State liability for unconstitutional pension tax deduction and accrual of statutory interest on restitution.

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.AP.N., repararea preiudiciului cauzat prin emiterea si punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

1. obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere (luna ianuarie 2022) din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin aceste reţineri, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

2. obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 183 din 22 mai 2023, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi a respins acţiunea faţă de acesta.

(ii) a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE având ca obiect despăgubire;

(iii) a obligat pârâţii la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 183 din 22 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, atât pârâtul Guvernul României, cât şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Guvernul României a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâtul susţine că art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. urmează a fi reţinut în cauză în considerarea faptului că, deşi este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de chemare în judecată nu respectă nici exigenţele de admisibilitate specifice temeiului de drept invocat, şi nici cele ale art. 194 C. proc. civ.

Astfel, invocarea dispoziţiilor art. 9 este doar formală excepţia de neconstituţionalitate neputând reprezenta, prin ea însăşi, motivarea impusă de art. 194 C. proc. civ.

Mai mult, instanţa de judecată a nesocotit faptul că, în privinţa prejudiciului, acesta nu a fost cuantificat de reclamant, ci s-au făcut doar susţineri evazive privind natura acestuia. Partea reclamantă nu a indicat nici măcar cuantumul prejudiciului principal (sumele reţinute cu titlu de CASS), pentru ca la acesta să se poată raporta actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, punând astfel în sarcina pârâţilor, o obligaţie imposibilă.

Totodată, nu este de resortul instanţei de judecată să se substituie părţii reclamante în a stabili natura prejudiciului si cuantumul acestuia, astfel că soluţia de acordare a despăgubirilor constând în actualizarea sumelor reţinute este nelegală.

Astfel, instanţa de judecată nu putea admite faţă de Guvernul României pretenţiile reclamantului cu privire la acordarea şi plata despăgubirilor reprezentate de actualizarea sumei întrucât aceasta ar însemna o obligaţie la imposibil.

Guvernul României nu poate fi obligat să efectueze operaţiunile administrative generate de calculul, în primul rând, a prejudiciului principal (reprezentat de sumele reţinute cu titlu de CASS) şi, în al doilea rând, de calculul reprezenta, de actualizarea acestor sume, atât timp cât esenţa activităţii sale este de a adopta acte normative.

În mod greşit a fost admisă acţiunea, in condiţiile în care nu a fost cuantificat prejudiciul la repararea căruia a fost obligat Guvernul României.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este incident şi sub aspectul faptului că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de pârâtul Guvernul României, respectiv excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţiei rămânerii fără obiect a cauzei/respectiv a lipsei de interes şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului.

Orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii.

A invocat dispoziţiile art. 174 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa nu a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de Guvernul României şi s-a pronunţat fără a ţine cont de acestea, ceea ce presupune şi încălcarea principiului dreptului la apărare (art. 13 C. proc. civ.), a rolului activ al instanţei (art. 22 C. proc. civ.) cât şi a normelor conţinute de art. 248 C. proc. civ. referitoare la soluţionarea excepţiilor.

În cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a criticat soluţia instanţei de fond, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, dar şi pentru faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii.

A susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. iar nemotivarea hotărârii judecătoreşti sau nemotivarea contradictorie a acesteia, după caz, este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În interpretarea aplicării acestei garanţii procesuale, într-o jurisprudenţă constantă, s-a că statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile esenţiale ale părţilor sunt examinate în mod real de către instanţă aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de apărare şi argumentelor substanţiale invocate de părţi.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 32 C. proc. civ., obiectul este o condiţie esenţială a acţiunii civile, această cerinţă trebuind a fi îndeplinită atât la introducerea cererii, cât şi pe tot parcursul procesului civil, alături de capacitatea şi calitatea procesuală şi interesul promovării acţiunii în justiţie, în mod cumulativ. Pe lângă formularea unei pretenţii, partea care iniţiază o procedură judiciară trebuie să justifice un interes. În acest sens, interesul în exercitarea unei acţiuni civile este dat de folosul efectiv pe care reclamantul l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate. Interesul trebuie apreciat în momentul formulării cererii, iar faptul că ulterior acesta nu mai subzistă este de natură să atragă rămânerea fără obiect a cererii, potrivit art. 33 C. proc. civ.

Raportat la cele de mai sus, interesul procesual în prezenta speţă nu mai era actual la momentul pronunţării hotărârii, având în vedere incidenţa O.U.G. nr. 4/2023, prima instanţă încălcând actul normativ menţionat, în mod eronat, obligând Guvernul la plata de despăgubiri constând în sumele reţinute cu titlu de CASS actualizate.

A reclamat faptul că în competenţa caselor teritoriale de pensii s-a stabilit atribuţia de calculare şi restituire a sumelor pretinse prin acţiunea introductivă. Or, menţinerea dispoziţiilor hotărâri judecătoreşti contestate prin prezentul memoriu de recurs, ar duce la încasarea dublă, a acestor sume, ceea ce nu este permis, de moment ce legiuitorul delegat a stabilit un cadrul normativ, special, pentru restituirea acestora.

Menţinerea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti recurate ar însemna eludarea actului normativ adoptat tocmai în sensul reparării prejudiciului, acesta fiind scopul indicat în preambulul său.

Guvernul României nu are atribuţii si nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare si/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

Astfel, obligaţia, reţinută de instanţa de fond în sensul nu poate constitui o cerinţă eficientă pentru a sc. considera că Guvernul României este debitor în raportul juridic de drept material dedus judecăţii.

Având in vedere obiectul cererii de chemare în judecată (restituirea unor sume reţinute din pensie), Guvernul României nu poate fi obligat, la plata despăgubirilor reprezentate de sumele rezultate din actualizarea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS cu indicele de inflaţie şi dobânda legală şi, aceasta nefiind calea care să asigure îndestularea părţii reclamante, pretenţiile acesteia subsumându-se, astfel, jurisdicţiei asigurărilor sociale.

3.2. Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În esenţă, în motivare, pârâta a susţinut că în mod eronat au fost soluţionate excepţiile invocate privind stabilirea competenţei de judecare a cauzei, acţiunea reclamantului vizând un drept de asigurări sociale, iar în acest caz, instanţa competentă material să judece este Tribunalul Olt, secţia specializată în asigurări sociale, faţă şi de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în jud. Olt.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a arătat că odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, s-a stipulat la art. 1 alin. (1) din actul normativ menţionat faptul că, începând cu luna martie 2023: "Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023—28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorat, din oficiu.

Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a restituit reclamantului, eşalonat, sumele reţinute din pensie, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.

În concluzie, prin O.U.G. nr. 4/2023, aspectele ce fac obiectul prezentului litigiu au fost tranşate, intrarea în vigoare a acesteia fiind de natură să schimbe fundamentul juridic al restituirii sumelor reţinute cu titlu de CASS în baza unei ordonanţe de urgenţă declarată neconstituţională.

Sumele cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate nu au fost reţinute abuziv de către instituţia militară, ci în baza unei ordonanţe de urgenţă care, până la declararea acesteia neconstituţională, şi-a produs în mod firesc efectele.

Astfel, apare ca evident faptul că îndreptăţirea reclamantului la restituirea sumelor din veniturile din pensii reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, în perioada 01.01.2022 — 27.12.2022, a fost recunoscută de stat prin adoptarea actului normativ menţionat anterior.

Soluţia instanţei de judecată privind actualizarea cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală nu are susţinere, deoarece O.U.G. nr. 4/2023 reglementează numai obligaţia instituţiilor de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi perioada în care acestea vor fi restituite, ulterior recalculării venitului impozabil, nu si actualizarea acestor sume.

A susţinut că drepturile reclamantului au fost achitate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, iar instituţia militară nu se găseşte în culpă procesuală fată de reclamant, astfel cum în mod netemeinic a reţinut instanţa de fond.

În consecinţă, sentinţa civilă nr. 183 din 22.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova — secţia contencios administrativ şi fiscal, este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte actualizarea cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, întrucât reţinerile din perioada 01.01.2022-27.12.2022 s-au făcut în baza unui act normativ, care, până la pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale a României, s-a bucurat de prezumţia de legalitate, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale neavând nicio culpă în efectuarea acestor reţineri, fiind reţinute sumele cu titlu de CASS în temeiul legii.

În concluzie, pentru toate motivele anterior dezvoltate a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtul Guvernul României, contestând caracterul fondat al motivelor de recurs formulate de acest pârât.

II. Examinarea motivelor de recurs formulate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de cei doi pârâţi sunt fondate, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În esenţă, recurenţii-pârâţi au prezentat argumente diferite dar şi comune, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., care vor fi analizate în cele ce urmează.

Punctual, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 ce vizează nemotivarea/motivarea contradictorie a sentinţei de la fondul cauzei, motiv de casare pe care îl apreciază ca nefiind fondat.

Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, anume raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În acelaşi sens, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În concret, instanţa de fond a indicat temeiul de drept incident cauzei, a enumerat cauzele admiterii cererii de chemare în judecată, context în care a analizat probele administrate în proces, cu referiri punctuale la înscrisurile depuse în probaţiune. În raport de elementele concrete ale cauzei, prima instanţă a indicat punctual texte de lege în motivare, iar prin argumentaţia oferită de judecătorul fondului s-a făcut trimitere la normele de drept care justifică soluţia adoptată în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată existenţa raţionamentului logico-juridic al primei instanţe care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluţia pronunţată.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă-reclamantă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare/nelegalitate în discuţie.

Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci trebuie să analizeze problema litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În consecinţă, arătând în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, Înalta Curte consideră că judecătorul fondului a respectat dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate şi fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond, fără a se identifica vreun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care Curtea de Apel Craiova a pronunţat sentinţa în discuţie. De asemenea, Înalta Curte mai constată că motivarea analizată are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele dreptului la un proces echitabil.

Totodată, nu se identifică în motivare considerente contradictorii, raţionamentul expus în motivarea primei instanţe de judecată conduce în mod logic şi firesc la concluzia de admitere a cererii de chemare în judecată înscrisă în cuprinsul dispozitivului, în niciun moment din motivare nu rezultă o altă soluţie decât cea de admitere a pretenţiilor deduse judecăţii.

În continuare, analizând recursurile din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de Guvernul României, respectiv a motivului de casare comun de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambii recurenţi, Înalta Curte reţine că, în cauză, intimatul - reclamant s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenţi-pârâţi, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimatului - reclamant, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimatului - reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurenţilor-pârâţi, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

De asemenea, pretenţiile reclamantului nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, iar obligarea ambilor pârâţi la plata despăgubirilor a fost dispusă şi în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, concluzia care trebuie reţinută din normele de drept incidente raportate şi la interpretarea oferită de Curtea Constituţională este că pretenţiile deduse judecăţii în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne sunt întemeiate doar din perspectiva actualizării sumei nelegal reţinute cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi instituţiile menţionate, respectiv pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanţei declarate neconstituţionale, şi pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de autoritate desemnată cu restituirea contribuţiilor, conform art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din O.U.G. nr. 4/2023.

Nu pot fi primite criticile recurenţilor potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimaţilor-reclamanţi de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanţei de urgenţă menţionate.

Contrar apărărilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamantului, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, Înalta Curte reţine că se impune admiterea capătului de cerere al reclamanţilor privind actualizarea sumei restituite conform art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023 cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamant, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

Faţă de prejudiciul stabilit anterior şi, constatând în plus, că art. 1 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 4/2023 instituie doar obligaţia de restituire a sumelor reţinute, după recalcularea impozitului pe venit, în mod eşalonat, instanţa de control judiciar constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, prejudiciu ce cuprinde atât pierderea efectiv suferită cât şi beneficiul de care acesta este lipsit.

Instanţa de recurs are în vedere totodată că reactualizarea unei sume poate fi cumulată cu dobânda civilă, interpretare conformă celor statuate de ÎCCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii care, prin Decizia nr. 2/17.02.2014, a stabilit că "actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens) iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiul consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) C. civ.."

Astfel, pierderea efectiv suferită, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, iar beneficiul de care este lipsit, al doilea element constitutiv al prejudiciului, este remediat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform art. 3 alin. (2) şi art. 6 din O.G. nr. 13/2011.

În consecinţă, Înalta Curte reţine, ca urmare a reevaluării ansamblului probator al cauzei, că sunt fondate recursurile pârâţilor doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, aspect care va conduce, în mod evident, la reformarea soluţiei primei instanţe în limitele şi cu motivaţia indicate în paragrafele anterioare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere vizând obligarea pârâţilor la despăgubirile menţionate şi va admite capătul de cerere având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii – pârâţi Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 183/2023 din 22 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia.

Admite capătul de cerere având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.