Driving school licensing: appeals dismissed, annulment of certification note and obligation to process license upheld

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 05.05.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea notei de certificare emise de ISCTR şi eliberarea autorizaţiei de funcţionare ca şcoală de şoferi a societăţii B. S.R.L., al cărui unic acţionar este.

Prin notele scrise înregistrate la 14.06.2022, semnate de acesta, reclamantul a precizat că înţelege să cheme în judecată Autoritatea Rutieră Română, în vederea eliberării autorizaţiei de funcţionare a şcolii de şoferi, deoarece conform procesului-verbal (notă de certificare) din 13.04.2022 ar rezulta că societatea B. S.R.L. corespunde cerinţelor ordinului 733/2013, fără a se menţiona motive de refuz.

La termenul de judecată din 19.10.2022, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buftea, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi eventuala disjungere, reţinând cauza în pronunţare asupra acestor aspecte.

Prin sentinţa civilă nr. 17074/17.11.2022, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buftea; a declinat soluţionarea cauzei ce priveşte pe reclamanta S.C. B. S.R.L., prin asociat unic A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. şi Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.01.2023 sub nr. x/2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 838 din 17 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R., invocată de acest pârât.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Rutiere Române, invocată de această pârâtă.

A fost respinsă excepţia nulităţii cererii introductive pentru lipsa semnăturii, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de Autoritatea Rutieră Română pentru lipsa procedurii prealabile.

A fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. şi Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., cum a fost modificată la data de 14.06.2022.

A fost anulată nota de certificare cu nr. înregistrare 25147/B/13.04.2022 (nr. înregistrare SCA: 13.04.2022) emisă de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. privind verificarea şcolii B. S.R.L..

A fost obligată pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. să parcurgă procedura de eliberare a autorizaţiei de funcţionare ca şcoală de conducători auto pentru B. S.R.L., procedură prevăzută de art. 7 din Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâta Autoritatea Rutieră Română privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate pentru termenul procesului din 19.02.2022 în faţa Judecătoriei Buftea.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi Autoritatea Rutieră Română.

3.1 Autoritatea Rutieră Română a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii şi, după rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Rutiere Române — ARR raportat la faptul că instituţia nu este emitenta actului administrativ a cărui anulare se solicită, prima instanţă procedează la o motivare sumară, reţinând ca singur argument faptul că pârâta justifică calitatea procesuală pasivă în petitul de cerere privind eliberarea autorizaţiei de funcţionare ca şcoală de şoferi a societăţii B. S.R.L., fără a avea în vedere că, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M. T. nr. 733/2013, instituţia nu are nici o atribuţie privind verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii conditiilor de autorizare şi nici cu privire la emiterea notei de certificare nr. x/13.02.2022 a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză.

Recurenta a susţinut că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanţa de fond a procedat la o motivare sumară, făcând o înşiruire de dispoziţii din Ordinul MT nr. 733/2013, o analiză sumară a probatoriului administrat în cauză şi dând o interpretare eronată dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M. T. nr. 733/2013. De asemenea, nu arată care sunt motivele pentru care obligă recurenta să parcurgă procedura de eliberare a autorizaţiei de funcţionare ca şcoală de conducători auto pentru societatea B. S.R.L., în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor anterior menţionate, verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii condiţiilor de autorizare se confirmă printr-o notă de certificare, întocmită de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

A susţinut recurenta că instanţa de fond nu motivează respingerea susţinerilor referitoare la neîndeplinirea condiţiei imperative şi cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. (b) din Norme, singura motivare fiind aceea că locaţia unică nu exclude existenţa şi a altei şcoli de conducători auto care să funcţioneze la adresa solicitată de reclamantă.

Instanţa de fond a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. (b) din Norme referitoare la îndeplinirea condiţiei privind baza materială, interpretând greşit noţiunea privind deţinerea exclusivă şi permanentă cu locaţia unică (noţiune care nu este prevăzută de dispoziţiile legale anterior precizate).

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (8) din C. proc. civ., a arătat recurenta că în mod nefondat prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Un prim aspect constă în faptul că în mod eronat instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Rutiere Române — ARR raportat la faptul că instituţia nu este emitenta actului administrativ a cărui anulare se solicită. Recurenta nu are nici o atribuţie cu privire la emiterea notei de certificare nr. x/13.02.2022, unica autoritate ce are competenţe cu privire la verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii condiţiilor de autorizare fiind ISCTR.

Emiterea autorizaţiei de şcoală de conducători auto constituie atât o decizie independentă de constatările realizate în cadrul Notei emise de I.S.C.T.R., cât şi un act administrativ, recurenta nefiind emitenta actului administrativ a cărui anulare se solicită de către reclamantă.

Altă critică a recurentei constă în faptul că, în mod eronat, instanţa de fond a respins exceptia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 193 alin. (1) din C. proc. civ.

În mod nefondat prima instanţă a reţinut că adresa transmisă de reclamantă prin email la data de 13.09.2022, înregistrată la Autoritatea Rutieră Română cu nr. 27602/14.09.2022, (ulterior învestirii instanţei de judecată), face dovada contrară, susţinere ce are în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi de cele ale art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., cel care se consideră vătămat în dreptul său are obligaţia ca, înainte de a ataca acel act în justiţie, pentru realizarea dreptului său să formuleze plângere prealabilă.

Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 05.05.2022 sub nr. x/2022, iar adresa apreciată de prima instanţă ca făcând dovada parcurgerii procedurii plângerii prealabile a fost transmisă prin email în data de 13.09.2022, a apreciat recurenta că în mod nefondat instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii.

Totodată, a susţinut recurenta că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamanta face dovada îndeplinirii condiţiei privind baza materială prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. (b) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M.T. nr. 733/2013, întrucât, din Nota de certificare nr. x/13.04.2022 emisă de ISCTR rezultă fără echivoc faptul că, urmare verificării efectuată de ISCTR, la adresa specificată si solicitată deţinută pentru desfăşurarea activităţii, mai există şi funcţionează şcoala de conducători auto C..

În mod greşit prima instanţă a apreciat că "locaţia unică" nu exclude existenţa şi a unei alte şcoli, în condiţiile în care dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. (b) din Anexa 1 la Norme prevăd în mod clar şi explicit că, pentru a fi îndeplinită condiţia cu privire la baza materială, şcoala trebuie să deţină în folosinţă exclusivă şi permanentă spaţii adecvate procesului de învăţământ cu contract de comodat atunci când este deţinut de asociatul unic.

Folosinţa exclusivă şi permanentă nu poate fi interpretată în sensul celor reţinute în mod eronat de instanţa de fond, respectiv faptul că locaţia unică nu exclude existenţa şi a altei şcoli de conducători auto care să funcţioneze la adresa solicitată.

În condiţiile în care la adresa specificată şi solicitată pentru desfăşurarea activităţii (imobilul situat în oraş Chitila, şos. x, jud. Ilfov) de către societatea B. S.R.L., mai există şi funcţionează şcoala de conducători auto C., nu se poate reţine că reclamanta îndeplineşte cerinţa privind baza materială prevăzută la art. 5 alin. (3) lit. (b) din Norme, pentru simplul fapt că, potrivit contractului de comodat nr. x/24.03.2022, numitul A. dă cu titlu de împrumut cu folosinţă gratuită, exclusivă şi permanentă între orele 07:00 — 12.00 în fiecare zi, societăţii B. S.R.L., aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, întrucât folosinţa nu este nici exclusivă şi nici permanentă.

A mai arătat recurenta că simpla anulare a Notei de certificare nr. x/13.04.2022 emise de ISCTR nu conduce în mod direct la obţinerea autorizaţiei pentru funcţionarea şcolii de conducători auto, ci raportat la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 5 din Normele metodologice, astfel că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată şi a dispus obligarea recurentei să parcurgă procedura de eliberare a autorizaţiei de funcţionare ca şcoală de conducători auto pentru societatea B. S.R.L., reţinând în mod eronat că reclamanta îndeplineşte cerinţa imperativă şi cumulativă prevăzută de dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. (b), privind baza materială.

3.2 Recurentul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii.

În motivare, recurentul a arătat că sentinţa instanţei de fond este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

A susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că recurentul adaugă condiţii suplimentare care nu sunt stabilite în textul legal, întrucât acesta s-a raportat strict la condiţiile impuse prin normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto stabilite prin ordinul nr. 733/2013.

Din dispoziţiile art. 5 lit. b) rezultă că una dintre condiţiile de autorizare a şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto este aceea de a deţine în folosinţă exclusivă şi permanentă spaţiul adecvat procesului de învăţământ.

În mod corect echipa de certificare a reţinut faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare eliberării autorizaţiei/continuării activităţii de şcoală de conducători auto deoarece la adresa specificată şi solicitată deţinută pentru desfăşurarea activităţii mai există şi funcţionează o altă şcoală de conducători auto, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de normale de aplicare stabilite prin Ordinul nr. 733/2013, respectiv de a deţine în folosinţă exclusivă şi permanentă spaţiul pentru desfăşurarea activităţii specifice şcolilor de conducători auto.

4. Apărările intimaţilor

Intimata Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, arătând că susţinerile recurentului sunt corecte şi justificate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurenta Autoritatea Rutieră Română este nefondat.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a procedat la analiza cauzei, indicând aspectele de fapt şi temeiurile de drept pe baza cărora şi-a format opinia juridică.

Hotărârea prin care instanţa a soluţionat cauza în fond răspunde argumentelor decisive care conduc la o soluţie în acord cu considerentele, astfel încât să rezulte construcţia logico-juridică care a stat la baza formării convingerii instanţei, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor şi fondului cauzei. Sentinţa civilă recurată pronunţată de instanţa de fond în prezentul dosar nu a fost dată cu nesocotirea obligaţiei legale a judecătorului de a proceda la motivarea hotărârii, dispozitivul hotărârii fiind concluzia logică a considerentelor avute în vedere de instanţa de judecată.

Lecturând hotărârea recurată, Înalta Curte constată expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, din considerentele dezvoltate de judecătorul fondului nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare nu este incident.

Pe cale de consecinţă, pretinsa deficienţă în motivare imputată de partea recurentă sentinţei recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reţinută ca fiind fondată, instanţa de fond arătând de ce a respins excepţiile invocate şi a admis în parte acţiunea.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de ambele recurente este nefondat.

În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Rutiere Române, instanţa de control judiciar reţine că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit ordinului nr. 733/2013 din 25 aprilie 2013: "art. 5 alin. 1 Autorizarea şcolilor de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4, lit. a) se face de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., pentru cel puţin una din categoriile AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tv sau Tb, numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii referitoare la:

a) onorabilitate;

b) bază materială;

c) competenţă profesională."

Potrivit art. 7 alin. (3): "(3) În termen de 10 zile de la data primirii dosarului, Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. analizează documentele depuse, urmând ca, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de autorizare, verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii condiţiilor de autorizare să fie confirmată printr-o notă de certificare, întocmită de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în termen de 15 zile de la data solicitării verificării de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R."

Având în vedere dispoziţiile legale redate anterior, Înalta Curte constată că actul final de autorizare îi aparţine Autorităţii Rutiere Române.

Prin urmare, implicarea sa în procedură este suficientă pentru a justifica, din perspectiva legii contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă în cadrul litigiului de faţă.

În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi cele ale art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea criticilor formulate, întrucât, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, prin adresa emisă de Autoritatea Rutieră Română sub nr. x/20.09.2022 se arată că, în ceea ce priveşte solicitarea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare ca şcoală de conducători auto pentru B. S.R.L., urmează a se pronunţa instanţa de judecată învestită cu cererea de chemare in judecată.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004: "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."

Totodată, instanţa de control judiciar împărtăşeşte argumentul instanţei de fond în sensul că o astfel de limitare ce ar rezulta din declararea ca inadmisibilă a acţiunii nu este compatibilă nici cu exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, ambele recurente au arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamanta face dovada îndeplinirii condiţiei privind baza materială prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. (b) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M.T. nr. 733/2013, întrucât din Nota de certificare nr. x/13.04.2022 emisă de ISCTR rezultă fără echivoc faptul că, urmare verificării efectuată de ISCTR, la adresa specificată şi solicitată deţinută pentru desfăşurarea activităţii, mai există şi funcţionează şcoala de conducători auto C..

Înalta Curte reţine că ordinul nr. 733/2013 din 25 aprilie 2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto prevede în Capitolul II: Condiţii de autorizare a şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto

ART. 5 (1) Autorizarea şcolilor de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4, lit. a) se face de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., pentru cel puţin una din categoriile AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tv sau Tb, numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii referitoare la:

(...) b) bază materială; (...)

(3) Se consideră îndeplinită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b), dacă solicitantul face dovada că:

b) deţine în folosinţă exclusivă şi permanentă, în proprietate, cu contract de închiriere sau cu contract de comodat atunci când este deţinut de asociatul unic sau unul dintre asociaţii şcolii de conducători auto, spaţii adecvate procesului de învăţământ care îndeplinesc condiţiile minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Norme, folosite numai în scop didactic şi care nu au avut prin construcţie destinaţie iniţială de locuinţă, situate în blocuri cu mai multe etaje. Şcolile de conducători auto autorizate pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1, D1E, Tr, Tv, Tb trebuie să deţină şi spaţiu necesar garării vehiculelor aferente acestor categorii de pregătire.

Şcoala funcţionează numai în locaţie unică care cuprinde sală/săli de pregătire teoretică, spaţiu pentru activitatea de secretariat şi arhivă, grup sanitar şi suplimentar o sală pentru desfăşurarea cursurilor de cunoaştere a automobilului pentru şcoala de conducători auto care solicită autorizarea pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1, D1E, şi Tr.

Totodată, potrivit art. 6 alin. (3) din acelaşi ordin: "Se consideră îndeplinită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b), dacă solicitantul face dovada că: b) deţine în proprietate, cu contract de închiriere sau cu contract de comodat, spaţii adecvate procesului de învăţământ care îndeplinesc condiţiile minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Norme, folosite numai în scop didactic şi care nu au avut prin construcţie destinaţie iniţială de locuinţă, situate în blocuri cu mai multe etaje.

Şcolile de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4, lit. b) funcţionează numai într-o locaţie unică care cuprinde spaţiu pentru activitatea de secretariat şi arhivă, grup sanitar şi poate cuprinde şi sală de legislaţie rutieră; sala de legislaţie rutieră trebuie să asigure un spaţiu minim necesar pentru 8 cursanţi care efectuează pregătirea în acelaşi timp şi poate fi folosită la pregătirea teoretică de cel mult 4 şcoli de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4 lit. b) la prezentele Norme;"

Recurenţii au susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că "locaţia unică" nu exclude existenţa şi a unei alte şcoli, în condiţiile în care dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. (b) din Anexa 1 la Norme prevăd în mod clar şi explicit că, pentru a fi îndeplinită condiţia cu privire la baza materială, şcoala trebuie să deţină în folosinţă exclusivă şi permanentă spaţii adecvate procesului de învăţământ cu contract de comodat atunci când este deţinut de asociatul unic.

Au mai arătat că folosinţa exclusivă şi permanentă nu poate fi interpretată în sensul celor reţinute în mod eronat de instanţa de fond, respectiv faptul că locaţia unică nu exclude existenţa şi a altei şcoli de conducători auto care să funcţioneze la adresa solicitată.

Contrar susţinerilor recurenţilor, instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat şi a aplicat în mod corect cadrul normativ incident în speţă raportat la situaţia de fapt stabilită, reţinând că este îndeplinită condiţia referitoare la "bază materială" prevăzută la art. 5 lit. b).

Astfel, din înscrisurile dosarului a rezultat că, potrivit notei de certificare nr. înregistrare 25147/B/13.04.2022 (nr. înregistrare SCA: 13.04.2022) emisă de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- I.S.C.T.R. şcoala B. S.R.L. îndeplineşte toate cerinţele redate de textele de lege, aspect necontestat de recurentele-pârâte, însă, la adresa specificată şi solicitată deţinută pentru desfăşurarea activităţii, mai există şi funcţionează şcoala de conducători auto C..

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că "locaţia unică" nu înseamnă "unică şcoală de conducători auto", dispoziţiile legale redate anterior neconducând la această concluzie.

Din interpretarea legii, rezultă că "locaţie unică" nu exclude existenţa şi a altei şcoli de conducători auto care să funcţioneze la adresa solicitată, deţinută pentru desfăşurarea activităţii potrivit contractului de comodat nr. x/24.03.2022 pentru folosinţa gratuită, exclusivă şi permanentă între orele 07:00 – 12.00 în fiecare zi a S.C. B. S.R.L..

Astfel, criticile recurentelor sunt nefondate sub acest aspect, întrucât interpretarea acestora adaugă la lege, stabilind condiţii suplimentare care nu se regăsesc în textele redate anterior.

Prin urmare, instanţa de control judiciar concluzionează că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond, aceasta fiind motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege şi pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de pârâţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi Autoritatea Rutieră Română, ambele împotriva sentinţei nr. 838 din 17 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi Autoritatea Rutieră Română, ambele împotriva sentinţei nr. 838 din 17 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.