Public procurement: artificial contract division upheld; financial correction upheld and lower court annulment quashed

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2021, la data de 15.10.2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Ministerul Investiţiilor si Proiectelor Europene - Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare, in temeiul dispoziţiilor art. 8 si 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 si ale Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, a formulat acţiune in contencios administrativ împotriva Raportului de Neconformitate comunicat in data de 16.03.2021 prin adresa nr. x/15.03.2021, a Deciziei nr. 4892/13.05.2021 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva Raportului de Neconformitate, acte administrative pe care le considera nelegale si netemeinice si solicita anularea lor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1057 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Direcţia Generală Programe Europene Infrastructura Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare şi a anulat Raportul de neconformitate nr. x/15.06.2021 şi Decizia nr. 4892/13.05.2021.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva a sentinţei civile nr. 1057 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene. Reclamanta A. S.A.. a formulat recurs incident.

Pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin cererea de recurs a solicitat casarea sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În susţinerea cererii de recurs, acesta a arătat că pe data de 19.11.2019, între AM POIM şi A. (în calitate de Beneficiar), a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x, având ca obiect implementarea de către Beneficiar a Proiectului regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Olt în perioada 2014-2020, cod SMIS 133612.

În vederea exercitării atribuţiilor specifice de verificare cu privire la modul în care se realizează implementarea Proiectului menţionat şi, implicit, cheltuirea fondurilor nerambursabile ce urmau a fi acordate, o echipă din cadrul AM POIM a iniţiat un control având ca obiect identificarea unor eventuale divizări artificiale ale contractelor de achiziţie atribuite de Beneficiar în vederea evitării procedurilor concurenţiale prevăzute de legislaţia specifică.

Au fost verificate procedurile de atribuire a Contractului de lucrări nr. x/02.10.2020 "Extindere facilitate de depozitare nămol tratat şi reabilitare infrastructura transfer apa uzata către SEAU (CL 2)" cu o valoare estimată de 12.190.632,74 RON fără TVA, atribuit prin procedură de licitaţie deschisă iniţiată prin publicarea anunţului de participare x/23.01.2020 doar la nivel naţional, în SEAP şi, respectiv, a Contractului de lucrări nr. x/16.10.2020 "Extinderea si reabilitarea reţelelor de alimentare cu apa si apa uzata, inclusiv surse apa existente, in aglomerarea Slatina (CU)", cu o valoare estimată de 96.460.379,28 RON fără TVA, atribuit prin procedură de licitaţie deschisă iniţiată prin publicarea în SEAP a anunţului de participare nr. x/19.03.2020 şi în JOUE a anunţului de participare nr. x/S 056 - 134026.

În urma analizării documentaţiei aferente celor două contracte s-a constatat faptul că executarea ambelor contracte viza îndeplinirea aceleiaşi necesităţi a entităţii contractante, respectiv realizarea sistemului de alimentare cu apă şi apă uzată, în aglomerarea Slatina pentru deservirea populaţiei aferente.

Într-o asemenea situaţie, entitatea contractantă avea obligaţia estimării valorii totale a achiziţiei necesare îndeplinirii obiectivului urmărit (necesităţii) şi aplicării, în funcţie de valoarea totală rezultată, a procedurii de atribuire specifică.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 99/2016 "(2) Entitatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie sectorială în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege".

A învederat instanţei de recurs faptul că entitatea contractantă a săvârşit o abatere de la legislaţia achiziţiilor publice constând în divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire. Lucrările care urmează să fie executate se împart în mod artificial în mai multe contracte, iar valoarea estimată a fiecărui contract, pentru o parte din lucrări, este sub pragul de publicare prevăzut de legislaţie, eludând obligaţia publicării în JOUE a anunţului de participare la procedura concurenţială de ofertare pentru totalitatea produselor, serviciilor sau lucrărilor care fac obiectul achiziţiei.

Această abatere se încadrează la tipul de abatere menţionată la pct. 2 din Anexa 2 lit. a) din H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, respectiv "Divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire".

Pentru abaterea constatată este aplicabilă o reducere procentuală de 25% din valoarea Contractul de lucrări nr. x/02.10.2020 (CL2). Aşadar, AM POIM a emis Raportul de neconformitate nr. x/15.03.2021 prin care au fost menţinute atât constatările cât şi măsura administrativă iniţială.

Considerând că emiterea Raportului de neconformitate nu ar avea o justificare rezonabilă şi reluând aproape în integralitate criticile expuse anterior (faţă de Proiectul raportului), Beneficiarul a formulat Contestaţia administrativă solicitând AM POIM anularea actului administrativ atacat.

Urmare acestui fapt, Contestaţia a fost respinsă prin Decizia nr. 4892/13.05.2021, iar Raportul de neconformitate nr. x/15.03.2021 a fost menţinut.

Nemulţumit de soluţia ministerului, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cu nr. x/2021, Beneficiarul a cerut pe cale judiciara, anularea atât a Deciziei nr. 4892/13.05.2021 cât şi a Raportului de neconformitate nr. x/15.03.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1057/07.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti a dispus admiterea acţiunii formulate în contencios administrative, anulând Decizia nr. 4892/13.05.2021, precum şi Raportul de neconformitate nr. x/15.06.2021.

Deşi în motivarea soluţiei sale instanţa a reţinut în mod corect data de 15.03.2021 ca fiind data de înregistrare a Raportului de neconformitate nr. 26432, în dispozitivul sentinţei recurate, instanţa a dispus anularea Raportului de neconformitate nr. x/15.06.2021, fiind menţionată eronat data de înregistrare a actului contestat.

Aşadar, raportat la acest aspect solicită instanţei îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei recurate nr. 1057/07.06.2022, în sensul menţionării corecte a Raportului de neconformitate nr. 26432/CM emis la data de 15.03.2021.

Solicită instanţei să constate faptul că sentinţa civilă nr. 1057/07.06.2022 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti cu încălcarea regulilor de procedura, cu aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea judecătorească fiind astfel pasibilă de casare pentru motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Considerentele în temeiul cărora instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 1057/07.06.2022 se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor normelor legale naţionale în ceea ce priveşte achiziţiile publice (Legea nr. 98/2016), achiziţiile sectoriale (Legea nr. 99/2016), cele ale Contractului de finanţare, precum şi cele care guvernează fondurile externe nerambursabile.

Criticile împotriva Sentinţei atacate vizează caracterul superficial şi părtinitor al modului în care prima instanţă a analizat şi admis cererea intimatului reclamant, în contradicţie cu prevederile actelor mai sus învederate, situaţie de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Deşi instanţa de fond, analizând actele cauzei trage concluzia că reclamanta a aplicat în mod greşit Legea nr. 99/2016 la procedurile de achiziţie derulate şi finalizate prin încheierea celor două contracte, cu toate acestea a dispus anularea Raportului de neconformitate nr. x/15.06.2021 şi a Deciziei nr. 4892/13.05.2021, trecând peste abaterea de la legislaţia achiziţiilor publice a intimatei reclamante, constând în divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire.

În mod eronat, prin sentinţa civilă supusă recursului, în motivarea soluţiei sale, prima instanţă apreciază că achiziţia efectuată de Beneficiar prin cele două contracte de lucrări, potrivit codurilor CPV aferente, nu ar fi impus aplicarea din start a unei proceduri de achiziţii prevăzute de Legea nr. 99/2016, obiectul respectivelor achiziţii fiind exclus expres de la o asemenea obligaţie.

Aşadar, pentru a susţine o asemenea alegaţie, prima instanţă apreciază faptul că potrivit Anexei 1 la Legea nr. 99/2016, rândurile 6 şi 8, codurile CPV 45231300 şi CPV 42232420 (parte din codurile CPV mai largi 45231000 şi 45232000) "sunt excluse în mod expres de la aplicarea Legii nr. 99/2016".

Apreciază că opinia primei instanţe este pe cât de unică, pe atât de deficitară, în condiţiile în care prevederile art. 3 alin. (1) lit. l) pct. i) din Legea nr. 99/2016 la care face trimitere pentru a invoca incidenţa Anexei 1 vizează situaţia în care entitatea contractantă încheie un contract sectorial de lucrări care are ca obiect "fie exclusiv execuţia, fie atât proiectarea, cât şi execuţia de lucrări în legătură cu una dintre activităţile prevăzute în anexa 1".

Or, în speţa de faţă nu se află în situaţia executării unor lucrări care să aibă legătură cu rubricile 45.21 Lucrări generale de construcţii de clădiri şi lucrări de geniu civil, respectiv sau 45.23 Construcţii de autostrăzi, şosele, aerodromuri şi complexe sportive, ci cu lucrări independente de acestea.

În atare situaţie, de fapt, contractul sectorial de lucrări din speţa de faţă este cel reglementat de art. 3 alin. (1) lit. I) pct. II) din Legea nr. 99/2016 - în condiţiile în care are ca obiect "fie exclusiv execuţia, fie atât proiectare cât şi execuţia unei lucrări" independente, respectiv fără legătură cu o lucrare care să vizeze clădiri şi lucrări de geniu civil, autostrăzi, şosele, aerodromuri şi complexe sportive ca să fie incidente prevederile pct. I ale aceluiaşi temei legal.

Aşadar, apreciază că întreg raţionamentul instanţei prin care califică achiziţia beneficiarului ca fiind una faţă de care nu ar fi incidente prevederile legislaţiei achiziţiilor publice, ignorând complet norma generală în favoarea unei excepţii de strictă aplicare care nu este incidenţă speţei, infirmă soluţia emisă prin prisma greşitei aplicări de către prima instanţă a normelor de drept material incidente.

Mai mult, în condiţiile în care Beneficiarul are calitatea de entitate contractantă tocmai în virtutea activităţilor specifice pe care le realizează în domeniul apei (art. 7 şi urm. din Legea nr. 99/2016), a susţine că lucrările realizate în vederea acestei activităţi sunt excluse de la aplicarea Legii nr. 99/2016 ar însemna că, de fapt, legislaţia achiziţiilor publice este inaplicabilă pentru entităţile contractante din acest domeniu, teorie care în opinia noastră este evident eronată şi de neacceptat.

Entităţile contractante din acest domeniu (precum şi cele din domeniile gaze şi energie termică, energie electrică, servicii de transport, porturi si aeroporturi, servicii poştale, extracţia de petrol şi gaze naturale, prospectarea şi extracţia de cărbune sau alţi combustibili solizi) se bucură de un veritabil monopol pe domeniile gestionate şi, ca atare, sunt singurele care pot realiza lucrări necesare extinderii şi dezvoltării domeniului gestionat.

Tocmai în considerarea acestui monopol, legislaţia achiziţiilor publice obligă aceste entităţi să desfăşoare achiziţiile într-un mod transparent şi cu respectarea tuturor exigenţelor în materie, astfel că, susţinerile instanţei de fond conform cărora, de fapt, entităţile contractante ar fi excluse de la aplicarea Legii nr. 99/2016 exact pe lucrările aferente domeniului gestionat, sunt lipsite de orice susţinere juridică şi în contradicţie flagrantă cu legislaţia în domeniu.

În concluzie, apreciază că intimata reclamantă, în calitate de Beneficiar al fondurilor nerambursabile şi semnatar al contractului de finanţare, avea obligaţia de a respecta Legea nr. 99/2016 (achiziţia nefiind exclusă de la aplicarea acesteia cum în mod eronat a considerat prima instanţă), analiza legalităţii achiziţiei fiind verificată prin prisma rigorilor acestui act normativ.

În sentinţa civilă supusă recursului, instanţa de fond a concluzionat faptul că "în speţă procedurile s-au realizat pentru activităţi distincte, codurile CPV fiind diferite", ceea ce, în opinia acesteia, ar justifica achiziţia separată a celor două contracte.

Prima instanţă se află într-o evidentă eroare şi în ceea ce priveşte modul în care a fost desfăşurată achiziţia apreciind că atribuirea a două contracte diferite în realizarea unei singure necesităţi nu ar fi o problemă atât timp cât lucrările aveau coduri CPV diferite.

Instanţa de fond nu îşi consolidează această afirmaţie cu indicarea temeiului legal care să justifice că numărul de contracte este determinat de codurile CPV şi nu de necesitate, limitându-se doar în a-şi expune această idee.

Contrar aprecierilor instanţei de fond, arătăm că nici modul specific de executare a contractelor şi nici codurile CPV nu reprezintă criterii care să justifice atribuirea în acest mod a contractelor.

Din interpretarea art. 14 din Legea nr. 98/2016 reiese faptul că valoarea contractului (achiziţiei) trebuie să aibă în vedere valoarea totală de plată necesară obţinerii finalităţii urmărite.

Finalitatea urmărită nu reprezintă altceva decât necesitatea entităţii contractante care trebuie concretizată odată cu finalizarea contractului atribuit.

Termenul de "contract" din cuprinsul textului de lege antemenţionat nu se interpretează în sensul restrâns al acestuia, respectiv ca instrumentum probationis, înscrisul efectiv ce se întocmeşte la finalul procedurii de atribuire cu ofertantul declarat câştigător (care poate fi contract de achiziţie sau acord-cadru urmat de contractele subsecvente), ci într-un sens mai larg care se referă la manifestarea voinţei entităţii contractante în vederea producerii efectelor juridice preconizate (negotium iuris), respectiv realizarea necesităţii urmărite prin demararea achiziţiei.

În atare situaţie, arată că orice achiziţie trebuie să aibă la bază stabilirea de către Entitatea contractantă a necesităţii şi, în funcţie de activităţile necesare în vederea îndeplinirii acesteia, urmează a se stabili toate cheltuielile necesare prin care să se asigure că se va obţine rezultatul scontat.

Specificul în concret al activităţilor/prestaţiilor care vor fi realizate sunt relevante doar sub aspectul valorii lor (în vederea stabiliri valorii estimate a achiziţiei) şi nu al unei eventuale separări a procedurilor de achiziţie, deoarece obiectivul urmărit prin realizarea lor este unitar.

De asemenea, nici codurile CPV (Common Procurement Vocabulary) nu pot fi avute în vedere pentru a justifica separarea procedurilor de atribuire a celor două contracte de lucrări, în condiţiile în care nicăieri în legislaţia achiziţiilor publice nu este prevăzut un asemenea criteriu de stabilire a valorii estimate sau a procedurilor de atribuire incidente.

Mai mult, codurile CPV au rolul de a stabili un sistem de clasificare în raport de specificul concret al lucrărilor/serviciilor/produselor care se doresc a fi achiziţionate de autorităţile/entităţile contractante pentru a fi mai uşor de identificat de operatorii economici care nu cunosc limba în care este elaborată oferta.

Aşadar, este lipsită de relevanţă argumentarea instanţei potrivit căreia lucrările Beneficiarului au coduri CPV diferite, şi asta pentru că realizarea lor presupune îndeplinirea aceleiaşi finalităţi - o reţea de alimentare cu apă funcţională la parametri optimi în aglomerarea Slatina (urmare extinderii şi reabilitării celei existente şi a infrastructurii de transfer apă uzată).

Acest obiectiv urmărit de Beneficiar a fost prevăzut de către acesta încă de la bun început şi, ca atare, achiziţia lucrărilor necesare obţinerii lui trebuia corect estimată în aşa fel încât să conducă la atribuirea unui singur contract cu respectarea tuturor rigorilor de transparenţă (inclusiv publicare în JOUE).

A valida raţionamentul instanţei conform căruia, având în vedere codurile CPV diferite aferente lucrărilor în concret realizate, se puteau desfăşura mai multe proceduri de achiziţie, ar conduce la ideea, evident eronată, conform căreia, spre exemplu, edificarea unei construcţii ar putea fi defalcată într-un număr indefinit de contracte distincte (unul de proiectare, unul de achiziţie materiale de construcţie, unul de transport materiale de construcţie, unul de lucrări de edificare, unul de lucrări finisaje, unul de montare instalaţii sanitare, unul de montare instalaţii electrice etc) doar pe considerentul că fiecare dintre activităţile menţionate poate fi încadrată într-un cod CPV diferit.

Mai mult, în raport de necesitatea urmărită de entitatea contractantă prin realizarea celor două contracte, respectiv obţinerea unor reţele de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare funcţionale pentru aglomerarea Slatina, achiziţia efectuată de Beneficiar este una de lucrări (indiferent de specificul activităţilor realizate sau de codurile CPV ale acestora).

Totodată, arată că necesitatea a cărei realizare a urmărit intimata reclamanta prin încheierea celor două contracte, este asimilată unei lucrări, prin aceea că este "rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcţii de clădiri sau de geniu civil, destinat să îndeplinească prin el însuşi o funcţie economică sau tehnică" (art. 2 pct. 3 din Directiva 2014/25/UE).

Contrar raţionamentului instanţei de fond, ambele contracte încheiate în cauză vizează aglomerarea Slatina, fiind parte din acelaşi sistem integrat, fiind interconectate (reţeaua de apă potabilă are rolul de a distribui apa către consumatorii individuali finali, iar reţeaua de canalizare are rolul de a elimina apa menajeră uzată, tratarea acesteia şi apoi evacuarea), iar atribuirea lor s-a realizat la scurt timp una faţă de cealaltă (23.01.2020 -17.03.2020), Entitatea contractantă având aşadar de la bun început preconizarea lucrării ce urma a fi efectuată în raport de rezultatul urmărit.

Prima instanţă face trimitere la prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 99/2016 afirmând că legislaţia în domeniu permite atribuirea a mai multe contracte în situaţia achiziţiilor mixte cu toate că dispoziţiile invocate nu sunt incidente speţei de faţă atât timp cât achiziţiile Beneficiarului nu sunt unele care să acopere activităţi care să fie excluse de la aplicarea Legii nr. 98/2016 (achiziţiile mixte sunt cele care vizează achiziţii pentru care se aplică atât legislaţia specifică acestui domeniu, cât şi achiziţii faţă de care se aplică alte acte normative - art. 31 alin. (1) din Legea nr. 99/2016).

Or, în argumentarea susţinerilor sale instanţa de fond nici nu consideră necesar a indica acele achiziţii care nu ar fi supuse Legii nr. 99/2016 pentru a justifica în vreun fel caracterul mixt invocat, ci doar face o asemenea afirmaţie pe care o ridică la grad de axiomă, în contradicţie cu normele legale care definesc termenii folosiţi impropriu de către ea.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile instanţei în sensul că instituţia recurentă nu a indicat motivele pentru care cele două contracte sunt similare. Astfel, în cuprinsul Raportului de neconformitate nr. x/15.03.2021, la pag. 6-8, sunt pe larg indicate argumentele considerării ca similare a celor două contracte, din perspectiva geografică, temporală şi tehnico- economică.

Aprecierile eronate ale primei instanţe se extind şi în privinţa modului în care ar fi trebuit să se aplice normele Legii nr. 98/2016 susţinând faptul că, de fapt, Beneficiarul nu ar fi încălcat legislaţia atât timp cât, de fapt, el a aplicat proceduri de licitaţie deschisă în cazul ambelor contracte, diferenţa constând în lipsa publicării în JOUE a anunţului pentru una dintre acestea.

Licitaţia deschisă presupune însă respectarea tuturor exigenţelor legale prevăzute de normele în materie, norme care impun inclusiv publicarea în JOUE a anunţurilor de participare aferente.

Nu se poate susţine în mod rezonabil că atribuirea Contractului de lucrări nr. x s-a realizat printr-o veritabilă procedură de licitaţie deschisă atât timp cât paşii pe care avea obligaţia să îi parcurgă în realizarea ei, nu au fost îndepliniţi.

Aşadar, reiterează că procedura prin care s-a realizat atribuirea Contractului de lucrări nr. x nu poate fi asimilată licitaţiei deschise, care presupune în prealabil îndeplinirea condiţiei publicării anunţului de participare în JOUE, exigenţă care nu a fost însă realizată în speţa de faţă, viciind ca atare modul de atribuire prin care s-a realizat achiziţia lucrărilor respective.

A susţine teoria potrivit căreia Beneficiarul a respectat legislaţia achiziţiilor publice pentru că a realizat atribuirea contractului printr-o licitaţie deschisă, chiar dacă nu a respectat cerinţa obligatorie de publicare a anunţului în JOUE, este echivalent cu a susţine că un şofer conduce legal pe drumurile publice un autovehicul doar pentru că este la volanul maşinii, chiar dacă nu posedă un permis de conducere valabil.

Calificarea unei achiziţii ca fiind conforme se apreciază prin verificarea îndeplinirii tuturor cerinţelor impuse de legislaţie, or, trebuie să atragem atenţia asupra faptului că evitarea unei etape determinante (publicarea anunţului JOUE) invalidează caracterul de legalitate al licitaţiei deschise realizate de Beneficiar.

Atât timp cât procedurile reglementate de Legea nr. 99/2016 impun parcurgerea unor anumite etape, eludarea uneia sau mai multora din aceste etape, invalidează şi deturnează însuşi sensul şi scopul procedurilor respective, transformându-le în alte modalităţi de atribuire decât cele prevăzute de legislaţia aferentă.

În mod absolut eronat a reţinut instanţa de fond faptul că "în speţă nu există obligaţia de publicare în JOUE a anunţului de participare aferent Contractului de lucrări nr. x/02.10.2020, astfel încât nu există nici posibilitatea de sancţionare pentru nepublicarea acestuia", apreciind instanţa, fără niciun fundament legal că "parata a acţionat cu exces de putere".

Or, faţă de acest aspect, arată că valoarea Contractului de lucrări nr. x se afla sub pragul care impunea publicarea în JOUE a anunţului de participare.

Lipsa publicării în JOUE limitează accesul la procedura de atribuire acelor operatori economici din Uniunea Europeană, sau chiar şi din afara acesteia, care ar fi luat cunoştinţă de procedura de achiziţie iniţiată de Beneficiar şi şi-ar fi putut manifesta interesul faţă de aceasta prin depunerea unor oferte în consecinţă, creându-se un cadru transparent şi concurenţial care ar fi garantat premisele atribuirii contractului în cele mai avantajoase condiţii pentru Entitatea contractantă.

Publicarea în JOUE este opţională pentru achiziţiile aflate sub pragurile valorice prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016 (entităţile contractante putând selecta această opţiune în platforma SEAP) şi obligatorie pentru achiziţiile a căror valoare depăşeşte respectivele praguri (în această situaţie SEAP restricţionând posibilitatea autorităţilor contractante de a opta cu privire la această variantă).

În atare situaţie, contrar raţionamentului instanţei, tehnic exista posibilitatea publicării Anunţului de participare şi în JOUE, însă trebuie să atragem atenţia asupra faptului că entitatea contractantă a fost cea care a ales să nu apeleze la această funcţie a platformei SEAP, asumându-şi totodată şi consecinţele acestei alegeri.

Pe de altă parte nu poate fi primit raţionamentul primei instanţe conform căruia, în raport de valoarea contractului nr. x/02.10.2020, Beneficiarul nici măcar nu avea obligaţia publicării anunţului în JOUE în condiţiile în care contractul respectiv nu poate fi privit independent de Contractul nr. x/16.10.2020 împreună cu care s-a urmărit realizarea aceleiaşi necesităţi.

Astfel, atât timp cât cele două contracte vizau realizarea aceluiaşi obiectiv - obţinerea unor reţele de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare funcţionale pentru aglomerarea Slatina, achiziţia ar fi trebuit să se concretizeze prin încheierea unui singur contract de achiziţie care să cuprindă toate lucrările necesare obţinerii obiectivului urmărit.

Sau, în cazul atribuirii mai multor contracte (loturi), regulile de publicitate să fie respectate conform valorii totale al loturilor respective.

Astfel, indiferent de valoarea individuală a fiecărui contract atribuit, atât timp cât ele vizau aceeaşi necesitate, regulile de publicitate care se raportează la valoarea totală a acestora trebuie respectate în cazul fiecărui contract.

Ceea ce nu înţelege însă intimatul reclamant şi ulterior nici instanţa de judecata, este faptul că semnarea contractului de finanţare i-a conferit intimatului obligativitatea respectării legislaţiei în ceea ce priveşte achiziţiile publice.

Din analiza sentinţei recurate, se întelege ca la motivarea soluţiei sale, instanţa de fond a trecut şi peste prevederile art. 7 alin. (13) din Contractul de finanţare, care statuează că "în situaţia în care implementarea Proiectului presupune achiziţionarea de produse, servicii ori lucrări, Beneficiarul are obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice sau ale dispoziţiilor legale privind achiziţiile efectuate de beneficiarii privaţi (...)" .

Mai mult, contractul de finanţare este un acord cu termeni specifici privind furnizarea în anumite condiţii, a finanţării nerambursabile pentru acoperirea parţială a costurilor eligibile, efectuate în vederea implementării unui proiect, iar o condiţie esenţială pentru ca o cheltuiala sa fie eligibila este ca aceasta sa fie conforma cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Prin încheierea contractului de finanţare, beneficiarul a acceptat finanţarea nerambursabila şi s-a obligat să respecte prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice, nerespectarea acestora conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

Aşadar, raportat la cele mai sus arătate, apreciază că autoritatea responsabilă cu gestionarea fondurilor nerambursabile, în mod justificat a emis actele contestate, acestea fiind temeinice şi legale, în speţa, subscrisul minister nu a făcut altceva decât să respecte prevederile legale naţionale şi comunitare aplicabile în materie, precum şi prevederile contractului de finanţare.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că prima instanţă a tratat cu superficialitate speţa cu care a fost învestită şi în contradicţie cu sensul normelor legale incidente, carenţe ale soluţiei primei instanţe ce atrag incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicită admiterea prezentei cereri de recurs, casarea în integralitate a Sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată a intimata reclamanta A. S.A. ca fiind neîntemeiată.

În drept, îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 şi următoarele din C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reclamanta A. S.A. a formulat recurs incident în susţinerea căruia a arătat că prezenta cale de atac are doar un caracter subsidiar, analiza sa putând fi făcută doar în condiţiile în care instanţa de control judiciar ar găsi întemeiat recursul principal.

Cererea introductivă a fost admisă prin analiza problemei de fond -divizarea sau nedivizarea contractului şi scopul urmărit print-o eventuală divizare .

Temeiul de drept al recursului incident îl reprezintă dispoziţiile art. 488 punctul 8, C. proc. civ., considerând că instanţa a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 7 din Legea nr. 554/2001, art. 6,7 şi 11 din Codul Administrativ.

Pentru prima data în decizia de soluţionare se invocă faptul că actul vizat –raportul - nu este un act specific, reglementat de lege special, ci un act administrative tipic, supus dispoziţiilor dreptului comun-legea 554/2001.

În aceste condiţii legalitatea actului atacat şi a deciziei de soluţionare a plângerii administrative este viciată din două perspective.

În primul rând, temeiul emiterii raportului este indicat prima dată în decizia de soluţionare a plângerii administrative ca fiind art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia:

Art. 6. (1)Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli.

(2) Excluderea integrală sau parţială de la plată, în situaţia prevăzută la alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor de plată a drepturilor beneficiarilor instrumentelor de finanţare a politicii agricole comune şi a politicii comune pentru pescuit.

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situaţia în care constată cel puţin una dintre abaterile prevăzute în anexele care fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, în raport cu:

a) reglementările naţionale aplicabile în domeniul achiziţiilor publice/achiziţiilor sectoriale/concesiunilor de lucrări şi servicii;

b) reglementările europene aferente programelor cărora le sunt aplicabile alte prevederi decât cele incluse la lit. a);

c) procedurile sau instrucţiunile specifice de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, alţii decât autorităţile contractante.

(31) Ratele reducerilor procentuale aplicate conform prevederilor alin. (3) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(32) Tipurile de abateri de la aplicarea prevederilor în domeniul achiziţiilor publice/achiziţiilor sectoriale/concesiunilor de lucrări şi servicii prevăzute în anexe sunt cele care au fost constatate cel mai frecvent ca urmare a activităţii de verificare/control/audit. Pentru abaterile care nu sunt definite în anexe autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene aplică reduceri procentuale în concordanţă cu principiul proporţionalităţii sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexe.

(33) Pentru abaterile de la aplicarea prevederilor în domeniul achiziţiilor publice/achiziţiilor sectoriale/concesiunilor de lucrări şi servicii de natură formală, care nu au un potenţial impact financiar, nu se aplică reduceri procentuale.

(34)În cazul în care, pentru acelaşi contract de achiziţie publică/de achiziţie sectorială/de concesiune de lucrări şi servicii verificat, se constată existenţa mai multor abateri privind regimul achiziţiilor publice/achiziţiilor sectoriale/concesiunilor de lucrări şi servicii pentru care trebuie aplicate reducerile procentuale prevăzute în anexe, se va aplica valoarea cea mai mare a reducerii procentuale propuse.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel.

(5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcţie de gradul de realizare a indicatorilor/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.

Din prevederile aliniatului 1 si 3 al articolului 6 rezulta ca procedura de aplicare a reducerii procentuale are loc in procedura de analiza a unei cererii de plata/rambursare. 0 astfel de cerere de plata/rambursare NU a existat (aspect care rezulta din documentaţia care a stat la baza emiterii actelor atacate, transmisa de parata in condiţiile art. 13 alin. (1) din legea contenciosului administrativ), astfel încât nu se putea aplica procedura prevăzuta de acest articol.

În al doilea rând aplicabilitatea prevederilor art. 6 atrage si aplicarea prevederilor aliniatului 33 al acestui articol, ceea ce însemna ca autoritatea de control era obligata sa facă o analiza a impactului financiar al abaterii, analiza care lipseşte.

În plus in situaţia in care nu sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale si nu ne aflam in situaţia unei contestaţii administrative ci a unei plângeri administrative prealabile, aceasta a fost soluţionată cu încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text legal, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Întrucât actul a cărui revocare se putea dispune in procedura administrativa prealabila este un act emis de către organul de conducere al persoanei juridice, este, potrivit art. 218 C. civ., un act al persoanei juridice însăşi. Prin urmare doar persoana juridica, prin aceleaşi organe de conducere care au emis actul, poate sa ii si revoce. O comisie desemnata printr-un act administrativ intern nu poate deroga de la dispoziţiile imperative ale legii. Ne întrebam, retoric, cum ar fi procedat Comisia in cazul in care ar fi găsit întemeiata contestaţia/plângerea: ar fi revocat actul pe care l-a emis un superior ierarhic, respectiv directorul autorităţii emitente?

În al treilea rând, dincolo de criticile privitoare la procedura de soluţionare a plângerii/contestaţiei, subscrisa a invocat si încălcarea unor principii, aplicabile atât in procedurile administrativ-jurisdicţionale cat si in cele administrative, respectiv principiul legalităţii si principiul imparţialităţii.

Aceste principii se regăsesc in partea introductiva a Codului Administrativ, astfel încât sunt aplicabile in orice activitate desfăşurată de autorităţi, inclusiv in procedura de soluţionare a plângerii administrative prealabile:

Art. 6: Principiul legalităţii. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, precum şi personalul acestora au obligaţia de a acţiona cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi a tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Art. 7: Principiul egalităţii. Beneficiarii activităţii autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice au dreptul de a fi trataţi în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie, corelativ cu obligaţia autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a trata în mod egal pe toţi beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege.

Art. 11: Principiul imparţialităţii. Personalul din administraţia publică are obligaţia de a-şi exercita atribuţiile legale, fără subiectivism, indiferent de propriile convingeri sau interese.

Se constata o încălcare evidenta a principiilor mai sus enunţate, încălcare care reiese din chiar motivarea Deciziei:

Pagina 4 aliniat 7:

"Prioritar demontării criticilor de pretinsa netemeinicie şi nelegalitate invocate de Companie in susţinerea propriului demers administrativ".

Pagina 5 aliniat 3: "...vom demonta în aliniatele ce succed, punctual, conform modului in care au fost detaliate în plângerea sa, caracterul lor nerezonabil".

Scopul unei proceduri administrative prealabile nu este acela de a demonta apărările formulate de către petent ci de a analiza, imparţial şi independent, legalitatea si temeinicia unui act administrativ din perspectiva criticilor formulate de petent si a legislaţiei aplicabile. Modalitatea de abordare lasă să se observe o lipsa evidenta de imparţialitate şi independenta care a exclus, de plano, posibilitatea de a fi revocat actul atacat, transformând procedura plângerii prealabile într-o simpla formalitate care nu face altceva decât sa amâne controlul judecătoresc asupra actului.

În opinia reclamantei acestea sunt motive de nulitate ale actelor atacate. Constata ca instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor critici (încălcarea principiului legalităţii şi imparţialităţii în procedura administrativa, jurisdicţională sau nu) ceea ce atrage şi aplicabilitatea art. 488 punctul 5 raportat la art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.: "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se Întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Faţă de cele mai sus expuse solicită admiterea recursului incident şi casarea hotărârii atacate.

4. Apărările formulate în cauză

A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de către Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, prin care a solicitat respingerea recursului.

Şi recurentul-intimat Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare faţă de recursul incident formulat prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs principal prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru cele ce succed:

Reţine Înalta Curte din actele dosarului că pe data de 19.11.2019, între AM POIM şi A. (în calitate de Beneficiar), a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x, având ca obiect implementarea de către Beneficiar a Proiectului regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Olt în perioada 2014-2020, cod SMIS 133612.

În vederea exercitării atribuţiilor de verificare cu privire la modul în care se realizează implementarea Proiectului menţionat şi, implicit, cheltuirea fondurilor nerambursabile ce urmau a fi acordate, o echipă din cadrul AM POIM a iniţiat un control având ca obiect identificarea unor eventuale divizări artificiale ale contractelor de achiziţie atribuite de Beneficiar în vederea evitării procedurilor concurenţiale prevăzute de legislaţia specifică.

Au fost verificate procedurile de atribuire a Contractului de lucrări nr. x/02.10.2020 "Extindere facilitate de depozitare nămol tratat şi reabilitare infrastructura transfer apa uzata către SEAU (CL 2)" cu o valoare estimată de 12.190.632,74 RON fără TVA, atribuit prin procedură de licitaţie deschisă iniţiată prin publicarea anunţului de participare x/23.01.2020 doar la nivel naţional, în SEAP şi, respectiv, a Contractului de lucrări nr. x/16.10.2020 "Extinderea si reabilitarea reţelelor de alimentare cu apa si apa uzata, inclusiv surse apa existente, in aglomerarea Slatina (CU)", cu o valoare estimată de 96.460.379,28 RON fără TVA, atribuit prin procedură de licitaţie deschisă iniţiată prin publicarea în SEAP a anunţului de participare nr. x/19.03.2020 şi în JOUE a anunţului de participare nr. x/S 056 - 134026.

În urma analizării documentaţiei aferente celor două contracte s-a constatat faptul că executarea ambelor contracte viza îndeplinirea aceleiaşi necesităţi a entităţii contractante, respectiv realizarea sistemului de alimentare cu apă şi apă uzată, în aglomerarea Slatina pentru deservirea populaţiei aferente.

Recurenta-pârâtă a emis şi comunicat intimate-reclamante, raportul de neconformitate nr. 26432/CM/15.03.2021 prin care a reţinut că intimata-reclamantă a săvârşit abaterea încadrată în dispoziţiile punctului 2 din anexa 2 a Hotărârii de Guvern nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexele la O.U.G. nr. 66/2011, respectiv " divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii. Lucrările care urmează a fi executate sau bunurile/serviciile care urmează să fie livrate/prestate sunt divizate pentyru ca procedura de achiziţie respectivă să nu mai fie sub incidenţa directivelor/legislaţiei naţionale", stabilindu-se ca sancţiune o reducere procentuală de 25%.

În concret s-a reţinut că executarea ambelor contracte viza îndeplinirea aceleiaşi necesităţi a entităţii contractante, respectiv realizarea sistemului de alimentare cu apăvşi apă uzată, in Aglomerarea Slatina, pentru deservirea populaţiei aferente, prin cele două contracte executându-se lucrări complementare în cadrul aceleiaşi funcţionalităţi finale.

S-a constatat că ambele contracte au fost încheiate urmare a procedurii de licitaţie deschisă, însă din anunţurile de participare care au stat la baza acestora, doar unul a fost publicat în JOUE, respectiv cel care a stat la baza contractului de lucrări nr. x/16.10.2020, în timp ce anunţul de participare urmat de încheierea contractului de lucrări nr. x/02.10.2020 a fost publicat doar în SEAP.

Împotriva acestui raport intimata-reclamantă a formulat contestaţie care a fost respinsă prin decizia nr. 4892/13.05.2021 şi raportul, menţinut.

În mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat raportul de neconformitate, precum şi decizia nr. .4892/13.05.2021.

Critica recurentului-pârât vizează sentinţa din perspectiva greşitei aplicări a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor cuprinse în legea nr. 98/2016, respectiv legea nr. 99/2016.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 99/2016 "(2) Entitatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie sectorială în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege".

Într-o asemenea situaţie, entitatea contractantă avea obligaţia estimării valorii totale a achiziţiei necesare îndeplinirii obiectivului urmărit (necesităţii) şi aplicării, în funcţie de valoarea totală rezultată, a procedurii de atribuire specifică.

Or, intimata-reclamantă a efectuat două proceduri distincte, iar pentru atribuirea contractului de lucrări nr. x nu a fost realizată procedura publicării anunţului de participare în JOUE.

În mod eronat a apreciat instanţa de fond în sensul că, porivit codului CVC, obiectul achiziţiilor efectuate de intimata-reclamantă ar fi exclus expres de la obligaţia de a demara procedura de achiziţii prevăzută de legea nr. 99/2016.

Potrivit articolului 3, alin. (1) pct. i din Legea nr. 99/2016, text la care se face trimitere pentru a invoca incidenţa Anexei 1, vizează situaţia în care entitatea încheie un contract sectorial de lucrări care are ca obiect " fie exclusiv execuţia, fie atât proiectarea cât şi execuţia de lucrări în legătură cu una dintre activităţile prevăzute în Anexa 1". În speţa dedusă judecăţii nu subzistă această situaţie, deoarece nu este vorba despre lucrări generale de construcţii de clădiri şi lucrări de geniu civil, 45.21, sau construcţii de autostrăzi, şosele, aerodromuri şi complexe sportive-45.23

De asemenea în mod greşit prima instanţă a concluzionat în sensul că atribuirea a două contracte diferite pentru realizarea unei singure necesităţi este legală, atât timp cât lucrările au coduri CVC diferite.

Contrar raţionamentului instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că ambele contracte vizează aglomerarea Slatina, fiind parte din acelaşi sistem integrat, fiind interconectate deoarece reţeaua de apă potabilă are rolul de a distribui apa către consumatorii individuali finali, iar reteaua de canalizare are rolul de a elimina apa menajeră uzată, tratarea şi evacuarea acesteia.

De asemenea, atribuirea s-a realizat la scurt una faţă de cealaltă, respectiv 23.01.2020 şi 17.03.2020.

Inalta Curte validează argumentele recurentei-pârâte în sensul că atât timp cât cele două contracte vizau realizarea aceluiaşi obiectiv, respectiv obţinerea unor reţele de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare funcţionale, pentru aglomerarea Slatina, achiziţia trebuia să se concretizeze printr-un contract unic sau, în cazul în care ar fi fost mai multe contracte, regulile de publicitate să fie respectate conform valorii totale a loturilor.

Apreciind, aşadar, că sentinţa este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, aspect ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (2) Cod procedură recursul va fi admis, casată sentinţa recurată, iar în rejudecare va fi respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În cee ace priveşte recursul incident formulat de către intimata-reclamantă, acesta va fi respins ca nefondat.

Astfel, instanţa de fond a arătat care sunt argumentele care au condus la respingerea criticilor reiterate prin recursul incident, argumente pe care Înalta Curte le apreciază a fi pertinente şi corecte.

O primă critică vizează faptul că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 6,7,11 din Codul administrativ.

A arătat în mod just instanţa de fond faptul că raportul de neconformitate reprezintă act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din legea 554/2004, iar faptul că în cuprinsul acestuia este inserată la punctul 9 precizarea beneficiarul poate formula "contestaţie" împoriva actului, nu înseamnă că recurenta-reclamantă avea posbilitatea de a uza de o altă cale de taca decât cea prevăzută de lege.

De asemenea, în mod corect a arătat prima instanţă în mod corect că faptul că recurenta-pârâtă soluţionează plangerea administrativă orintr-o comisie formată din doi membri independenţi, nu vine în contradicţie cu nicio dispoziţie legală.

De asemenea, prejudiciul în materia achiziţiilor publice, potrivit juriprudenţei europene, se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, el subzistând şi în absenţa unui prejudiciu cert, determinat.

În ceea ce priveşte presupusa încălcare a unor principii enunţate de către recurentă, criticile au un caracter general, astfel că nu pot fi cenzurate de către instanţa de control.

În consecinţă, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 5 şi 8 din C. proc. civ., iar instanţa de fond a dat o interpretare legală şi temeinică normelor materiale aplicabile în speţă şi a arătat în mod clar argumentele care au condus la pronunţarea sentinţei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul incident declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 1057 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza, respinge cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1057 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.