Handicap-rating suit loses again; revision appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Braşov, solicitând obligarea acesteia din urmă la emiterea unei decizii de încadrare în grad de handicap accentuat.

Cererea reclamantului a fost respinsă, ca inadmisibilă, iar împotriva acestei soluţii a formulat cerere de recurs acelaşi reclamant, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 43/R/31.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 576/CA/16.06.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând schimbarea acesteia în senul admiterii cererii sale de chemare în judecată, invocând temeiul de drept de la art. 508 alin. (1) pct. 8 şi 10 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că instanţa de recurs nu avea atribuţii de a se pronunţa juridic împotriva atribuţiilor intimatei pârâte, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţie, care nu interzice drepturile şi libertăţile cetăţenilor în raport cu autorităţile publice, inclusiv autoritatea judecătorească.

Prin decizia nr. 300/09.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, cererea de revizuire întemeiată pe art. 508 alin. (1) pct. 8 şi 10 C. proc. civ. a fost respinsă de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2 Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 300 din 09.05.2023 a Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în principal, şi a celorlalte hotărâri pronunţate în cauză, în subsidiar, a declarat recurs reclamantul A., invocând temeiul de drept de la art. 509 pct. 1-7,8,9,11 şi art. 510, art. 513 C. proc. civ.

De asemenea, a invocat încălcarea art. 6, 13, 17 şi 18 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la împrejurarea că în dispozitivul deciziei nr. 300/2023 se precizează menţiunea "definitivă" în locul menţiunii că hotărârea este recurabilă în condiţiile legii.

A precizat că instanţele anterioare au pronunţat hotărâri nelegale prin prisma faptului că nu au administrat în cauză o expertiză medicală care se impunea în cauză faţă de specificul cauzei deduse judecăţii.

Totodată, a susţinut că instanţele de judecată anterioare s-au substituit în apărătorii părţii procesuale adverse, efectuând actul de justiţie cu îngrădirea drepturilor procesuale ale recurentului – reclamant.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Braşov, prin Consiliul Judeţean Braşov, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată, cu motivarea, de esenţă, că prin motivele invocate de recurent nu a fost demonstrată îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire aşa cum prevăd dispoziţiile legale de la art. 509 alin. (1) pct. 1-10 C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, deşi în cuprinsul cererii de recurs au fost invocate o serie de dispoziţii legale ce reglementează materia cererii de revizuire şi a procedurii de judecată a acestei cereri, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este un recurs iar criticile formulate ar putea fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate prin prisma acestui motiv de nelegalitate.

Astfel, pornind la analiza căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată că a fost învestită cu verificarea legalităţii deciziei de revizuire nr. 300/2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, criticile formulate fiind subsumate cazului de casare care vizează existenţa unor neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. (5) C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii, etc.

În practica judiciară, s-au mai conturat următoarele aplicaţii ale motivului de recurs prevăzut în art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care determina nulitatea hotărârii pronunţate de instanţa de fond: încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituţia României, încălcarea principiului disponibilităţii, încălcarea principiului contradictorialităţii, încălcarea principiului oralităţii dezbaterilor, lipsa dezbaterilor pe fond, vătămare prin nepronunţarea asupra fondului cererii de intervenţie admise în principiu, decăderea din proba testimonială în anumite condiţii vătămătoare pentru partea care a solicitat proba, încălcarea principiului nemijlocirii.

Aplicând aceste consideraţi de ordin jurisprudenţial în cauză, critica recurentului – reclamant referitoare la neadministrarea unei probe cu expertiza medicală de către instanţele care au pronunţat hotărâri în cauză este nefondată faţă de împrejurarea că oportunitatea, aprecierea şi utilitatea administrării unei probe este atributul primei instanţe de judecată şi reprezintă o chestiune legată de temeinicia sentinţei iar nu legalitatea acesteia, neputând fi supusă verificării în calea de atac a recursului faţă de motivul de casare dezvoltat.

Faptul că instanţa a apreciat că nu se impune administrarea probei cu expertiză medicală nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca şi o încălcare a dreptului recurentului – reclamant la apărare sau la un proces echitabil, faţă de dispoziţiile art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanţei, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât şi în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanţa va putea înlătura anumite probe raport de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părţilor, manifestată cu privire la proba respectivă, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că recurentul, în mod absolut nefondat, reclamă încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a neadministrării probelor pertinente, astfel că va înlătura în consecinţă primul set de critici din recurs.

În continuare, cu referire la următorul set de critici din recurs, Înalta Curte reţine că indicarea greşită a căii de atac de către prima instanţă nu a prejudiciat partea procesuală declarantă a recursului şi nu poate conduce la reformarea sentinţei civile atacate din perspectiva dorită de recurentul - reclamant.

Astfel, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, care, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, prevede că sentinţa civilă din materia contenciosului administrativ este supusă căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, conduce la concluzia evidentă că părţii procesuale, independent de menţiunea "definitivă" din dispozitivul deciziei de revizuire, nu îi era îngrădit dreptul de a ataca soluţia respectivă.

În lumina dispoziţiilor legale anterior citate, având în vedere şi prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte constată că indicarea menţiunii "definitivă" în cuprinsul dispozitivului unei hotărâri nu poate conduce la suprimarea căii de atac pentru partea căreia legea îi conferă posibilitatea formulării recursului, astfel că nu se confirmă nici critica părţii că referitoare la îngrădirea drepturilor procesuale ale recurentului.

Aşadar, criticile din recurs, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul – reclamant, nu se confirmă şi urmează a fi respinse, în integralitate, ca nefondate, cu consecinţa menţinerii soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurentul – revizuent A. împotriva Deciziei nr. 300/R/2023 din 9 mai 2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – revizuent A. împotriva Deciziei nr. 300/R/2023 din 9 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.