Securitate collaboration status: sufficiency of single delation regarding refusal to pay party dues under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ("CNSAS", "Consiliul"), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea reclamantului de încuviinţare a unui nou expert parte ca neîntemeiată, a respins obiecţiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză ca neîntemeiate, a luat act că pârâtul invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, a prorogat discutarea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a admis cererea de amânare formulată.

Prin sentinţa civilă nr. 1999 din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de către reclamant, a admis cererea pârâtului şi a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţia României şi, totodată, a respins acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.

1.3. Prin decizia nr. 2710 din 23 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurentul–reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 şi a sentinţei nr. 1999 din 26 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa şi încheierea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1.4. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 august 2021, sub dosar nr. x/2016 şi apoi, ca efect al reorganizării secţiilor curţii de apel, sub dosar nr. x/2016, la data de 6 martie 2023.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 750 din 4 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 750 din 4 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, susţine recurentul-reclamant că, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este suficientă decelarea unei singure informaţii care să întrunească condiţiile impuse de acest text de lege. În contextul existenţei în speţă a notei informative din 24.01.1984, necontestată de pârât şi neînlăturată din materialul probator, informaţiile furnizate de intimatul-pârât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, îndeplinind condiţia legală. În mod greşit instanţa de fond a considerat că denunţarea unei persoane care refuza achitarea cotizaţiei către B. nu s-ar înscrie în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist.

Arată recurentul-reclamant că sintagma "atitudini potrivnice regimului" se referă la acele conduite neagreate de regimul totalitar comunist, cenzurate prin organul de represiune şi care nu ar interesa organul de securitate într-o societatea democratică, legiuitorul urmărind să atribuie calitatea de colaborator al Securităţii acelor persoane care, prin denunţurile lor, au desconsiderat interesele celor denunţaţi, expunându-i unor potenţiale verificări din partea agenţilor Securităţii. Adeziunea la B. nu era o simplă formalitate, iar exteriorizarea unei conduite contrare celei impuse de calitatea de membru era de natură a declanşa sau continua urmărirea informativă faţă de acea persoană.

În speţă, susţine recurentul, acest aspect este confirmat de faptul că informaţia furnizată de intimatul-pârât a prezentat relevanţă pentru ofiţerul de Securitate, acesta întocmind o notă prin care a dispus verificarea pe linie de securitate şi, în funcţie de ordinul dat de conducerea profesională, urmând a se lua măsuri. Astfel, contrar celor reţinute de instanţa de fond, denunţul nu se referea la o simplă obligaţie pecuniară, ci la respingerea unei obligaţii derivând din calitatea de membru al partidului, iar neachiesarea la plata cotizaţiei de partid exprima opoziţia persoanei faţă de B., ceea ce determina activarea mecanismului de supraveghere internă.

Subliniază recurentul-reclamant şi împrejurarea că sursa a indicat intenţia persoanei de a nu îndeplini obligaţia de plată, gest care nu a fost prezentat ca o eroare şi nici justificat prin indicarea vreunei situaţii obiective, nemenajând interesele persoanei denunţate. Delaţiunea nu a reprezentat doar înştiinţarea cu privire la impediment birocratic care să rezulte din evidenţele contabile, ci avea potenţialul nociv de a fi încadrată în sfera unei opoziţii faţă de aparatul de partid.

Referitor la cea de-a doua condiţie legală, consideră recurentul-reclamant că informaţiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Având în vedere natura informaţiilor furnizate, nu se poate susţine că intimatul-pârât nu a avut reprezentarea că aceste relatări ar fi avut urmări, acesta conştientizând că asupra persoanei la care s-a referit denunţul se pot lua măsuri de urmărire şi verificare.

Totodată, arată recurentul, pârâtul nu putea să cunoască la momentul furnizării informaţiilor dacă Securitatea avea cunostinţă sau nu de situaţiile pe care urma să le denunţe, astfel că nu a menajat interesele persoanei denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi de protejare a celui denunţat. Nesocotind interesele celui denunţat, intimatul-pârât a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată, acceptând că, rezultat al denunţului său, persoana denunţată putea să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii.

Se arată că norma de drept substanţial are în vedere vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, iar nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi. Intimatul-pârât trebuia să conştientizeze că asupra persoanei denunţate putea să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea organelor de Securitate ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoana în cauză era deja urmărită. Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin căutarea şi deţinerea de informaţii despre cei urmăriţi fără acordul lor.

Mai arată recurentul-reclamant că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile tezei a doua a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a înlătura calitatea de colaborator al Securităţii, acest text de lege reglementând o situaţie de excepţie, de strictă interpretare şi aplicare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, prin care s-a constatat corect că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi considerat colaborator al Securităţii.

Referitor la nota informativă din 24.01.1984, arată că informaţia vizând refuzul plăţii cotizaţiei de partid pe anul 1983 nu constituie un denunţ al activităţilor şi atitudinilor potrivnice regimului comunist şi nu vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cotizaţia reprezentând o obligaţie pecuniară a cărei neîndeplinire rezulta din evidenţele contabile.

Susţine că, din actele depuse la dosar, rezultă că persoana cu privire la care a furnizat informaţii a fost numită în anul 1987 director al Liceului Industrial Rovinari, astfel că nu se poate vorbi despre o încălcare a art. 17 din Pactul Internaţional privind drepturile sociale şi politice, câtă vreme domnul C. nu a suportat vreo măsură, respectiv nu a fost sancţionat judiciar sau profesional, nu a fost împiedicat în obţinerea unei funcţii sau a unui post de conducere ori a unei vize pentru deplasarea în străinătate.

Consideră intimatul-pârât că norma art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu îndeplineşte cerinţa de claritate, are caracter ambiguu, lasă la latitudinea CNSAS posibilitatea unei aplicări imparţiale şi discriminatorii a textului de lege, neîndeplinind nici condiţiile previzibilităţii şi caracterului accesibil consacrate la nivelul jurisprudenţei CEDO şi al rigorilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Mai solicită intimatul-pârât a se avea în vedere şi nota de analiză din 28.12.1984 şi raportul de încetare a legăturii, din care rezultă că numărul informaţiilor oferite era redus şi că nu s-a mai prezentat la întâlnirile planificate cu ofiţerul de Securitate, aspecte care demonstrează refuzul său categoric de a mai continua activitatea ce i-a fost impusă, respectiv de a colabora cu Securitatea.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul CNSAS este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor reclamantului, instanţa de control judiciar consideră necesar a expune în prealabil situaţia de fapt dedusă judecăţii şi parcursul litigios al cauzei.

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de contencios administrativ, solicitând ca, în aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să constate calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A..

În dovedirea cererii, Consiliul reclamant a învederat că pârâtul A. a fost recrutat la data de 23.06.1982 de către Serviciul 2 din cadrul I.J.S. Gorj, în scopul supravegherii informative a cadrelor didactice şi elevilor de la Grupul Şcolar Minier Rovinari, semnând un angajament sub numele conspirativ "D.", iar anterior colaborării cu organele Securităţii a sprijinit cu informaţii Postul de Miliţie Drăguţeşti, sub numele conspirativ "D.", furnizând 5 note informative. În februarie 1985 a fost abandonat deoarece fusese deconspirat ca sursă a organelor de miliţie. În acest sens, reclamantul s-a prevalat în acţiune de două note informative, respectiv nota informativă nr. 11 din data de 28.10.1983, prin care pârâtul relatează că numitele B.A. şi C.V. fac afirmaţii negative la adresa politicii statului, şi nota informativă nr. 4 din data de 24.01.1984, în care se relatează atitudinea profesorului C. de a refuza plata cotizaţiei de partid pe anul 1983.

Pârâtul A. a contestat calitatea de autor al notei informative nr. 11/28.10.1983, iar în ceea ce priveşte nota informativă nr. 4/24.01.1984 a susţinut, în esenţă, că informaţiile furnizate organelor de Securitate nu îndeplineau condiţia de a viza activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, iar scopul furnizării lor nu a fost acela de a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte nota informativă nr. 11 din data de 28.10.1983, atât prin raportul de expertiză efectuat în cauză de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti în primul ciclu procesual, cât şi prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, în al doilea ciclu procesual, s-a reţinut că aceasta nu a fost scrisă de către pârâtul A., iar instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertului criminalist, astfel că nu s-a mai raportat la această notă în analiza temeiniciei acţiunii.

Cu privire la cea de-a doua notă informativă, prima instanţă a valorificat apărările pârâtului A., apreciind că nu sunt întrunite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de conţinutul şi natura informaţiilor furnizate prin nota informativă nr. 4/24.01.1984, care nu s-ar fi referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamantul CNSAS a declarat recurs, invocând motivul de casare/nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, text potrivit căruia este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului...".

Aşadar, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, textul de lege prevede întrunirea cumulativă a două condiţii, respectiv persoana pârâtă să fi furnizat organelor de Securitate informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Îndeplinirea acestor cerinţe se verifică de instanţa de contencios administrativ prin prisma probatoriului administrat în cauză, impunând o analiză concretă, efectivă şi punctuală a înscrisurilor depuse în dosar, din perspectiva naturii şi conţinutului informaţiilor furnizate organelor de Securitate.

În raport de contextul factual anterior prezentat şi de norma legală aplicabilă, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile de nelegalitate formulate de reclamantul - recurent CNSAS, instanţa de fond făcând o greşită aplicare în cauză a normelor de drept material.

Înalta Curte subliniază că, în analiza condiţiilor legale, va avea în vedere doar nota informativă nr. 4/24.01.1984, câtă vreme nota informativă nr. 11/28.10.1983 a fost înlăturată de prima instanţă ca urmare a concluziilor rapoartelor de expertiză administrate în cauză, din care a rezultat că aceasta nu a fost scrisă de pârâtul A., iar reclamantul nu a criticat considerentele instanţei de fond din această perspectivă.

În ceea ce priveşte nota informativă nr. 4/24.01.1984, intimatul-pârât a arătat următoarele: «Sursa vă informează cu privire la unele aspecte negative din cadrul Liceului Rovinari. În rândul cadrelor didactice se fac comentarii în legătură cu atitudinea şi comportamentul unor profesori. Astfel, se comentează numirea în funcţie de director adjunct a prof. C., cunoscut că nu participă la acţiunile întreprinse în liceu, că în anul 1983 a refuzat plata contribuţiei de partid şi a contribuţiei la fondul social».

Contrar opiniei primei instanţe, Înalta Curte constată că informaţiile oferite de pârâtul A. organelor de Securitate se subsumează primei condiţii legale, expunând aspecte care fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar. În cuprinsul notei, intimatul-pârât a adus la cunoştinţa organelor de Securitate împrejurarea că numitul C. refuză achitarea cotizaţiei către B., atitudine care, în contextul regimului totalitar comunist, interesa organele de Securitate, astfel de persoane putând fi considerate ca având atitudini potrivnice sistemului dictatorial. O conduită precum cea descrisă de pârât nu se subsuma unui simplu aspect de ordin contabil/birocratic, cu eventuale consecinţe doar în planul raporturilor juridice dintre partid şi persoana care nu îşi îndeplinea obligaţiile de membru. Din perspectiva regimului politic comunist, refuzul plăţii cotizaţiei era considerat a fi un comportament necorespunzător, o intenţie de neconformare politică, un dezacord cu autorităţile regimului totalitar.

Această concluzie este consolidată şi de nota întocmită de ofiţerul de Securitate asupra notei informative, în cuprinsul căreia s-a menţionat că prof. C. a mai fost semnalat cu activitate şi comportament necorespunzător şi a dispus ca măsură: «Se vor face verificări pe linie de securitate şi în funcţie de ordinul dat de conducerea profesională se vor lua măsurile în drept».

Într-o societate democratică, simpla neplată a cotizaţiei către o formă asociativă ori neîndeplinirea oricărei alte obligaţii care decurge din calitatea de membru nu are aptitudinea de a atrage măsuri de supraveghere informativă, fiind considerate simple dezacorduri în planul exercitării drepturilor civile.

Însă, în timpul regimului politic comunist din România, refuzul de a respecta obligaţiile asumate faţă de partid putea reprezenta o activitate neconformă cu ideologia regimului comunist totalitar şi putea atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist, respectiv declanşarea urmăririi informative sau înăsprirea acesteia.

În concluzie, faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în speţă este dovedită îndeplinirea primei condiţii legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind greşită concluzia contrară a instanţei de fond.

Chiar dacă, astfel cum a susţinut intimatul-pârât, acesta s-ar fi delimitat ulterior de activitatea de colaborare cu Securitatea, oferind informaţii fără relevanţă şi refuzând să mai participe la întâlnirile cu ofiţerul de Securitate, fapta de colaborare cu organele Securităţii nu este înlăturată, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuind calitatea de colaborator persoanei care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, fără a circumscrie aceste activităţi unui număr determinat de informaţii oferite, dovedirea unei singure astfel de activităţi îndeplinind condiţia impusă de lege.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie legală, anume aceea ca informaţiile comunicate organelor de Securitate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că şi aceasta este îndeplinită în cauză.

Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la efectul unei îngrădiri efective a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri.

Or, furnizarea de către intimatul-pârât A. a informaţiei referitoare la refuzul plăţii cotizaţiei de partid, către un organ cunoscut a desfăşura activităţi de represiune la adresa opozanţilor regimului politic comunist, era aptă să afecteze libertatea de gândire şi conştiinţă, prevăzută de art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 30 din Constituţia României de la 1965, interferând cu dreptul persoanei urmărite de a se manifesta conform propriilor convingeri, fără influenţe din partea factorului politic, respectiv de a alege, neconstrânsă moral sau fizic, să achite sau nu cotizaţia partidului din care făcea parte.

Intimatul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanei denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale, câtă vreme activitatea de urmărire informativă privea aspecte din sfera de interes a vieţii particulare a persoanelor vizate, scopul real fiind acela de a identifica şi persecuta opozanţii regimului politic comunist.

Argumentul pârâtului-intimat în sensul că informaţiile furnizate nu puteau conduce la îngrădirea vreunor drepturi sau libertăţi ale persoanei urmărite, câtă vreme aceasta nu a suferit consecinţe de ordin profesional, fiind chiar numită ulterior într-o funcţie de conducere, este neîntemeiat.

Astfel, starea de pericol faţă de persoana urmărită a fost creată prin însuşi faptul nominalizării sale de către intimatul-pârât într-o ipostază considerată ostilă orânduirii sociale existente. În acest din urmă sens, Înalta Curte subliniază că rezoluţia ofiţerului de Securitate pe nota informativă în discuţie este în sensul luării de măsuri în raport de persoana vizată, iar nu de inacţiune întrucât delaţiunile nu ar fi constituit vreo noutate. În mod corespunzător, persoana vizată a suferit consecinţe din moment ce nota informativă redactată de intimatul-pârât a atras atenţia organelor de Securitate asupra conduitei sale.

Totodată, Înalta Curte arată că intimatul-pârât nu putea cunoaşte dacă informaţiile pe care le oferea sunt deja cunoscute de organele de Securitate, astfel că oferirea informaţiei referitoare la refuzul plăţii cotizaţiei de partid, fără nicio contextualizare a acestui refuz şi fără expunerea unei justificări obiective şi nepolitice a refuzului, îl expunea pe numitul C. unor măsuri de urmărire informativă nejustificate, incompatibile cu libertatea fundamentală anterior menţionată.

Situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de lege, nefiind regăsite în speţă, astfel că nu este relevantă posibilitatea ca organele de Securitate să fi cunoscut deja respectiva informaţie.

În aceste condiţii, este demonstrată şi cea de-a doua condiţie legală pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., astfel că soluţia primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În prezent, apărarea securităţii naţionale este văzută ca bine colectiv al tuturor cetăţenilor, spre deosebire de perioada regimului comunist, când Securitatea, după cum arată şi legiuitorul în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, constituia un instrument de permanentă teroare exercitată împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale; în acest context, incumba părţii intimate-pârâte să probeze că activitatea în discuţie era în mod obiectiv justificată de raţiuni de securitate naţională, câtă vreme lectura delaţiunii sale concrete nu oferă vreun indiciu real de fapt că acest lucru s-ar fi urmărit, ci doar cunoaşterea intenţiilor unui cetăţean român.

Cât priveşte apărările intimatului-pârât vizând lipsa de claritate, previzibilitate şi accesibilitate a normei legale incidente, aceste aspecte nu reprezintă critici de nelegalitate la adresa sentinţei atacate, ci veritabile critici de neconstituţionalitate ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care nu revin în competenţa generală a instanţei judecătoreşti, ci a Curţii Constituţionale. De altfel, în primul ciclu procesual al cauzei, prin sentinţa civilă nr. 1999/26.04.2018 instanţa de fond a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că acele critici de neconstituţionalitate urmează a fi avute în vedere de Curtea Constituţională în cadrul procesual aferent.

În consecinţă, constatând că în cauză este incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi va constata că pârâtul A. a fost colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 750 din 4 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată că pârâtul A. a fost colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.