Influence-peddling conviction does not bar construction credential renewal; inspectorate refusal annulled

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti la data de 02.11.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, solicitând să se dispună: anularea Adresei nr. x/26.05.2022 şi a Adresei nr. x/29.06.2022 şi a tuturor actelor subsecvente acestor acte administrative, obligarea Inspectoratului de Stat în Construcţii să confirme dreptul reclamantului de practică în funcţia de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii şi să emită legitimaţia, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 23/F-CONT din data de 09 martie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, a anulat adresa nr. x/26.05.2022 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să confirme dreptul de practică al reclamantului în funcţia de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii şi să prelungească valabilitatea legitimaţiei. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5405 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în tot a sentinţei recurată şi, pe cale de consecinţă, să se respingă cererea de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de recurentul-pârâtă, a admis cererea de chemare înjudecată formulată de reclamantul A., a anulat adresele nr. x/26.05.2022 şi nr. y/29.06.2022 şi a obligat ISC la plata sumei de 5405 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Susţine recurentul-pârât că adresele a căror anulare s-a solicitat nu sunt acte administrative, întrucât acestea nu generează, modifică sau sting drepturi şi obligaţii. Adresele atacate nu sunt o manifestare a voinţei juridice de a produce efecte juridice nu stabilesc obligaţii în sarcina reclamantului, ci se comunică doar că acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru confirmarea dreptului de practică RTE.

Tot subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că norma de drept material încălcată de instanţa de fond este şi art. 44 din Ordinul nr. 1895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, care prevede la alin. (2) pct. 8 "declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 12;"

În subsidiar, solicită reducerea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 452 alin. (2) C. proc. civ. apreciind că natura cauzei este de o complexitate redusă, şi că onorariul solicitat de avocat este disproporţionat în raport de circumstanţele cauzei şi cu activitatea desfăs0rată de acesta.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, intimatul-reclamant a precizat următoarele:

l. Referitor la motivul de recurs privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, îl apreciază ca nefondat, deoarece Adresa emisa de ISC este un act administrativ, care indeplineşte toate condiţiile prevazute in art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 dupa cum urmează:

a) adresa a fost emisă de o autoritate a statului, şi anume de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Potrivit art. I alin. .(l) şi (2) din O.G. nr. 63/200l, ISC este o instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Totodată, conform art. 3 pct. l din H.G. nr. 525/2013, ISC exercită funcţia de autoritate de stat.

b) adresa contestată a fost emisă în executarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi a fost semnată de Inspectorul General, care este conducatorul ISC şi care angajează juridic această institutie (conform art. 5 din O.G. nr. 63/2001).

c) adresa contestata este un act administrativ unilateral cu caracter individual, care a produs urmatoarele efecte juridice: s-a refuzat confirmarea dreptului reclamantului de practica RTE şi s-a dispus suspendarea exercitării profesiei de către acesta.

Apreciază intimatul-reclamant că, în cauză, este exprimat un refuz nejustificat expres de a rezolva favorabil cererea de confirmare a dreptului la practica RTE fapt ce a avut ca efect impiedicarea exercitării acestei profesii .

2. Referitor la motivul de recurs privind greşita alicare a art. 44 din Ordinul MDRAP nr. 1895/2016, susţine intimatul-reclamant că recurentul nu a motivat în ce constă gresita aplicare a prevederilor ordinului susmenţionat şi nu a adus nici un argument care să combată constatările Curţii de Apel Piteşti.

Nu a ivocat nici o prevedere din Legea nr. 10/1995 (în executarea căreia a fost emis Ordinul nr. 1895/2016), care sa permita refuzul comfirmării dreptului reclamantului de practică RTE şi nici nu putea să indice o asemenea prevedere, pentru simplul motiv că ordinul adaugă la lege.

3. Referitor la motivul de recurs privind proportionalitatea cheltuielilor de iudecată arată că motivul de recurs privind cuantumul onorariului de avocat nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii, ci o chestiune de temeinicie, astfel că nu se încadrează în motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel ca motivul 3 de recurs este nul.

Intimatul face trimitere la Decizia ÎCCJ nr. 3/2020 privind recursul în interesul legii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul este de profesie inginer şi este autorizat responsabil tehnic cu execuţia (RTE) de către instituţia pârâtă deţinând, autorizaţia şi legitimaţia nr. x fiind valabilă până la data de 10.04.2022.

Reclamantul a solicitat pârtei confirmarea dreptului de practică şi prelungirea valabilităţii autorizaţiei depunând dosarul înregistrat sub nr. x/25.02.2022, cerere respinsă de recurenta-pârâtă care a emis adresele nr. x/26.05.2022 şi nr. y/29.06.2022.

Printre documentele solicitate la completarea dosarului a fost şi declaraţia pe proprie răspundere din care să rezulte că nu sunt înscrise fapte în cazierul judiciar.

În urma verificării cazierului judiciar al reclamantului, pârâta, prin comisia specializată, a constatat că are înscrise fapte în cazierul judiciar, comunicând reclamantului, prin adresa nŕ. 18879/26.05.2022, s-a că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru confirmarea periodică, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 din Ordinul MDRAP nr. 1895/2016.

Prin sentinţa penală nr. 2437/27.11.2017 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 999/A/5.07.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 din Legea 789/2000 (cumpărarea de influenţă) cu următoarele interdicţiile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi anume dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

Prin adresa nr. x/29.06.2022, recurentul-pârât a reconfirmat reclamatului punctul de vedere exprimat prin adresa adresa nŕ. 18879/26.05.2022.

Intimatul-reclamant au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea adreselor nr. x/29.06.2022 şi nŕ. 18879/26.05.2022 emise de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi obligarea pârâtului I.S.C. să confirme dreptul de practică al reclamantului în funcţia de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii şi să prelungească valabilitatea legitimaţiei

Soluţionând acţiunea reclamantului, Curtea de Apel Piteşti a constatat că este întemeiată, reţinând, în esenţă, că reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de confirmare a atestatului şi legitimaţiei de responsabil tehnic cu execuţia, cererea acestuia fiind respinsă în temeiul art. 44 alin. (2) pct. 8 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1.895/2016 care prevede documentele pe care trebuie să le conţină dosarul pentru confirmarea periodică a dreptului de practică a responsabilului tehnic cu execuţia între care şi "8. declaraţia pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 12."

A apreciat prima instanţă că, deşi în lege nu sunt menţionate expres condiţiile pentru confirmarea dreptului de practică a titularului autorizaţiei, rezultă din dispoziţiile legale, în mod implicit, condiţiile negative necesar a fi îndeplinite pentru confirmare, şi anume solicitantul să nu se afle într-una din situaţiile de interdicţie de a desfăşura activitatea (ca pedeapsă complementară) sau de suspendare ori anulare a dreptului de practică sau a autorizaţiei, acestea din urmă putând interveni ca urmare a unei contravenţii sau infracţiuni în domeniul calităţii în construcţii. Elementul comun al tuturor acestor situaţii care împiedică desfăşurarea activităţii de responsabil tehnic cu execuţia îl reprezintă săvârşirea fie a unei contravenţii, fie a unei infracţiuni, dacă acestea au legătură cu activitatea şi responsabilităţile exercitate în calitate responsabil tehnic cu execuţia în construcţii.

Constată instanţa de fond că nicio dispoziţie legală nu impune, pentru autorizarea sau confirmarea periodică a dreptului de practică în calitate responsabil tehnic cu execuţia în construcţii, ca solicitantul să nu fi săvârşi nicio infracţiune, aşa cum susţine pârâta, care consideră, în mod nelegal, că existenţa oricărei infracţiuni înscrise în cazierul judiciar constituie un impediment pentru confirmarea periodică a dreptului de practică.

În ce priveşte critica privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că Adresa nr. x/26.05.2022 prin care reclamantului i s-a respins solicitarea de confirmare periodică a dreptului de practică în funcţia de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii întruneşte condiţiile unui act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, ce are ca efect modificarea raportului juridic dintre titularul autorizaţiei şi emitentul acesteia iar cea de-a doua adresă reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă îndreptată împotriva celei dintâi.

În ce priveşte critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, prin dispoziţiile art. 11 şi următoarele din Ordinul nr. 1.895/31.08.2016 se prevede faptul că autorizarea responsabililor tehnici cu execuţia se face numai în urma examenului organizat de ISC, la care pot participa candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 10 din acelaşi act administrativ.

Odată dobândit dreptul de practică al profesiei de responsabil tehnic cu execuţia, emitentul ordinului prevede confirmarea periodică a dreptului de practică a titularilor de autorizaţii de responsabili tehnici cu execuţia, procedură stabilită prin dispoziţiile art. 44-46 din ordin.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că din cerinţa instituită prin dispoziţiile art. 44 alin. (2) pct. 8 Ordinul nr. 1.895/2016 nu rezultă că cererile de confirmare periodică responsabilului tehnic cu execuţia în construcţii se resping ori de căte ori solicitantul este înscris în cazierul judiciar cu orice fel de infracţiune. Norma enumeră cu titlu exemplificativ categoriile de infracţiuni a căror săvârşire ar atrage pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Ordinul nr. 1.895/2016 fiind un act normativ infralegal trebuie interpretat în limitele stabilite de actul normativ superior în executarea căruia a fost emis, în acest caz de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Or, în situaţia în care în Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii nu sunt reglementate expres condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru confirmarea periodică a responsabilului tehnic cu execuţia în construcţii, acestea se deduc, prin interpretarea per a contrario, din dispoziţiile legale care reglementează suspendarea dreptului de practică a acestor specialişti.

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii prevede trei cazuri de suspendare a autorizaţiei sau a dreptului de practică însă relevantă în cauză este interdicţia de a exercita această activitate ca sancţiune complementară unei sancţiuni penale, potrivit art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., "Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: (...) g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii".

Prin sentinţa penală nr. 2437/27.11.2017, intimatului – reclamant i s-a aplicat pedeapsa complementară de a desfăşura activitatea şi de a deţine functia de administrator la o societate comercială, întrucât s-a constatat că infracţiunea a fost comisă din această poziţie.

Cum exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor poate fi restrâns numai prin lege, restrângerea exercitării dreptului la muncă al reclamantului nu poate fi făcută în alte condiţii decât cele stabilite prin sentinţa penală, (doar pentru exercitarea funcţiei de administrator la o societate comercială), instanţa de fond a constatat în mod corect nelegalitatea adresei nr. x/26.05.2022 emisă de pârât cu consecinţa firească de a obliga pârâtul să confirme dreptul de practică al reclamantului în funcţia de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii şi să prelungească valabilitatea legitimaţiei.

În ce priveşte critica referitoare la disproporţionalitatea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, urmează a fi respinsă ca nefondată în raport de cele statuate prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente recursul de faţă urmează a fi respins, nefiind demonstrată în cauză incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva sentinţei nr. 23/F-CONT din data de 09 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva sentinţei nr. 23/F-CONT din data de 09 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.