituţionale prevăzută la art. 94 lit. a), în ceea ce priveşte acordarea/retragerea titlurilor de onoare, decretul prezidenţial este supus unei condiţii exterioare.

Decretele Preşedintelui României de conferire/retragere a unor decoraţii sau titluri de onoare au, pe lângă dimensiunea lor juridică, şi o puternică semnificaţie politică, iar contrasemnarea »acestora de către prim-ministru, care îşi angajează pe această cale răspunderea politică în faţa Parlamentului, confirmă puterea discreţionară de care se bucură Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 94 lit. a), b) şi d) din Constituţie. îndeplinirea operaţiunii contrasemnăm reprezintă o cerinţă esenţială şi de validitate a actului juridic. Altfel spus, voinţele Preşedintelui României şi ale prim-ministru lui trebuie să se întâlnească şi să conveargă pentru a se naşte valabil unele acte, printre care şi cele referitoare la decretele de conferire/retragere a titlurilor de onoare.

Semnificaţia substanţială a contrasemnării Prim-ministrului la emiterea actului implică ideea angajării răspunderii acestuia pentru aplicarea actului, răspundere care este exclusă în cazul şefului statului, emitentul actului.

Cu alte cuvinte, existând o competenţă partajată, în mod legal, actul administrativ nu poate fi pus în executare în lipsa voinţei Prim-ministrului contrasemnatar.

Faţă de aceste argumente, recurentul consideră că instanţa de fond a respins în mod netemeinic solicitarea de extindere a cadrului procesual.

Într-o altă critică recurentul Preşedintele României mai arată că instanţa de fond, în mod eronat, a respins excepţia inadmisibilităţii anulării Decretului nr. 232/2022, pe care o apreciază că fiind una întemeiată, contrar celor reţinute, raportat la următoarele elemente:

Decretul Preşedintelui României nr. 232/2022 este un act emis în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 94 lit. a), coroborate cu dispoziţiile art. 100 din Constituţia României, conform cărora unele decrete ale Preşedintelui României, inclusiv cele prevăzute la art. 94 lit. a) dinConstituţie, sunt contrasemnate de către prim-ministru, acesta din urmă exercitând controlul de legalitate asupra acestor categorii de acte, şi nu instanţele de judecată.

Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit: cărora "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea . contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. (...)."

Aşa fiind, pot fi contestate în contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor Legii nr., 554/2004, acele decrete ale Preşedintelui care, prin obiectul de reglementare, nu se circumscriu sferei actelor exceptate.

Decretele Preşedintelui emise în exercitarea atribuţiei constituţionale prevăzute de art. 94 i* lit. a) din Constituţie nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice'complexe ce exprimă raporturi de natură) constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, şi, în consecinţă, potrivit art. 1 alin. (4)2 din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ.

O interpretare contrară ar însemna că instanţele judecătoreşti învestite cu exercitarea controlului de legalitate s-ar substitui prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României, ceea ce este în evidentă contradicţie cu prevederile legale şi ar echivala cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale Preşedintelui României, care ar deveni atribuţii comune/partajate cu instanţele judecătoreşti. Din această perspectivă, apreciem că, pentru acest tip de decret, instanţele judecătoreşti nu au vreo competenţă de control şi cenzură.

Aceste aspecte au fost reţinute constant şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în practica instanţelor de drept comun, în sensul inadmisibilităţii controlului judecătoresc asupra decretelor Preşedintelui României, contrasemnate de către prim-ministru, sens în care invocă, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1840/2005, pronunţată de Înalta Curte, secţia CAF în dosarul nr. x/2005, Hotărârea nr. 257/2020 în dosarul nr. x/2020, Hotărârea nr. 236/2020 în dosarul nr. x/2020, sentinţa nr. 80/14.10.2022 a CA Târgu Mureş.

Având în vedere toate aceste considerente solicită ca, în rejudecare, să se admită excepţia inadmisibilitaţii cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022, această soluţie fiind în conformitate cu prevederile legale, cu opiniile exprimate în literatura de specialitate, precum şi cu practica instanţei supreme.

Pe fondul cauzei, recurentul Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială solicită casarea sentinţei Curţii de Apel Braşov şi admiterea recursului, cu consecinţa menţinerii Decretului nr. 232/2022, ca fiind un act administrativ legal.

După prezentarea unui scurt istoric al cronologiei demersurilor iniţiate de Secretariatul de Stat, recurentul Preşedintele României concluzionează că Secretariatul este ţinut să realizeze verificarea cerinţelor legale, ia decizia de a formula şi înainta propunere de retragere, în prealabil de a anula certificatul, această activitate nefiind atributul Preşedintelui României.

Aceste atribuţii legale aparţin în exclusivitate titularului prevăzut de lege - Secretariatul de Stat, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituţie îşi asumă răspunderea cu privire la conţinutul propunerii transmise către Preşedintele României.

Cu privire la Decretul nr. 232/2022, subiniază faptul că, la emiterea acestuia, au fost respectate toate dispoziţiile legale incidente, a fost respectată procedura de emitere a decretului astfel cum este aceasta prevăzută de lege, în sensul în care, anterior emiterii decretului, a existat propunerea Secretariatului de Stat, însoţită de toate documentele care au stat la baza formulării acesteia.

Cu referire la analiza clementelor de noutate, consideră că în mod eronat instanţa de fond nu a partajat culpa. Conform dispoziţiilor legale, analiza elementelor de noutate este exclusiv in sarcina Comisiei art. 49, din cadrul Secretariatului de Stat.

Aşadar, NU Decretul nr. 232/2022 este emis cu încălcarea art. 49 din H.G. nr. 1412/2004, ci solicitarea, propunerea de retragere a titlului a fost înaintată Preşedintelui României, de către Secretariatul de Stat, cu încălcarea acestei dispoziţii.

Având în vedere cele prezentate, precum şi înscrisurile care au stat la baza emiterii decretului, recurentul – pârât Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială solicită a se avea în vedere culpa exclusivă din sarcina Secretariatul de Stat, faptul că acesta a creat întreaga situaţie expusă în prezenta cauză şi a emis acte prin care a indus în eroare Preşedintele României.

Pentru toate aceste considerente, anterior expuse, ţinând cont de dispoziţiile legale invocate, apreciază ca fiind netemeinică şi nelegală sentinţa curţii de Apel Braşov nr. 146/19.10.2023, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei menţionate şi, în rejudecare, respingerea cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022 şi reţinerea, în totalitate, a cheltuielilor de judecată, în sarcina Secretariatului de Stat, având în vederea culpa exclusivă a acestei instituţii care a gestionat defectuos procedura administrativă prealabilă emiterii decretului şi a generat prezentul litigiu.

La rândul său, Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist restaurat în România în perioada 1945-1989, în cadrul cererii sale de recurs, invocând tot motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului şi rejudecând cauza pe fond, să se respingă acţiunea, ca neîntemeiată, soluţia de anulare a certificatului de luptător cu rol determinant fiind legală.

În dezvoltarea criticilor sale recurentul arată că la dezlegarea pricinii judecătorul de la fond a încălcat norma materială prevăzută de dispoziţiile art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 cu modificările si completările ulterioare precum şi norma materială prevăzută la art. 491 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1412/2004 raportat la dispoziţiile prevăzute de art. 435 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, arată că in dosarul nr. x/2018, prin cererea de chemare in judecată intimatul a solicitat finalizarea procedurii administrative si obligarea Secretariatului de Stat la eliberarea certificatului de luptător cu rol determinant iar instanţa prin hotărârea nr. 222/2020 a respins pretenţia acestuia de eliberare a certificatului de luptător cu rol determinant.

Având in vedere respingerea acţiunii în dosarul mai sus menţionat, recurentul consideră că exista putere de lucru judecat privind certificatul de luptător cu rol determinant.

Faptul ca instanţa de fond se prevalează, în mod total nejustificat de faptul că în hotărârea nr. 220/2020 din dosarul nr. x/2018 se retine că Secretariatul de Stat a admis cererea intimatului prin Decizia nr. 334/2019 este total irelevant si neconcludent, deoarece în normele de aplicare nr. 1412/2004 nu se putea prevedea ca se pot anula certificatele intrate în circuitul civil in urma admiterii frauduloase si cu încălcarea legii a cererilor administrative de acordare a certificatelor de luptător cu rol determinant de către Comisia art. 9A2. Pentru acest fapt aurotitatea a formulat plângere penala care se afla pe rolul Parchetului de pe langa Judecătoria Sector 1 în faza de cercetare.

De altfel, în cazul în care hotărârea de la fond din acest dosar va ramane definitivă Secretariatul de Stat va demara acţiune îin instanţa de contencios administrativ pentru anularea certificatului, deoarece din actele din dosarul administrativ rezultă, în afara oricărui dubiu rezonabil faptul ca acesta nu îndeplineste condiţiile cumulative prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 99/2015.

In ceea ce priveşte existenta elementului de noutate, susţine recurentul că aceasta este reprezentată de hotărârea judecătoreasca definitivă nr. 222/2020 din dosarul nr. x/2018, iar această realitate factuală a probat-o la fond cu copie de pe cererea de chemare in judecată din dosarul mai sus menţionat, de unde rezulta faptul ca intimatul a solicitat instanţei eliberarea certificatului de luptător cu rol determinant cât şi hotărârea judecătoreasca definitiva de respingere.

Din acest considerente, recurentul susţine că Secretariatul de Stat avea obligaţia anularii certificatelor de luptător cu rol determinant.

Cu privire la solicitarea instituţiei de retragere a titlului de Luptător cu Rol Determinant conferit de către Administraţia Prezidenţiala intimatului, arată că, în acest caz, invocă principiul simetriei actelor, in sensul ca, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 ordinea emiterii actelor era de propunere emitere titlu iar ulterior publicării titlului in Monitorul Oficial exista obligaţia tipăririi certificatului, motiv pentru care si in cazul procedurii administrative de retragere/anulare ordinea este aceeaşi, respectiv: prima este de retragere titlu către Administraţia Prezidenţiala si a doua este de anulare a certificatului.

Potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 primul act care se emite este titlul de luptător cu rol determinant întrucât procedura de acordare titlu si emitere decret prevede emiterea mai intai a decretului de atribuire a titlului de luptător cu rol determinant apreciem ca, potrivit principiului simetriei actelor juridice si in cazul procedurii de anulare ordinea trebuie sa fie identica.

La art. 42 din Regulamentul nr. 30 al Comisiei art. 92 se precizează expres ca după admiterea cererilor se întocmeşte o lista cu persoane care se va transmite Preşedintelui României in vederea emiterii decretului privind atribuirea titlului.

Precizează ca regulamentul precizat mai sus a fost elaborat în vederea aplicării dispoziţiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 şi, având in vedere dispoziţiile prevăzute la art. 42 coroborat cu art. 46 din regulamentul menţionat mai sus, ce prevăd în mod clar ca certificatele de Luptător cu Rol Determinant se emit doar după publicarea în Monitorul Oficial a decretului de atribuire a acestei calităţi, solicită recurentul a se lua act că instituţia avea obligaţia anularii certificatelor de luptător cu rol determinant doar după emiterea decretului de retragere titlu.

Totodată, mai solicită a se avea în vedere că, în speţa de faţă, certificatul de luptător cu rol determinant este un act administrativ purtător de drepturi materiale acordat de către o comisie din cadrul instituţiei, motiv pentru care nu este afectat niciun principiu al securităţii actelor juridice deoarece intimatul nu deţine nicio hotărâre judecătoreasca definitiva prin care Secretariatul de Stat sa fie obligat la eliberarea certificatului de luptător cu rol determinant.

De asemenea, mai susţine că deţinerea certificatului de luptător cu rol determinant NU este un drept oferit de statul roman direct printr-un act normativ.

Acordarea certificatului paratului s-a făcut de către Comisia art. 92 din cadrul Secretariatului de Stat pe baza admiterii unei cereri administrative formulate de intimat, nicidecum izvorul de drept al deţinerii acestui act administrativ nu este direct dintr-o lege.

Faptul ca admiterea cererii de acordare a certificatului de luptător cu rol determinant s-a făcut cu nerespectarea legislaţiei in vigoare de la acel moment o dovedeşte si dosarul penal nr. x/2017 de către D.N.A. unde Secretariatul de Stat a trimis dosarul administrativ al intimatului pentru a se efectua cercetări.

De asemenea, mai arată că recomandarea anularii certificatelor a fost făcută şi de echipa de control al primului ministru care în anul 2020 în urma unui control de fond efectuat la Secretariatul de Stat pentru perioada 2017 -2019 a constatat ca bugetul de stat este prejudiciat-prin încasarea indemnizaţiilor viagere lunare de către persoane care aveau hotărâri judecătoreşti definitive de respingere, motiv pentru care a formulat sesizare la parchet unde se desfăşoară şi în prezent cercetări.

De altfel, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 modificata prin O.U.G. nr. 95/2014 este constatată şi prin Procesul Verbal nr. x/03.03.2021 prin care comisia, verificând înscrisurilor din dosararele administrative privind indeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul menţionat mai sus, proces-verbal unde intimatul impreuna cu alte sute de persoane care figurau în Decretul nr. 1053/2019 deţineau certificate de Luptător cu Rol Determinant dar nu îndeplineau una din condiţiile prevăzute la: art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b), art. 3 alin. (2), art. 3 alin. (5), art. 3 alin. (6) şi art. 8 din Legea nr. 341/2004 modificata prin O.U.G. nr. 95/2014, motiv pentru care s-a formulat sesizare la parchet in anul 2021.

Tot pe aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, arată recurentul că din actele din dosarul administrativ rezultă în afara oricărui dubiu rezonabil faptul ca intimatul nuîndeplinea condiţia cumulativă prevăzuta la articolul menţionat mai sus şi anume aceea ca în intervalul 14-22.12.1989 pana la ora 12:10 sa pătrundă în clădirea Consiliului Judeţean Braşov pentru a-1 ocupa şi apără.

In probarea faptului ca intimatul nu îndeplineşte nici condiţia localităţii în care a luptat, arată recurentul că membrii fostei Comisii art. 92 sunt cercetaţi penal pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată privind emiterea Deciziei nr. 1/2015 de introducere a oraşului Braşov în categoria localităţilor din care au rezultat persoane ucise, reţinute sau rănite pana la fuga dictatorului, întrucât oraşul Braşov nu figura la art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 99/2015 ca oraş cu rol determinant, fosta comisie avea obligaţia ca, anterior soluţionării cererii introducerii acestui oraş in categoria localităţilor din care au rezultat persoane ucise, reţinute sau rănite până la fuga dictatorului să formuleze adresă la parchet pentru a primi răspuns în acest sens, obligaţie pe care comisia a ignorat-o.

Art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 99/2015 prevede: (3) în aplicarea art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sunt determinate localităţile în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului, după cum urmează: Timişoara, Caransebeş, Sibiu, Cugir, Lugoj, Târgu Mureş, Cluj-Napoca şi Bucureşti.

Solicită astfel a se luat act că aceste informaţii nu au fost solicitate, motiv pentru care Secretariatul de Stat a luat cunoştinţa de abia la sfârşitul anului 2019, prin adresa nr. x/2019 emisa de P.I. C. civ..J. secţia Parchetelor Militare prin care se precizează ca în oraşul Braşov nu au rezultat persoane ucise, reţinute sau rănite până la fuga dictatorului, motiv pentru care consideă în afara oricărui dubiu rezonabil că intimatul nu îndeplineşte condiţia localităţii în care a luptat.

Art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 99/2015 prevede: (4) Alte localităţi, în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului, decât cele prevăzute la alin. (3), vor fi determinate din acte normative emise în acest sens sau prin documente oficiale eliberate de Parchetul General."

Pentru toate aceste motive recurentul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist restaurat în România în perioada 1945-1989 solicită a se lua act că soluţia de anulare a certificatului de luptător cu rol determinant este legală, motiv pentru care solicită şi admiterea recursului, şi rejudecând cauza pe fond, să se respingă acţiunea, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva celor două recursuri intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinări distincte, în cadrul cărora a invocat excepţia nulităţii celor două recursuri pe considerentul că nu au fost invocate critici concrete în sensul motivului de casare invocat, iar pe fondul recursurilor a solicitat respingerea acestora, ca nefondate şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond, ca temeinică şi legală.

Şi recurentul Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtul Secretariatul de Stat, solicitând admiterea acestuia.

În cadrul acestei întâmpinări a susţinut recurentul că sentinţa recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, raportat la o decizie pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, solicitând astfel casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov.

Răspunsurile la întâmpinări

Recurentul-pârât Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială a formulat şi Răspuns la întâmpinările depuse de intimatul – reclamant A., solicitând admiterea recursurilor şi menţinându-şi criticile formulate în cadrul cererii de recurs.

Susţine în continuare că există un motiv de casare a sentinţei recurate, de ordine publică, întrucât sentinţa a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, sens în care invocă considerentele Deciziei nr. 4996/01.11.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, stabilindu-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului, astel că instanţa care a soluţionat fondul dosarului, respectiv Curtea de Apel Braşov, este necompetentă material.

Şi recurentul Secretariatul de Stat a combătut apărările intimatului – reclamant din cuprinsul întâmpinării, în cadrul unor Note de Şedinţă.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelului completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 29.02.2024 a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 22.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate invocate prin întâmpinare şi reluate prin Răspunsul la întâmpinare de către recurentul-pârât Preşedintele României sunt depuse tardiv la dosar, urmând a fi avute în vedere numai aspectele de nelegalitate formulate în cele două cereri de recurs şi, luând act de poziţia procesuală a intimatului – reclamant, prin apărătorul său, care nu mai insistă asupra excepţiei nulităţii recursurilor, invocată în cadrul întâmpinărilor, deopotrivă, constatând că nu mai există alte chestiuni prealabile de soluţionat şi alte excepţii de invocat, a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare asupra celor două recursuri ce fac obiectul judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor şi cu normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursurile promovate de pârâţii Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Reritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 sunt nefondate, motiv pentru care urmează a le respinge, având în vedere considerentele în continuare arătate:

În ceea ce priveşte critica invocată de recurentul – pârât Preşedintele României – prin Administraţia Prezidenţială, abia prin întâmpinarea formulată la recursul promovat de pârâtul Secretariatul de Stat, ca şi motiv de ordine publică, vizând necompetenţa materială a Curţii de Apel Braşov de a judeca prezentul litigiu, aminteşte Înalta Curte că aceasta a fost reţinută ca fiind tardiv invocată, după împlinirea termenului de recurs, astfel cum s-a consemnat şi în practicaua acestei hotărâri.

De altfel, aceasta este şi nefondată, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd că " Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.".

Astfel, raportat la aceste dispoziţii, Înalta Curte remarcă faptul că în faţa Curţii de Apel Braşov recurentul – pârât Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială, deşi a fost legal citat la termenul de judecată din data de 04 octombrie 2023 nu a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de a judeca acţiunea, astfel cum a fost precizată de reclamant, acesta lipsind, de altfel, de la dezbaterile din şedinţa publică, motiv pentru care se constată că a fost depăşit momentul impus de lege pentru discuţii asupra competenţei şi pentru stabilirea acesteia.

Prin urmare, în condiţiile în care recurentul nu a invocat necompetenţa materială la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa instanţei de fond, astfel cum impun dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu mai poate fi invocat.

Nefondată este şi critica invocată de acelaşi recurent Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială, ce vizează soluţia de respingere a cererii privind extinderea cadrului procesual formulată de această autoritate, prin introducerea în cauză a Prim-ministrului României, în calitate de contrasemnatar al decretului contestat.

În ceea ce priveşte introducerea în cauză a Primului – ministru al României, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a constatat că Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială nu a formulat o cerere de introducere în cauză a Prim -Ministrului, ci a solicitat să se pună în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea introducerii în cauza a acestuia, ceea ce instanţa de fond a şi făcut, iar la termenul de judecată din data de 04 octombrie 2023, aceasta a pus în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea introducerii în cauza a Primului – Ministru al României şi s-a pronunţat în sensul că nu se impune introducerea în cauză a acestuia, din oficiu, nefiind emitentul niciunuia dintre actele administrative contestate în cauză.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat de către reclamant, la poziţia procesuală a reclamantului, care nu a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârât şi Primul Ministru al României, în mod corect prima instanţă, respectând întocmai principiul disponibilităţii, a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) teza I din C. proc. civ., pentru introducerea în cauză a Primului Ministru al României, dat fiind faptul că acesta nu este emitentul niciunuia dintre actele administrative contestate de reclamant.

Atât art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., cât şi art. 161 din Legea nr. 665/2004 consacră o facultate, iar nu o obligaţie a instanţei de a introduce în cauză alte subiecte de drept.

Or, astfel cum reiese din încheierea de amânare a pronunţării din data de 04 octombrie 2023, judecătorul fondului, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor anterior menţionate, a pus în discuţia contradictorie a părţilor cererea pârâtului Preşedintele României – prin Administraţia Prezidenţială, de introducere în cauză a Primului Ministru şi, reţinând că raportul juridic dedus judecăţii nu impune introducerea în cauză a acestuia, în mod corect acesta nu a pus în discuţie din oficiu necesitarea introducerii în cauză a Primului Ministru, dat fiind faptul că acesta nu este emitentul niciuna din actele administrative ce fac obiectul litigiului.

Astfel fiind, Înalta Curte consideră că susţinerile şi criticile recurentului Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială pe acest aspect sunt nefondate.

Nici criticile ce vizează soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de acelaşi recurent, nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar.

Potrivit art. 52 alin. (1) din Constituţia României, "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei".

Conform art. 52 alin. (2) din Constituţie, "Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică". În cuprinsul art. 126 alin. (6) din Constituţie se prevede că este garantat controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.

Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar".

Art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004 defineşte "actele care privesc raporturile cu Parlamentul"ca reprezentând "actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul". În ceea ce priveşte sfera actelor care privesc raporturile cu parlamentul, ca acte exceptate de la controlul în contencios administrativ, se observă că textul art. 126 alin. (6) din Constituţie se referă, generic, la actele care privesc raporturile cu parlamentul. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 au acelaşi conţinut cu textul din Constituţie, referindu-se la actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu parlamentul. Însă, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004 definesc actele care privesc raporturile cu Parlamentul ca fiind actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu parlamentul. Doctrina de drept administrativ a inclus în categoria actelor exceptate reglementate la art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, atât actele politice emise în exercitarea atribuţiilor constituţionale dintre parlament şi cei doi şefi ai executivului (preşedintele şi guvernul), cât şi actele complexe la care participă două sau mai multe autorităţi din sfera executivului, dintre care cel puţin una se găseşte în relaţie directă cu parlamentul (Iuliana Rîciu, Procedura contenciosului administrativ: aspecte teoretice şi repere jurisprudenţiale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 172.)

Actele Preşedintelui României pot fi politice sau juridice.

Actele politice ale Preşedintelui României sunt, în principal, mesajele, declaraţiile, scrisorile, comunicatele (Ştefan Deaconu, în Ioan Muraru, Elena-Simina Tănăsescu (coordonatori), Constituţia României: comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2019, p. 840; Cristian Ionescu, în Cristian Ionescu, Corina Adriana Dumitrescu (coordonatori), Constituţia României. Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2017, p. 1032).

Actele juridice ale Preşedintelui României sunt, în principal, decretele. Conform art. 100 din Constituţie "(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului. (2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alin. (1) şi (2), articolul 92 alin. (2) şi (3), articolul 93 alin. (1) şi articolul 94 lit. a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru".

Doctrina a subliniat că decretele sunt, din punct de vedere al naturii lor juridice, acte administrative prin care se manifestă voinţa unilaterală a şefului statului de producere a anumitor efecte juridice pe seama altor subiecte de drept (Cristian Ionescu, Constituţia României. Comentarii şi explicaţii, p. 1031.)

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, decretele preşedintelui sunt manifestări unilaterale de voinţă, realizate în scopul de a produce efecte juridice. Decretele sunt acte juridice chiar dacă, pe lângă componenta juridică, au şi o puternică semnificaţie politică - Decizia CCR nr. 285 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 478 din 28 iunie 2014.

În speţă, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte constată că Decretul nr. 232/28.02.2022, prin care s-a dispus retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant persoanelor prevăzute în anexa la Decret, a fost emis de Preşedintele României conform art. 94 lit. a) din Constituţia României, în baza atribuţiilor conferite în mod expres acestuia de dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 şi art. 49 alin. (2) şi art. 493 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.

Aşadar, raportat la obiectul său şi la efectele pe care le produce, Decretul nr. 232/28.02.2022 nu a fost emis de Preşedintele României în raportările sale de natură politică cu Parlamentul, astfel că nu poate fi încadrat în categoria actelor administrative exceptate de la controlul instanţelor de contencios administrativ, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că prezenta acţiune nu are legătură cu atribuţiile Preşedintelui României privind raporturile de natură politică cu Parlamentul.

Prin urmare, şi Înalta Curte reţine că decretele preşedintelui sunt acte administrative, supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, cu precizarea că există şi decrete exceptate de la controlul în contencios, anume acelea prin care se concretizează raporturile constituţionale dintre preşedinte, pe de o parte şi guvern şi parlament, pe de altă parte. Acestea din urmă pot face însă, obiectul unui control de constituţionalitate, sub aspectul soluţionării unui conflict juridic de natură constituţională. Actele exceptate sunt însă cele de natură politică dintre preşedinte şi guvern, de pildă. Or, indiferent dacă sunt contrasemnate sau nu de primul ministru, ca regulă, decretele preşedintelui pot fi contestate în contencios administrativ (Ştefan Deaconu, în Ioan Muraru, Elena-Simina Tănăsescu (coordonatori), Constituţia României: comentariu pe articole).

Or, pentru a ajunge la concluzia admisibilităţii sau nu a acţiunii în contencios administrativ, trebuie analizat conţinutul decretului (decizia ÎCCJ SCAF nr. 3165/2012).

În speţă, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte constată că decretul în litigiu nu este un act de natură politică emis în raporturile Preşedinte-Guvern, ci este un act juridic atacabil în contencios administrativ. Acest act este emis conform art. 94 lit. a) din Constituţia României, în baza atribuţiilor conferite în mod expres acestuia de dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 şi art. 49 alin. (2) şi art. 493 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.

Astfel, titlurile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se atribuie de Preşedintele României în baza art. 5 alin. (5) şi art. 92 alin. (5) din legea menţionată şi se retrag de Preşedintele României în baza art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist.

Aşadar, raportat la obiectul şi la efectele pe care le produce, în mod corect a reţinut prima instanţă că Decretul nr. 232/28.02.2022 nu a fost emis de Preşedintele României în raportările sale de natură politică cu Parlamentul, astfel că nu poate fi încadrat în categoria actelor administrative exceptate de la controlul instanţelor de contencios administrativ, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, eronat invocate de recurentul – pârât Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială, soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii, invocată de acesta, fiind legală, motiv pentru care se impune menţinerea acesteia.

Şi soluţia dată de prima instanţă pe fondul cererii de chemare în judecată este legală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 49 alin. (2), respectiv art. 491 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, dar şi a art. 3 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, criticile formulate de cei doi recurenţi-pârâţi sub acest aspect şi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând fi reţinute de instanţa de control judiciar.

Litigiul de faţă este generat, în esenţă, de eronata interpretare a unei hotărâri judecătoreşti, anume a sentinţei civile nr. 222/CA 08.04.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin nerecurare.

În speţă, astfel cum rezultă în mod expres din motivarea actelor administrative contestate în cauză, atât Decretul nr. 232/28.02.2022, prin care, la poziţia nr. 47 din anexă, reclamantului i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, cât şi procesele – verbale ale şedinţei Comisiei art. 49 din data de 02.03.2022 (pct. 47) şi respectiv din data de 10.03.2022, prin care s-a propus anularea certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, au fost emise de către Preşedintele României, respectiv de către Comisia constituită în cadrul SSRML, în temeiul hotărârii judecătoreşti reprezentate de sentinţa civilă nr. 222/08.04.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018.

În anexa Decretului nr. 232/28.02.2022, la poziţia nr. 47, s-a menţionat la rubrica "Nr. hotărâre judecătorească de instanţă definitivă privind respingerea cererii de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant" sentinţa civilă nr. 222/08.04.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018, această menţiune fiind reluată şi în procesul-verbal al şedinţei Comisiei din data de 02.03.2022, iar în procesul-verbal al şedinţei Comisiei din data de 10.03.2022 au fost invocate şi prevederile art. 430 C. proc. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Potrivit sentinţei civile nr. 222/CA/08.04.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus respingerea, ca lipsită de interes, a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

În considerentele sentinţei civile nr. 222/CA/08.04.2020, Tribunalul Braşov a reţinut că reclamantului A. i-a fost admisă cererea înregistrată sub nr. x din data de 23.04.2015 prin care acesta a solicitat acordarea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, prin emiterea, de către Comisia constituită a Deciziei nr. 334/15.05.2019, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, astfel că interesul reclamantului în anularea actelor menţionate în petitele cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

Astfel, făcând propria analiză a considerentelor şi dispozitivului acestei hotărâri judecătoreşti, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte constată că aceasta nu reprezintă "hotărâre judecătorească de instanţă definitivă privind respingerea cererii de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant", a cărei autoritate de lucru judecat să poată fi invocată în acest sens, cu privire la respingerea cererii reclamantului de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, deoarece instanţa nu a respins pe fond cererea formulată de reclamantul A. pentru acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, ci a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes, motivat tocmai de emiterea în favoarea reclamantului a Deciziei nr. 334/15.05.2019 de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant.

Judicios a reţinut prima instanţă că, prin hotărârea judecătorească menţionată – ce a stat la baza emiterii Decretului nr. 232/28.02.2022 şi proceselor – verbale ale şedinţei Comisiei din data de 02.03.2022 şi din data de 10.03.2022 - instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra îndeplinirii de către reclamantul A. a condiţiilor de acordare a titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant şi, cu atât mai puţin, nu a constatat încălcarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru obţinerea certificatului, astfel că sentinţa civilă nr. 222/CA/08.04.2020 a Tribunalului Braşov nu poate reprezenta un "element de noutate" în sensul art. 491 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, element de noutate în baza căruia să se poată dispune în mod legal anularea de către Comisie a certificatului acordat şi retragerea de către Preşedintele României a titlului atribuit în baza acestuia, conform art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov –Secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.12.2018, sub nr. x/2018 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAŞTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT IN ROMANIA IN PERIOADA 1945-1989, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea actului administrativ intitulat "soluţie", înregistrat cu nr. x din data de 19.09.2018 şi a actului adminitrativ ititulat "soluţie", înregistrat cu nr. x din data de 14.11.2018 şi să fie obligat pârâtul să elibereze noul tip de Certificat de Luptător cu Rol Determinant.

În cadrul sentinţei civile nr. 222/CA din 08.04.2020, Tribunalul Braşov a reţinut că " pârâtul, prin Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 341 din 2004, …. analizând dosarul administrativ privind pe reclamant, prin prisma cerererii acestuia, cerere înregistrată cu nr. x/2682 din data de 23.04.2015 prin care reclamantul a solicitat acordarea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, calitate prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, a emis cu unanimitate de voturi, Decizia nr. 334 din 15.05.2019, cererea reclamantului de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu rol determinant(fila x)….

În cauză, având în vedere că reclamantului i-a fost admisă cerere înregistrată cu nr. x/2682 din data de 23.04.2015 prin care acesta a solicitat acordarea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, calitate prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, prin emiterea, cu unanimitate de voturi, de către Comisia constituită a Deciziei nr. 334 din 15.05.2019, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu rol determinant (fila x), interesul reclamantului în anularea actelor menţionate în petitele cererii de chemare în judecată, respectiv a actului administartiv intitulat "soluţie", înregistrat cu nr. x din data de 19.09.2018 şi a actului adminitrativ ititulat "soluţie", înregistrat cu nr. x din data de 14.11.2018 şi a Deciziei 129/13.08.2018" (nu mai subzistă), motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, "În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora", sintagma "elemente de noutate" avută în vedere de textul art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004 fiind definită de art. 491 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004 ca reprezentând "a) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) şi art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) hotărârile judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului".

Or, raportat la considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 222/CA/08.04.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin nerecurare, Înalta Curte constată că, în condiţiile în care respectiva instanţă nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra îndeplinirii de către intimatul – reclamant a condiţiilor de acordare a titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant şi, cu atât mai puţin, nu a constatat încălcarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru obţinerea certificatului, judecătorul fondului, făcând o corectă interpretare şi aplicare a normelor legale anterior menţionate, judicios a reţinut că această hotărâre judecătorească nu poate reprezenta un "element de noutate" în sensul reglementat de art. 491 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, element de noutate în baza căruia să se poată dispune în mod legal anularea de către Comisie a certificatului acordat şi retragerea de către Preşedintele României a titlului atribuit în baza acestuia, conform art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004.

Cum dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Braşov soluţionat prin sentinţa nr. 222/CA/08.04.2022 nu a avut ca obiect anularea certificatului emis pe numele intimatului – reclamant, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, criticile celor doi recurenţi – pârâţi din cadrul cererilor de recurs neputând conduce la reformarea hotărârii, fiind neîntemeiate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pe cale de consecinţă, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va respinge recursurile formulate de cei doi pârâţi, ca nefondate, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Reritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva sentinţei nr. 146/2023 din data de 19 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.