Death of patient rendered foreign medical treatment financing action moot due to prohibition on retroactive reimbursement under Ordinance No. 50/2004

Şedinţa publică din data de 3 iulie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iulie 2023, reclamanţii A., B. şi C., în calitate de aparţinător şi reprezentanţi legali ai minorei D. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătaţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj:

- obligarea Ministerului Sănătăţii – Direcţia Generală de Asistenţă Medicală să aprobe cererea de finanţare a tratamentului medical în străinătate pentru pacienta minora D., în valoare totală de 973.420 Euro, conform devizului ofertă transmis de Clinica San Joan de Deu Spania, Barcelona,

- sa întocmească dispoziţia bugetară aferenta şi să transfere echivalentul în RON a sumei finanţate în conturile Direcţiei de sănătate publica a judeţului Cluj;

- să dispună obligarea Direcţiei de Sănătate Publica a judeţului Cluj să plătească/deconteze reclamanţilor, pe baza documentelor justificative costul tratamentului medical în străinătate pentru pacienta minora D., în limita sumei finanţate, în valoare totala de 973.420 Euro. Reclamanţii au mai solicitat obligarea pârâţilor în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 564/2023 pronunţată la 14 decembrie 2023, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii la emiterea unei decizii în urma reanalizării dosarului minorei D., având ca obiect cererea de finanţare a costurilor tratamentului efectuat în străinătate.

A respins restul pretenţiilor formulate de reclamanţi.

3. Căile de atac formulate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamanţii A., B. şi C., pentru minora D., cât şi pârâtul Ministerul Sănătaţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală.

3.1 Prin recursul reclamanţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii în întregime.

În motivarea primului motiv de nelegalitate, s-a arătat că există o contradicţiei între considerentele şi dispozitivul sentinţei (din considerente rezultă că acţiunea este întemeiată dar dispozitivul nu dă efect deplin acestei constatări şi nu protejează întru-totul dreptul reclamanţilor) precum şi între diferitele părţi din considerente (se recunoaşte că reclamanţii au dreptul la protecţia dreptului pretins şi, pe de altă parte, se consideră că pârâta nu poate fi obligată la aprobarea cererii de finanţare).

În motivarea celui de-al doilea motiv de nelegalitate, se arată că sentinţa a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 52 din Constituţie deoarece instanţa a făcut o dublă calificare actului administrativ asimilat, considerându-l atât refuz nejustificat de soluţionare a cererii de finanţare cât şi echivalentul "lipsei unui răspuns" la cererea de finanţare şi a omis să protejeze dreptul reclamanţilor, persoane vătămate de pârât, la obţinerea finanţării

3.2 Prin recursul formulat de pârâtul Misterul Sănătăţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În esenţă se susţine că pacienta are recomandare pentru efectuarea unui tratament medicamentos care nu se încadrează în prevederile Ordinului 50/2004, motiv pentru care a fost respins în cadrul şedinţei comisiei din 29.05.2023, iar motivul respingerii cererii potrivit căruia propunerea de tratament conţine medicamente şi şedinţe de radioterapie care se efectuează în România constituie o motivare suficientă, aceste proceduri medicale fiind excluse de la trimiterea la tratament în străinătate.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând, în primul rând, anularea recursului deoarece motivele invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ci reprezintă în realitate doar o critică a stării de fapt; în al doilea rând, solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 20 iunie 2024, reprezentantul recurenţilor-reclamanţi a învederat instanţei că minora D. a decedat la data de 16 mai 2024, depunând în acest sens copie de pe un bilet de spitalizare eliberat de Institutul Catalan de Sănătate – Spitalul Vall d’Hebron redactat în limba spaniolă, însoţit de o traducere legalizată . În acest context, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, consecinţele legale ale decesului în cadrul unei proceduri întemeiate pe Ordinul ministrului sănătăţii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate, reprezentantul recurenţilor-reclamanţi arătând că acest fapt nu modifică obiectul cauzei, interesul recursului sau al acţiunii sau cauza acţiunii, ci doar cuantumul pretenţiilor, care se reduce de la 973.420 euro la 442.204 euro.

Soluţia Înaltei Curţi

Analizând sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de nelegalitate invocate de părţi, luând în considerare criticile şi apărările acestora, Înalta Curte constată următoarele:

6. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pârâtului

Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii invocată de recurenţii-reclamanţi deoarece pârâtul Ministerul Sănătăţii, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat explicit că recomandarea medicală făcută pacientei minore D. nu se încadrează în prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 50/2004 şi de aceea tratamentul nu poate fi finanţat. Or, această critică este una de nelegalitate a modalităţii în care instanţa de fond a aplicat normele de drept material din acest ordin referitoare la asigurarea finanţării.

7. Cu privire la consecinţele decesului pacientei minore D. asupra celor două recursuri

Aşa cum rezultă din starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi din înscrisurile existente în dosarul cauzei, D. este fiica minoră a soţilor C. şi B.. Minora a fost diagnosticată cu neublastom abdominal stadiul IV, cu metastaze ganglionare, abdominale şi osoase multiple. La data de 23.05.2023, în numele minorei a fost formulată de bunica maternă, A., o cerere pentru finanţare de tratament în străinătate, adresată Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Cluj (DSP Cluj) în baza unui proces-verbal întocmit de o comisie medicală de specialitate din cadrul centrului universitar medical Cluj-Napoca. Ulterior, la data de 29.05.2023, tatăl minorei, C., a solicitat Ministerului Sănătăţii aprobarea unui deviz în cuantum de 973.420 euro necesar pentru efectuarea tratamentului la un spital din Spania. Cererea de finanţare adresată DSP Cluj a fost înaintată Ministerului Sănătăţii care a respins-o cu motivarea că solicitarea excedează prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii nr. 50/2004 (numit în continuare "ordinul" sau "OMS nr. 50/2004"). La data de 22.06.2023, mama minorei, B., a virat în contul spitalului Sant Juan de Deu din Spania suma de 442.204 euro, pretinsă de recurenţii-reclamanţi în recurs (prin reducerea sumei solicitate iniţial).

Se constată că întreaga procedură s-a desfăşurat în temeiul acestui ordin iar cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanţa de fond a fost întemeiată tot pe prevederile OMS nr. 50/2004 (alături de dispoziţii din C. proc. civ. şi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004). De asemenea, sentinţa a fost pronunţată în temeiul unor dispoziţii din ordin.

Înalta Curte observă că scopul acestei proceduri este tratamentul afecţiunilor care nu pot fi tratate în ţară prin trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate (cf. art. 1 alin. (2) ordin). În caz de aprobare a trimiterii de către Ministerul Sănătăţii, plata se face de regulă ulterior tratamentului, în contul clinicii din străinătate, dar poate fi făcută şi anterior acestuia, în cazul în care clinica solicită plata în avans (art. 7 alin. (1) şi (2) din ordin). În cazul unor urgenţe medicale, pe baza recomandărilor comisiilor de specialitate teritoriale şi a aprobării comisiei din cadrul Ministerului Sănătăţii, pacientul poate efectua tratamentul recomandat în străinătate, cu suportarea cheltuielilor de către acesta, inclusiv costul transportului sau al însoţitorului, dacă este cazul, urmând ca în termen de 3 zile de la întoarcerea în ţară, pe baza documentelor justificative, să solicite direcţiei de sănătate publică decontarea cheltuielilor prevăzute la art. 6 alin. (2) din OMS nr. 50/2004.

De asemenea, cheltuielile pot fi decontate şi în cazul decesului pacientului, cf. art. 8 alin. (3) din ordin, dar numai în situaţia în care trimiterea în străinătate a fost aprobată anterior de Ministerul Sănătăţii. Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1) din ordin, [e]ste interzisă finanţarea retroactivă a tratamentelor efectuate în străinătate de către bolnavi care nu au avut aprobarea prealabilă a comisiei Ministerului Sănătăţii, prevăzută la art. 5.

Rezultă, aşadar, că în cazul în care bolnavul a decedat înainte de aprobarea de către Ministerul Sănătăţii a trimiterii în străinătate în vederea tratamentului, întreaga procedură rămâne fără obiect deoarece nu mai poate fi atins scopul acesteia, respectiv tratamentul bolnavului sau, cel puţin, încercarea de tratament.

Obţinerea decontării retroactive a unor cheltuieli avansate de familia bolnavului care a plecat la tratament în străinătate pe cont propriu, fără aprobarea prealabilă a Ministerului Sănătăţii, nu numai că nu este posibilă dar este chiar explicit interzisă de art. 10 alin. (1) din OMS nr. 50/2004, anterior menţionat.

Drept urmare, independent de argumentele recurenţilor din cele două cereri de recurs, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect datorită decesului bolnavului.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., C. şi B. pentru minora D., împotriva sentinţei civile nr. 564/2023 pronunţate la 14 decembrie 2023 de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

Rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., C. şi B. pentru minora D., împotriva sentinţei civile nr. 564/2023 pronunţate la 14 decembrie 2023 de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală împotriva aceleiaşi sentinţe civile şi, rejudecând, respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 iulie 2024.