Lawfulness of work permit denial where authority relied on pre-application inspections to prove absence of economic activity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Immigration Service, leaving in force the lower court's decision to annul the administrative refusal to issue work permits and ordering the authority to reanalyze the applications. The dispute concerned a company's challenge to the dismissal of its applications for work permits on the grounds that it did not demonstrate real economic activity in Romania, specifically after inspections found a different entity at its registered address and the company was not located at its declared workplace address. The court ruled that the administrative refusal was illegal because the authority relied on on-site inspections conducted prior to the filing of the permit applications and failed to provide evidence of the checks allegedly performed at the active workplace; consequently, the authority had not complied with the requirement under Article 4(2)(a) of Government Emergency Ordinance No. 25/2014 to verify the actual economic activity during the relevant period, nor did it demonstrate an attempt to request supplementary documentation from the applicant.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ; Lawfulness of work permit denial where authority relied on pre-application inspections to prove absence of economic activity: The dispute concerned a company's challenge to the dismissal of its applications for work permits on the grounds that it did not demonstrate real economic activity in Romania, specifically after inspections found a different entity at its registered address and the company was not located at its declared workplace address. The court ruled that the administrative refusal was illegal because the authority relied on on-site inspections conducted prior to the filing of the permit applications and failed to provide evidence of the checks allegedly performed at the active workplace; consequently, the authority had not complied with the requirement under Article 4(2)(a) of Government Emergency Ordinance No. 25/2014 to verify the actual economic activity during the relevant period, nor did it demonstrate an attempt to request supplementary documentation from the applicant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for dismissing the appeal as unfounded because the appellant did not formulate valid illegality criticisms to justify cassation.
Procedural basis for the scope of review of administrative acts in cassation.
Procedural rule governing the decision to reject the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27 februarie 2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, a solicitat anularea încheierii de respingere nr. x/SPIIF, emisă la data de 17.02.2023 şi comunicată la data de 20.02.2023, precum şi admiterea cererilor formulate în vederea emiterii avizelor de muncă.
1.2. Prin cererea completatoare şi precizatoare depusă la data de 25 aprilie 2023, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Serviciului pentru Imigrări Ilfov.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1450 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele: (i) a respins acţiunea introdusă de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; (ii) a admis în parte acţiunea introdusă de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Serviciul pentru Imigrări Ilfov; (iii) a anulat adresa nr. x/SpIIF/17.02.2023 emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov; (iv) a obligat pârâtul să reanalizeze cererile de emitere a avizelor de muncă, formulate de reclamantă; (v) a respins ca prematură cererea de obligare a pârâtului la emiterea avizelor de muncă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1450 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.
În motivarea recursului, pârâtul susţine că societatea reclamantă nu desfăşoară o activitatea reală pe teritoriul României, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014. În aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) din acelaşi act normativ, o echipă de control s-a deplasat la sediul social al reclamantei, respectiv la adresa din Bucureşti, unde s-a constatat că funcţionează o altă societate comercială, al cărei reprezentant a declarat că nu are cunoştinţă de existenţa unei alte societăţi care să figureze la adresa respectivă.
În opinia recurentului-pârât, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că aceste verificări nu sunt suficiente pentru a concluziona că reclamanta nu desfăşoară activitate economică şi că verificările din teren trebuiau realizate şi la punctul de lucru situat în Bucureşti. În realitate, aceste verificări la punctul de lucru au fost efectuate la datele de 01.09.2022 şi 08.12.2022, la această din urmă dată fiind încheiat procesul-verbal nr. x, din care rezultă că societatea nu a putut fi identificată la locaţia respectivă. Societatea reclamantă a fost şi sancţionată contravenţional, la data de 14.12.2022, conform art. 35 lit. c) din O.G. nr. 25/2014.
Faţă de aceste aspecte, consideră recurentul-pârât că s-a demonstrat fără echivoc că intimata-reclamantă nu desfăşoară activitate reală pe teritoriul României, măsura de respingere a cererilor de emitere a avizului de muncă pentru lucrător permanent nr. x/12.01.2023, nr. x/12.01.2023, nr. x/17.01.2023, nr. x/19.01.2023 şi nr. x/17.01.2023 fiind legală şi temeinică.
Astfel, măsura dispusă respectă exigenţele normative, actul administrativ este legal motivat, fiind indicate atât temeiurile de drept, cât şi constatările reţinute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul soluţionării cererilor.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a depus întâmpinare, prin care a reiterat argumentul lipsei calităţii sale procesuale pasive.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat anularea adresei nr. x/SpIIF/17.02.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov, prin care au fost respinse cererile reclamantei de obţinere a avizelor de angajare în muncă, înregistrate sub nr. x/12.01.2023, nr. x/12.01.2023, nr. x/17.01.2023, nr. x/19.01.2023 şi nr. x/17.01.2023. În motivarea acestui refuz, autoritatea publică emitentă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, solicitanta nefăcând dovada desfăşurării pe teritoriul României a activităţilor compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului.
Înalta Curte reţine că, în dosarul instanţei de fond, a fost depus şi referatul cu propunere de refuz a avizelor de angajare pentru lucrători permanenţi din 17.02.2023, din care rezultă că, la sediul social al societăţii reclamante din Bucureşti, str. x, s-a deplasat o echipă operativă şi a constatat că la adresa respectivă funcţionează o altă societate comercială, al căreia reprezentant nu a putut oferi detalii despre societatea A. S.R.L.
Soluţionând acţiunea cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut că refuzul de eliberare a avizelor de angajare este nelegal, întrucât pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov nu a efectuat verificări şi la punctul de lucru al societăţii situat în Bucureşti, str. x, corp C1, care figurează înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului, iar din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă a rezultat că aceasta desfăşura efectiv activitatea economică pentru care dorea să angajeze lucrători.
În recurs, pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov a contestat concluzia instanţei de fond, formulând, în esenţă, un singur contraargument şi anume acela că a efectuat verificări în teren, în două rânduri, şi la punctul de lucru al societăţii şi chiar a dispus sancţionarea contravenţională a societăţii reclamante, întrucât aceasta nu desfăşura activitate la locaţia verificată.
În primul rând, Înalta Curte constată că, deşi a făcut referire la desfăşurarea unor controale în teren la datele de 01.09.2022 şi 08.12.2022, recurentul-pârât Serviciul pentru Imigrări Ilfov nu a depus la dosar, în fond sau recurs, niciun înscris care să ateste realizarea acestor controale şi rezultatele constatărilor echipelor operative. De asemenea, nu a depus la dosar nici procesul-verbal de sancţionare contravenţională a reclamantei, emis în condiţiile art. 35 lit. c) din O.G. nr. 25/2014. În consecinţă, în lipsa oricărui suport probator, instanţa de recurs nu poate confirma/valida susţinerile recurentului-pârât, care conturează o situaţie de fapt diferită de cea care a fost stabilită de prima instanţă în urma probei cu înscrisurile administrate în cauză.
În al doilea rând, chiar acceptând realitatea desfăşurării acestor controale la punctul de lucru al societăţii situat în Bucureşti, str. x, corp C1, Înalta Curte constată că datele verificărilor pretins efectuate de recurentul-pârât, anume 01.09.2022 şi 08.12.2022, sunt anterioare depunerii de către intimata-reclamantă a cererilor de eliberare a avizelor de angajare, respectiv 12.01.2023, 17.01.2023 şi 19.01.2023. Prin urmare, rezultatele verificărilor organului de control sunt străine de procedura administrativă declanşată de intimata-reclamantă prin depunerea cererilor nr. x/12.01.2023, nr. x/12.01.2023, nr. x/17.01.2023, nr. x/19.01.2023 şi nr. x/17.01.2023, astfel că au constatat o pretinsă situaţie de fapt aferentă unei perioade anterioare înregistrării cererilor enumerate mai sus.
Această împrejurare este confirmată şi de conţinutul referatului cu propunere de refuz de emitere a avizelor de angajare, care a stat la baza adresei contestate, în cuprinsul căruia nu există nicio referire la existenţa altor controale în teren decât cel de la sediul societăţii. Totodată, se impune o observaţie şi cu privire la acest control, anume aceea că, potrivit menţiunilor referatului şi procesului-verbal încheiat cu această ocazie, controlul la sediul societăţii a avut loc la data de 01.09.2022, aşadar tot anterior formulării de către reclamantă a cererilor ce fac obiectul pricinii de faţă.
În acest context, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că recurentul-pârât nu a efectuat toate verificările necesare impuse de lege, pentru a stabili în mod indubitabil că societatea reclamantă nu desfăşoară activitate pe teritoriul României, atât timp cât, din documentele anexate cererilor de aviz, respectiv din extrasul eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, rezultă că societatea nu desfăşoară activitate la sediul social, dar deţine un punct de lucru pentru care a solicitat autorizarea activităţilor prevăzute de cod CAEN 4669 - Comerţ cu ridicata a altor maşini şi echipamente, cod CAEN 2899 - Fabricarea altor maşini şi utilaje specifice n.c.a şi cod CAEN 2893 - Fabricarea utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare, băuturilor şi tutun, coduri cărora li se subsumează activitatea economică a societăţii, respectiv aceea de fabricare de afumătoare electrice (căsuţe din lemn) pentru afumarea cărnii. Aceste menţiuni sunt confirmate şi de înscrisurile depuse de reclamantă în probaţiune în faţa instanţei de fond (contractul de închiriere a punctului de lucru nr. 3/18.04.2022, dovezi de a plată a chiriei şi a garanţiei, facturi de achiziţie de materiale şi unelte, facturi de vânzare a produselor realizate), din a căror analiză a rezultat că intimata-reclamantă desfăşoară activitatea economică de producţie de căsuţe pentru afumarea cărnii la punctul de lucru din Bucureşti, str. x, corp C1.
Pe cale de consecinţă, câtă vreme recurentul-pârât nu a verificat corespunzător situaţia de fapt a desfăşurării activităţii economice de către societatea intimată – reclamantă în perioada relevantă şi nici nu a demonstrat că a solicitat (şi nu i-au fost puse la dispoziţie) lămuriri sau completări ale documentaţiei administrative în raport de condiţia legală prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte constată că prima instanţă a conchis în mod corect asupra nelegalităţii refuzului de eliberare a avizelor de angajare şi a anulat adresa nr. x/SpIIF/17.02.2023, cu consecinţa obligării pârâtului la reluarea procedurii administrative şi reanalizarea cererilor reclamantei.
Întrucât recurentul-pârât nu a formulat critici de nelegalitate apte să conducă la reformarea sentinţei atacate, nefiind incident cazul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1450 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.