Mining exploitation permits annulled then action dismissed for lack of current interest

Şedinţa publică din data de 21 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi la data de 27.05.2021 şi înregistrată sub nr. x/2021 reclamanta S.C. A. S.R.L. prin B. şi C., asociaţi prin contract, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Natională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi S.C. D. S.R.L, temeiul dispozitiilor art. 7 alin. (3) din Legea 554/2004 a solicitat:

a) anularea Răspunsului nr. x/28.05.2021 emis de ANRM la plângerea prealabilă formulată de S.C. A. S.R.L..

b) anularea licenţei şi permiselor de exploatare acordate pentru perimetrul de exploatare minieră Rădnuţa emise de ANRM în favoarea S.C. D. S.R.L., ca urmare a anularii Deciziei nr. 13594/18.10.2013 emisa de către APM Arad, prin care s-a dispus transferarea Autorizaţiei privind protecţia mediului x/10.04.2013 de 1a S.C. A. S.R.L. 1a S.C. D. S.R.L. si pe cale de consecinţă a inexistentei unei autorizaţii de mediu emisa de Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Arad pentru S.C. D. S.R.L., şi anume:

- Licenţei de concesiune a activităţii miniere de exploatare a granitului pentru construcţie din perimetru Rădnuţa, Judetul Arad, nr. x/2010 emisa de ANRM;

- Permisului de exploatare nr. x/14.12.2013 emis de către Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. SR.L cu sediul in jud. Argeş pentru exploatarea granitului in perimetrul de exploatare Rădnuţa situat in extravilanul loc. Lipova, jud. Arad, număr topo: x;

- Permisului de exploatare nr. x/17.02.2016 emis de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. S.R.L.;

- Permisului de exploatare nr. x/10.07.2017 emis de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. S.R.L.;

- Permisului de exploatare nr. x/01.11.2018 emis de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. S.R.L.;

c) obligarea S.C. D. S.R.L. sa procedeze la predarea către ANRM a perimetrului cu activitate de exploatare temporara Rădnuţa precum si sa execute si sa finalizeze lucrările de refacere a mediului in perimetrul afectat de activităţile miniere desfăşurate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă specială (reziduală) a reclamantei invocată de către pârâta S.C. D. ca nefondată.

A respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de către pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ca nefondată.

A respins excepţia lipsei de interes a promovării acţiunii invocată de către pârâte şi excepţia lipsei de interes a invocării acestei excepţii susţinută de către reclamantă ca nefondate.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pe capetele 1 şi 2 de cerere din acţiune.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei pe capătul 3 din acţiune şi respinge capătul 3 de cerere ca formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, SC. D. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ.

A anulat permisele de exploatare emise de pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale pentru pârâta S.C. D.: nr. x/14.12.2013; x/17.02.2016; x/10.07.2017; x/01.11.2018 şi anulează în parte răspunsul la plângerea prealabilă nr. x/18.05.2021 emis de pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale în ceea ce priveşte actele administrative mai sus arătate.

A respins capătul de cerere în anularea licenţei de concesiune pentru exploatare, transferată pârâtei S.C. D., pentru perimetrul Rădnuta, jud. Arad.

A obligat reclamanta la plata către pârâta S.C. D., a sumei de 850 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, corespunzător capetelor de cerere admise parţial şi a capătului de cerere nr. x respins pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidatori judiciari B. şi C. şi pârâtele S.C. D. S.R.L. şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

A) Prin cererea de recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului şi casarea în parte soluţiei instanţei de fond şi în rejudecare să se dispună admiterea în tot a cererii de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:

Apreciază ca fiind nelegala hotararea instantei de fond cu privire la respingerea capatului de cerere vizând anularea Licentei de exploatare nr. x/2010, motivat de faptul că, în expunerea considerentelor pentru care s-a pronuntat în sensul respingerii acestui capăt de cerere, instanţa de fond pe de o parte nu a analizat dispoziţiile legale invocate de subscrisa în cadrul acţiunii introductive dar şi a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, astfel ca hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, iar pe de alta parte considerentele pentru care a dispus respingerea acestui capat de cerere sunt straine de natura cauzei.

Recurenta susţine că anularea licenţei de exploatare se poate face numai pentru motivele strict prevăzute de lege şi enumerate în cuprinsul art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, iar ANRM in calitate de emitent al licentei de exploatare are obligatia de a verifica dacă titularul acesteia mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi beneficiarul licenţei de concesiune pentru exploatare.

De asemenea, din cuprinsul textului de lege redat anterior, apare ca evident faptul că anularea unei licenţe de exploatare este atributul autorităţii competente, în cauza dedusă prezentei judecăţi autoritatea competentă fiind ANRM, şi pe cale de consecinţă, aceasta are obligatia de a proceda la anularea licenţei de exploatare în condiţiile în care titularului licentei de exploatare i-a fost anulată autorizaţia privind protecţia mediului, fără a se impune sesizarea de către terţi.

Astfel, deşi pe parcursul întregii judecăţi în faţa instantei de fond, reclamanta a invocat in sustinerea cererii formulate doar incidenta in cauza a dispozitiilor art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, in mod nejustificat si cu încălcarea principiului disponibilitatii, instanta de fond a analizat acest capat de cerere vizand anularea licentei de exploatare prin raportare la motive total straine de natura cauzei şi cu aplicarea gresită a legii (în realitate fără a aplica norma indicata de reclamanta), retinand in considerentele hotararii aspecte care nici nu au fost invocate de catre parti.

Recurenta a apreciat că în mod nelegal si cu incalcarea flagranta a dispozitiilor legale invocate dar si cu nerespectarea principiului disponibilitatii partilor, instanta de fond a procedat la analiza capatului de cerere privind anularea licentei de exploatare, in conditiile in care dispozitiile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 prevad in mod expres faptul ca, in situatia in care se anuleaza autorizatia de mediu, autoritatea competenta dispune anularea licentei de exploatare.

Ori, instanta de fond, cu incalcarea normelor de drept material invocate, a procedat la o analiza a unor motive straine de starea de fapt aratata prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei si a procedat la pronuntarea unei hotarari nelegale, care nu reflecta situatia de fapt existenta si care încalcă în mod flagrant dispozitiile legale incidente in cauza.

Recurenta-reclamantă artată că începand cu anul 2013 si pana in prezent S.C. D., nu a detinut autorizatie de mediu, desfăşurând însă activitatea de exploatare în baza celor 4 permise de exploatare ce fac obiectul cauzei deduse prezentei judecati, permise ce au fost emise cu incalcarea dispozitiilor legale.

Recurenta-reclamantă afirmă că, textul de lege in temeiul caruia a formulat actiunea introductiva este de stricta interpretare si imperativa aplicare, in sensul ca autoritatea competenta (in speta ANRM) anuleaza licenta cand constata ca titularului i sa anulat autorizatia privind protectia mediului, art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 fiind o norma imperativa onerativa.

Normele imperative imperative prevăd expres obligaţia pentru părţi de a avea o anumită conduită, iar in situatia dedusă prezentei judecăţi este evident faptul ca art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 prevede în mod expres pentru autoritatea competenta (ANRM) obligaţia de a anula licenta de exploatare nr. x/2010 având în vedere ca titularului S.C. D. S.R.L. i s-a anulat autorizatia de mediu.

Instanţa de fond a omis a analiza, respectiv sustinerile ANRM din cuprinsul intampinarii depuse la dosarul cauzei (pag. 4 ultimul paragraf), prin care justifica respingerea cererii formulată privind anularea licentei de exploatare de faptul că S.C. D. S.R.L. este beneficiara Autorizatiei de mediu nr. x/26.05.2020, supusă controlului instanţelor de judecată în dosarul nr. x/2020, autorizatie care însă a fost anulată în mod definitiv în dosarul nr. x/2020 astfel cum s-a arătat şi in fata instantei de fond.

Pe cale de consecinta, ceea ce se impunea a fi analizat de către instanta de fond în prezenta cauza, însă aceasta a omis sa verifice dispoziţiile legale prevăzute de art. 34 lit. e) din Legea nr. 85/2003, respectiv a faptului ca S.C. D. S.R.L. a desfasurat timp de 9 ani activitati de exploatare fara a avea o autorizatie de mediu.

In ceea ce priveste considerentele retinute de catre instanta de fond, recurenta susţine că nu a contestat niciodată legalitatea transferului licenţei de exploatare de la S.C. E. S.R.L. la S.C. D. S.R.L., prin intermediul acţiunii dedusă judecăţii în prezenta cauza, invocând exclusiv incidenţa în prezent a dispoziţiilor art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, care prevad in mod expres faptul ca autoritatea competenta anuleaza licenta de exptoatare când constată ca titularului i s-a anulat autorizaţia privind protecţia mediului.

De altfel acest text de lege nu prevede o anumita perioadă de timp în care se poate dispune anularea, ceea ce conduce la ideea că oricând în perioada de valabilitate a licentei de exploatare, dacă titularului i s-a anulat autorizatia privind protectia mediului, autoritatea competent anuleaza licenta de exploatare.

Ori in mod gresit a retinut instanta de fond faptul ca, anularea unui act administrativ, emis cu 9 ani în urmă nu poate fi dispusă pentru elementele ulterioare, cât timp textul de lege este de strictă interpretare şi imperativă aplicare, întrucât daca am accepta rationarnentul instantei de fond, câtă vreme s-au îndeplinit anumite conditii la emiterea actului, acesta nu mai poate fi anulat niciodată chiar dacă nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, intrucat s-ar incalca principiul securitälii raporturilor juridice.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

B) Prin cererea de recurs, pârâta D. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În susţinerea cererii de recurs a recurenta-pârâtă a prezentat următoarele critici:

Recurenta-pârât susţine că a invocat exceptia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei, instanta respingând aceasta excepţie motivat de faptul ca "orice persoana poate să ceara anularea unui act administrativ". S-au invocat astfel dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Apreciază că solutia instantei de fond este gresită intrucat reclamanta este o persoana juridica ce si-a incheiat activitatea, fiind in faliment, la dosar existand hotararea judecatoreasca ce atesta acest lucru.

Recurenta-pârâtă a susţinut că la acest moment replamanta are, asa cum se arata in literatura de specialitate, o capacitate de fofosinta reziduala indispensabila procesului de desfiintare, dizolvare a societatii. Aceasta inseamna ca singurele operatiuni pe care le poate face lichidatorul judiciar sunt legate de a urmari plata datoriilor, executarea creantelor, indeplinirea formalitatilor de publicitate si a formalitatilor de radiere. Lichidatorul judiciar nu poate in niciun caz, in numele persoanei juridice să-şi asume obligatii noi ori să dobandeasca drepturi care exced scopului aratat mai sus, respectiv activitatilor care tin strict doar de lichidarea patrimoniului societatii pana la dizolvarea acesteia.

Asadar, motivarea instantei de fond in sensul ca in actiunea formulată prin lichidator judiciar, reclamanta are capacitate de folosinta şi de exercitiu depline, este nelegală. Actiunea ce face obiectul prezentului dosar nu intră in sfera activitatilor pe care le poate inteprinde lichidatorul judiciar, reclamanta neavand capacitatea de a putea sta in proces in calitate de reclamant si in atare situatie solutia legala este admiterea exceptiei lipsei capacitatii procesuale a reclamantei si respingerea actiunii.

In ce priveste exccptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, recurenta-pârâtă apreciază că instanta a pronuntat o hotărâre nelegala respingand aceasta exceptie.

Susţine că reclamanta nu are calitate procesuala intrucat nu poate face dovada existentei unei vatamari. La acest moment A. S.R.L. a încetat activitatea din data de 05.03.2013, dată la care a fost şi radiat punctul de lucru din localitatea Lipova jud. Arad.

Acest punct de lucru a fost radiat intrucat prin incheierea de certificare nr. 616 din 12.02.2013, emisa de BNP F., s-a constatat intervenirea pactului comisoriu de grad IV si s-a dispus radierea dreptului de proprietate din CF si reînscrierea dreptului de proprietate asupra Carierei Radnuta în favoarea S.C. E. S.R.L..

Reclamanta nu a detinut licenta de exploatare nr. x din 28.10.2010, deţinatorul acesteia fiind E. S.R.L., iar prin Ordinul nr. 23/26.02.2013 s-a aprobat transferul drepturilor şi obligatiilor prevăzute in Licenta de concesiune pentru exploatare catre D. S.R.L..

În aceste condiţii D. S.R.L. este titular al drepturilor dobandite prin Licenta de exploatare, avand dreptul de a exploata zacamantul.

Concluzionand recurenta-pârâtă arată că reclamanta nu are calitate procesuala in cauza, instanta de fond respingand in mod gresit aceasta exceptie.

Cu privire la exceptia lipsei de interes instanta de fond a pronuntat o hotărâre nelegală.

În sustinerea acestei exceptii, considerentele avute în vedere privitoare la lipsa capacităţii procesuale, sunt relevante.

În cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 85/2006, singurele activităţi pe care le poate desfăşura reclamanta în faliment sunt cele în legatură cu derularea operatiunilor de lichidare.

În plus, conf. art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ. "interesul reclamantului trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut şi actual." Aceste conditii trebuie indeplinite in mod cumulativ.

În motivarea actiunii reclamanta a invocat un drept de proprietate asupra Carierei Radnuta pentru a justifica interesul formularii acţiunii.

Din hotărârile judecătoreşti pe care le-a depus la dosar, rezultă că niciodată reclamanta A. nu a fost proprietara perimetrului Rădnuţa, proprietara acestei cariere flind din totdeauna E. S.R.L..

Reclamanta nu poate invoca un drept de proprietate şi nici un alt drept care să îi confere posibilitatea de a solicita anularea unor acte administrative emise în favoarea noastră, aceasta şi pentru ca nu poate face dovada existenţei unui prejudiciu pe care I-ar înregistra aceasta persoana aflata în dizolvare.

Totodată societatea reclamantă este dizolvata potrivit art. 107 alin. (2) Legea nr. 85/2006 şi ca atare si-a incetat personalitatea juridică potrivit art. 233 alin. (1) şi (4) Legea nr. 31/1990.

De la data deschiderii procedurii falimentului reclamant nu mai poate desfăşura activităţi economice, nu mai poate primi licenţa sau permise de exploatare, astfel încât nu exista nicio vătămare înregistrată de aceasta societate dižolvata, prin actele administrative contestate.

Reclamanta nu justifică un interes propriu, actual, care să răspundă exigenţelor impuse acestui element obligatoriu al actiunii.

În drept, recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

C. Prin cererea de recurs, pârâta Agenţia pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea primelor două capete de cerere de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă A.N.R.M. a prezentat următoarele critici:

Solutia dată de Curtea de Apel Craiova privitor la solicitarea intimatei-reclamante de anulare a Răspunsului nr. x/28.05.2021 emis de ANRM la plângerea prealabilă formulat de această societate, precum si de anulare a permiselor de exploatare nr. x/10.07.2017; nr. x/01.11.2018 toate emise in favoarea societătii D. S.R.L. pentru perimetrut Rădnuta, jud. Arad, pentru faptul că admite aceste capete de cerere fara ca hotrârea pronuntata să cuprinda motivele pe care se bazează. În aceste conditii apreciază că au fost încalcate dispozitiile art. 425 din C. proc. civ. cu privire la continutul hotrârii. Practic instanta de control este pusă in dificultate în a analiza legalitatea sentinei atacate, neexistând posibilitatea verificării retinerii corecte a situatiei de fapt si aplicari corecte a cadrutur legal aferent acestela, motiv pentru care critica noastra adusa acestei sentinte in baza art. 488 alin. (1) pct. 6 este pe deplin indreptatita.

Din lecturarea considerentelor sentinei atacate reiese că instanta de fond nu a analizat Răspunsul ANRM nr. 6901/28.05.2021 la plângerea prelabilă formulat de societate reclamant si totusi in dispozitiv se mentioneaza că il anuleaza in parte.

Nu se mentioneaza niciun rationament logico-juridic cu privire la acest răspuns, referitor la un motiv de anulare, pe care sa-l fi retinut instanta.

În ceea ce priveşte vătămarea interesului sau a unui drept al reclamantei, instanta de fond o analizeaza la momentul pronuntarii pe exceptiile lipsei capacitatii procesuale si lipsei calitatii procesuale active a acesteia. Dar aici critica considerentelor este referitoare la faptul că se comasează argumentele, pierzând practic esentialul. De altfel, instanta de fond face confuzie şi între ANRM si ANPM, atunci când retine că autorizatia de mediu nr. x/10.04.2013 si Decizia nr. 13594/18.10.2013 ar fi emise de ANRM, când de fapt ele sunt emise de autoritatea din domeniul protectiei mediului. De asemena, instanţa de fond, poate tot pe fondul confuziei dintre cele două autoritati, motiveaza respingerea exceptiei tardivitatii neexistând identitate intre parti, cauza si obiect.

În aceeaşi confuzie este instanta de fond şi când respinge excepţia lipsei de interes a promovarii actinii, pentru că se rezuma să motiveze solutionarea acestei exceptii pe considerente din dosare in care ARM nu a fost parte, iar obiectul acestor dosare nu I-a constituit anularea acelorasi acte administrative ca cel de fat. Toate aceste conduc la ideea că instanta nu si-a motivat de fapt solutia sau se bazeaz pe motive străine de prezenta cauză.

Permisele atacate au fost emise în anul 2013, 2016, 2017 si 2018 şi au fost valabile doar câte un an, astfel că la data introducerii acţiunii de faţă, initial pe rolul Tribunalului Mehedinti, toate aceste permise nu mai aveau valabilitate, deci nu mai produceau efecte.

Desi se retine de către Curtea de Apel că aceste permise de exploatare au fost eliberate în baza autorizatiei de mediu transferate prin Decizia nr. 13594/18.10.2013, faptul că aceasta a fost anulat definitiv prin Decizia Curtii de Apel Craiova nr. 1063/13.04.2021, după 3 ani de la încetarea valabilitatii ultimului permis atacat, nu justifica anularea acestora, ele iesind din circuitul civil.

Practic aceasta sentinţă nu poate fi pus în aplicare în ceea ce priveste aceste permise, deoarece se anuleaza acte care nu mai există, fiind încetare de drept.

Recurenta critică soluţia de fond şi pentru contradictorialitatea considerentelor, respectiv o dat respinge exceptia lipsei de interes pentru considerentele arätate mai sus, dar când este vorba de anularea licentei de exploatare retine". Având în vedere aceasta situatie, anularea unui act administrativ, emis cu 9 ani în urmă nu poate fi dispusa pentru elementele ulterioare, rezultate din evolutia litigiilor dintre parti.

Principiul securitatii raporturilor juridice, care este un principiu statuat şi de CEDO nu poate fi interpretat de o manieră imprevizibilă, în funcţie de evoluţia numeroaselor litigii dintre părţi, fiind verificat legalitatea raportat la momentul emiterii lui.

Instanta trebuia să aplice acelasi rationament si pentru permisele mai sus mentionate şi mai mult trebuia să ia act că la momentul emiterii actelor contestate autorizaţia de mediu se bucura de prezumţia de legalitate, ANRM neavând competenţă să verifice dacă această autorizatie emisă de alt autoritate este sau nu perfect valabilă.

În concluzie, în ceea ce priveste anularea Răspunsului la plângerea prealabilă nu se identifică motivul de anulare a acesteia, iar in ceeea ce priveste invocarea unor motive străine de prezenta cauză, se impune casarea în parte a acestei hotărâri în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

O alta critică adus sentintei atacate, privit din prisma art. 488 alin. (1) pct. 8, se referă la aplicarea şi interpretarea gresită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. (o), (p) si (s), si art. 7, art. 8 din Legea nr. 554/2004, raportat la primele capete de cerere. Asfel, nu s-a facut dovada care este dreptul reclamantei vătămat de către ANRM prin Adresa nr. x/28.05.2021 şi prin cele 4 permise de exploatare eliberate în perimetrul Radnuta.

Reclamanta este o societate în faliment, iar instanta de fond trebuia să reţină că, în baza art. 7 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, singurele activitati pe care aceasta societate le poate desfăsura, prin lichidatorii si judiciari, sunt cele necesare derularii operatiuniilor lichidarii. Observăm că in mod contrar, instanta a considerat ca prin promovarea acestei actini "reclamanta tinde la inlăturarea unei vatmari, la obtinerea unui activ si la realizarea unei creante, in sens larg".

In primul rând, Cariera Rădnuta nu poate fi considerata un activ al societatii reclamante si nu poate face obiectul niciunei tranzactii sau a altor acte de dispozitie, find vorba de resurse minerale ale statului român, care sunt proprietate publică fiind reglementate şi prin art. 1 din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificarile si completarile ei ulterioare:

Resursele minerale situate pe teritoriul si in subsolul tarii si al platoului continental in zona economic a României din Marea Neagra, delimitate conform principiilor dreptului international si reglementarilor din conventile internationale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului român."

Neexistând vreun drept al reclamantei asupra Carierei Rădnuta, nu exist nici posibilitatea de a pretine o anumita conduită, în considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;(art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004) si drept consecint, nici nu poate fi vorba de un prejudiciu sau o vătămare suportate de reclamanta, prin emiterea permiselor de exploatare a resurselor de granit din perimetrut Radnuta.

De asemenea, instanta de fond nu face aplicarea corecta a prevederilor cuprinse in Legea minelor nr. 85/2003 cu privire la dobândirea dreptului de acces si de folosinta a terenurilor afectate de activittile miniere, in sensul că A. S.R.L nu poate să aibă pretentii în a desfăşura activităţi de exploatare a grafitului în perimetrul Rădnuga, doar pe considerentul că ar fi proprietarul terenului unde se află această Carieră, pentru că dreptul de propiretate nu oferă un drept de preemţiune conf. art. 12 din Legea minelor.

Aprecierea instanţei că se retine că, atât reclamanta S.C. A., cît şi pârâta S.C. D. sunt beneficiarii unor acte administrative valide pentru acest perimetru minier, urmează a fi înlăturată, fiind în contradictie atât cu prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2014 privind insolvenţa, societatea reclamantă neavând capacitate tehnică financiară pentru a desfăşura activităţi miniere, cât şi cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003. Societatea reclamantă nu deţine nici atestat pentru desfăşurarea activităţilor miniere, eliberat de ANRM conform legii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a depus întâmpinare la cerera de recurs formualtă de S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererile de recurs formulate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi S.C. D. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 23 aprilie 2024.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Analizând sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., şi apărările prezentate de intimatele-pârâte, şi având în vedere dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut într-o primă critică că instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi a respins în mod dgreşit capătul de cererea care vizează anularea Licenţei de exploatare nr. x/2010, motivat de faptul că, în expunerea considerentelor pentru care s-a pronuntat în sensul respingerii acestui capăt de cerere, instanţa de fond pe de o parte nu a analizat dispoziţiile legale invocate de subscrisa în cadrul acţiunii introductive dar şi a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, astfel ca hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, iar pe de alta parte considerentele pentru care a dispus respingerea acestui capat de cerere sunt straine de natura cauzei.

Faţă de această critică, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte cu privire la criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apreciază că acestea sunt nefondate.

Faţă de acest motiv de casare ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanţa de recurs constată că recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond deşi s-a raportat la prevderile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 nu a avut în vedere la soluţionarea capătului de cerere privitor la anularea Licenţei de exploatare nr. x/2010 faptul că nu erau îndeplinite toate condiţiile menţionate de lege pentru menţinerea acestei licenţe.

Referitor la acest motiv de casare, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, în speţă, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată privitoare la legalitatea Licenţei de exploatare nr. x/2010. Cu privire al acestea, instanaţ de fond a reţinut că elementele de nulitate se stabilesc pentru momentul emiterii actului administrativ, iar licenţa a fost transferată pârâtei S.C. D. prin Ordinul nr. 23/26.02.2013, neatacat în cauza şi ca urmare a reorganizării societăţii S.C. E.. Faţă de aceste constatări, instanţa de fond a concluzionat în mod corect că dispoziţiile art. 24 alin. (1) - (3) Legea nr. 85/2003 au fost aplicate în procedura de emitere si ulterior de concesiune/transmite a licenţei astfel că acest act are un caracter legal.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., instanţa de fond expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere fără a fi identificate motive străine de natura cauzei care să atragă casarea hotărârii.

Înalta Curte apreciază că în ceea ce priveşte criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora instanţa de fond nu a analizat legalitatea Licenţei de exploatare nr. x/2010 din perspecitva condiţiilor de legalitate prevăzute de art. 34 din Legea nr. 85/2003 le apreciază de asemenea ca fiind nefondate.

Argumentele expuse în ceea ce priveşte legalitatea unui act administrativ prezentate în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul că motivele de nulitate se analizează strict la momentul emiterii actului administrativ se completează în mod just cu opinia instanţei de fond portrivit căreia analiza de legalitate, în cauză a Licenţei de exploatare nr. x/2010 nu se poate face la peste 9 ani de la data emiterii actului, prin raportare la elemente ce ţin de relaţiile litigioase dintre părţi petrecute în tot acest timp şi care fac obiectul unor alte litigii.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că instanţa de nu poate să efectueze o analiză de legalitate faţă de licenţa de exploatare respectivă, pentru aspecte ulterioare momentului emiterii sale, în contextul în care la data emiterii actului şi ulterior datei de concesiune/transmitere a a acestui act, au fost repsectate prevederile art. 34 respectiv art. 24 din Legea nr. 85/2003.

Din perspectiva acestor argumente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurenta-reclamantă apare ca fiind nefondat şi urmează să îl respingă ca atare.

II.2. Analizând sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurentele-pârâte S.C. D. S.R.L. şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. privitoare la excepţia lipsei de interes a cerereii de chemare în judecată, şi apărările prezentate de intimata-reclamantă, şi având în vedere dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâte sunt fondate, pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte, din perspectiva argumentelor prezentate în cuprinsul cererilor de recurs de către recurentele-pârâte, în susţinerea criticii privitoare la greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii reclamantei, şi având în vedere caracterul peremptoriu al acestei excepţii, apreciază că este de prisos a se analiza motivele de recurs în integralitatea lor şi urmează a analiza doar criticile şi apărările expuse de pârţi în legătură cu această excepţie.

Înalta Curte subliniază că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul acţiunii reclamantei urmăreşte anularea licenţei şi permiselor de exploatare acordate pentru perimetrul de exploatare minieră Rădnuţa emise de ANRM în favoarea S.C. D. S.R.L., ca urmare a anularii Deciziei nr. 13594/18.10.2013 emisa de către APM Arad, prin care s-a dispus transferarea Autorizaţiei privind protecţia mediului x/10.04.2013 de 1a S.C. A. S.R.L. 1a S.C. D. S.R.L. si pe cale de consecinţă a inexistentei unei autorizaţii de mediu emisa de Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Arad pentru S.C. D. S.R.L..

În promovarea cererii de chemare în judecată, reclamanta S.C. D. S.R.L. în susţinerea interesului a precizat că este deţinătoarea Autorizaţiei de mediu nr. x/10.04.20213 emisă de APM Arad cu o valabilitate de 10 ani respectiv până la data de 10.04.2023 pentru perimetrul de exploatare a Carierei Rădnuţa. În acest sens, reclamanta a invocat autoritatea de lucru judecat prin pronunţarea sentinţei nr. 1196/02.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Tot in argumentarea interesului în promovarea acestei acţiuni, intimata-reclamantă a susţinut că atât legea contenciosului cât şi Constituţia României îi conferă dreptul de a-şi apăra drepturile ce i-au fost încălcate, dar şi obligaţia de a apăra mediul înconjurător deoarece exploatarea minieră are un impact serios asupra acestuia, şi în contextul în care avea o serie de obligaţii de refacere a mediului prin autorizaţia de mediu nr. x/10.04.2013.

Faţă de aceste apărări, instanţa de recurs constată că Autorizaţia de mediu nr. x/10.04.20213, emisă de APM Arad pe seama intimatei-reclamante, avea o valabilitate de 10 ani, astfel că la data de 10.04.2023 aceasta a expirat.

În acest context interesul în promovarea acţiunii nu mai este unul actual.

În ceea ce priveşte interesul promovării unei astfel de acţiuni din perspectiva protejării mediului înconjurător, Înalta Curte apreciază că o astfel de ipoteză este specifică exclusiv contenciosului administrativ obiectiv. Or, intimata-reclamantă este o societate comercială, care la momentul promovării cererii de chemare în judecată a prezentat un interes pur subiectiv de la care a pornit acest demers judiciar. Din perspectiva raţionamentului juridic care dă posibilitatea promovării unei acţiuni judiciare cu scopul apărării unui interes legitim public, prezintă relevanţă şi Decizia nr. 8/2020 din 02/03/2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Compeltul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, decizie potrivit căreia în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului.

Chiar dacă decizia sus-aminitită priveşte organismele sociale interesate, iar în cazul de faţă intimata-reclamantă nu deţine acest statut, ci aceasta este o societate comercială, cele concluzionate prin respectiva decizie prezintă relevanţă în contextul în care interesul legitim public este subsidiar unui interes subiectiv.

Aşadar, cum în cauză intimata-reclamantă este o societate comercială al cărei interes în promovarea acţiunii a vizat exclusiv un interes economic/comercial propriu, care nu mai este de actualitate în condiţiile în care Autorizaţia de mediu nr. x/10.04.20213 emisă de APM Arad a expirat la data de 10.04.2023, apărările privitoare la exercitarea acţiunii din perspectiva apărării unui interes legitim public sunt neîntemeiate.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte reţine că la momentul judecării prezentului recurs interesul intimatei-reclamante în susţinerea propriei acţiuni nu mai este actual, iar o eventuală soluţie prin care se menţin cele reţinute de către instanţa de fond ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de recurentele-pârâtele S.C. D. S.R.L. şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, toate împotriva sentinţei nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal., va casa sentinţa recurată şi în rejudecare va respinge acţiune ca lipsită de interes.

Având în vedere soluţia de admitere a recursului declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. şi cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 6800 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidatori judiciari B. şi C. împotriva sentinţei nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâtele S.C. D. S.R.L. şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, toate împotriva sentinţei nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi în rejudecare respinge acţiunea ca fiind lipsită de interes.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 6800 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.