Scope of Ministry of Defense as national authority for civilian diving licensing and medical inspection under Law No. 346/2006

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 06.06.2022 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Scafandrilor din România, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale a solicitat: anularea art. 1, art. 2 şi art. 3 lit. e) din H.G. nr. 350/1993 privind pregătirea, antrenarea, perfecţionarea pregătirii si brevetarea scafandrilor; anularea art. 2, 5, 6, 66, 67 alin. (7), (77), (83), (43)1, 432, 487-508 şi 514 din cuprinsul Metodologiei din 2021 aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M63/2021, cheltuieli de judecată pe cale separată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 882 din 23 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei plângerii prealabile, ca neîntemeiate.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Scafandrilor din România în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale.

A anulat în parte art. 1 şi 2 din H.G. nr. 350/1993 şi anume: din cuprinsul art. 1 sintagma "şi pentru alte nevoi" şi din cuprinsul art. 2 sintagma "şi ca organ unic".

A anulat art. 83, art. 431, alin. (1) şi (2) ale art. 432, din Metodologia privind reglementarea activităţilor de scufundare în România aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M63/2021.

A respins în rest acţiunea, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 882 din 23 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale.

Ministerul Apărării Naţionale a formualt recurs şi împotriva încheierii din 31.01.2023 prin care s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Sindicatul Scafandrilor din România.

Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale în susţinerea cererii de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în principal a încheierii recurate şi în rejudecare să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar în subsidiar daca se va respinge acest recurs să se caseze în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea acestui motiv de casare a invocat următoarele critici:

Instanta de fond a a analizat în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului deoarece acesta acţionează în nume propriu în cauză, astfel că în cauză nu este întrunită ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impunea admiterea excepţiei.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 882 din 23.05.2023, recuentul apreciază că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 346/2006).

Astfel, în cauză s-au aplicat greşit normele de drept material, instanţa reţinând, în mod eronat, în considerentele hotărârii recurate, că H.G. nr. 350/1993, deşi trebuia să reglementeze particularităţi ale activităţilor scafandrilor în România, încă din primul articol, a primit conotaţii militare, de apărare a ţării, în art. 2, specificând clar că Centrul de scafandri funcţionează ca unitate militară.

Această reţinere nu a avut în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, "Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este autoritate naţională în domeniul pregătirii, brevetării şi perfecţionării pregătirii scafandrilor, precum şi în domeniul autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice ".

Conform prevederilor acestui articol, nu se impunea anularea sintagmei "şi pentru alte nevoi", întrucât art. 1 din H.G. nr. 350/1993, "activitatea de pregătire, antrenare, perfecţionare a pregătirii şi de brevetare a scafandrilor" nu excede prevederilor din actul normativ superior.

Contrar considerentelor hotărârii recurate, prin dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 346/2006 nu s-a statuat că activitatea pentru care Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este autoritate naţională, se rezumă strict la cea din domeniul militar.

Mai mult, activitatea Centrului de Scafandri, înfiinţat la data de 1 octombrie 1976, a fost reglementată în prin Decretul nr. 240 din 27 iulie 1977, al Consiliului de Stat, care prevedea că: "Ministerul Apărării Naţionale asigură, prin Centrul de Scafandri pregătirea, antrenarea şi perfecţionarea scafandrilor, inclusiv de mare adâncime, pentru economia naţională şi pentru apărare". în baza acestui act normativ, Centrul de Scafandri a devenit autoritatea naţională în domeniu.

Reţinând că H.G. nr. 350/1993 şi Metodologia încalcă drepturile şi libertăţilor fundamentale ale reclamantului (prin raportare la membrii de sindicat), cum este dreptul la muncă, instanţa a încălcat normele de drept material, ignorând că, în concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie, Metodologia a fost emisă în temeiul şi executarea Legii nr. 346/2006 iar H.G. nr. 350/1993, chiar dacă a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 346/2006, respectă cadrul legal impus de aceasta.

În temeiul H.G. nr. 350/1993, au fost elaborate Normele privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare (NPPOPMAS), aprobate prin Ordinul comun al ministerului muncii şi protecţiei sociale nr. M 363/1995 şi al ministrului apărării naţionale nr. M 29/1995 (denumite în continuare NPPOPMAS).

Acest ordin, a fost abrogat în data de 1 aprilie 2021, prin Ordinul nr. 168/M.9/2021 privind abrogarea Ordinului ministrului de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului apărării naţionale nr. 363/M29/1995 pentru aprobarea Normelor privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare şi avea aplicabilitate pe întreg teritoriul României, atât pentru activităţile de scufundare, cât şi pentru lucrările efectuate în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice (art. 1).

Contrar celor reţinute de prima instanţă, faptul că activitatea de scufundare nu se poate rezuma strict la domeniul de apărare a ţării, respectiv la cea din domeniul militar, cu referire la sintagmele: "şi pentru alte nevoi", respectiv "şi ca organ unic", este contrazis de prevederile art. 3 din NPPOPMAS.

Potrivit art. 3 din NPPOPMAS "Normele privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare sunt obligatorii pentru toate activităţile cu acest profil şi se difuzează celor interesaţi prin organele de protecţie a muncii ale Ministerului Apărării Naţionale."

În acest context legislativ, existenţa unui ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al ministrului muncii demonstrează, fără echivoc, că activitatea pentru care Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este autoritate naţională, nu se rezumă strict la cea din domeniul militar.

A mai susţinut în critica sentinţei că prima instanţă a dispus şi anularea art. 431 şi ort. 432 alin. (1) şi (2) din Metodologie, deoarece, soluţia este pronunţată în contradicţie cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, potrivit cărora: "Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este autoritate naţională în domeniul (...) autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice ".

Recurentul-pârât Guvernul României în susţinerea cererii de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în acest sens prezentând următoarele argumente:

În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că H.G. nr. 350/1993 şi Metodologia nu sunt corelate cu dispoziţiile art. 17 şi 18 din Legea 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 200/2004).

Precizarea potrivit căreia sunt încălcate prevederile Legii nr. 21/1996, art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), iar prevederile Legii nr. 346/2006 nu justifică limitarea, respectiv monopolizarea tuturor activităţilor din domeniul scafandreriei prin hotărârea Guvernului contestată, este apreciat de către instanţa de fond într-un mod eronat, întrucât H.G. nr. 350/1993 nu excedează prevederilor din actul normativ superior ("autoritate naţională în domeniul pregătirii, brevetării şi perfecţionării pregătirii scafandrilor, precum şi în domeniul autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice"), aşa cum am menţionat mai sus, sintagmele "pentru alte nevoi", respectiv "ca organ unic" neîncălcând dispoziţiile legale.

Soluţia Curţii de Apel Bucureşti de a anula în parte art. 1 şi art. 2 din H.G. nr. 350/1993 şi anume sintagma "şi pentru alte nevoi" din cuprinsul art. 1, respectiv sintagma "şi ca organ unic" din cuprinsul art. 2, încalcă normele de drept material, ignorând prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, care nu se referă doar la scafandrii militari/activităţile desfăşurate de scafandri subscrise apărării naţionale, astfel cum eronat apreciază instanţa.

Nu pot fi ignorate prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, care nu restrâng competenţele Ministerului Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, la domeniul militar/al apărării naţionale. Aşadar, H.G. nr. 350/1993 a fost emisă în executarea Legii nr. 41/1990 (în prezent Legea nr. 346/2006), neputând fi vorba despre restricţionarea, limitarea excesivă şi militarizarea unei profesii.

Or, reţinerea primei instanţe, potrivit căreia "H.G. nr. 350/1993 este anterioară Legii nr. 346/2006" nu justifică ignorarea prevederilor acestei legi organice.

În mod nelegal, instanţa de fond a anulat dispoziţiile art. 83 din Metodologie, pentru considerentul că este restrictivă condiţia impusă tuturor scafandrilor de a efectua vizita medicală în vederea reconfirmării aptitudinii medicale doar la Centrul de Medicină Navală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare la cererea ce recurs declarată de Guvernul Romaiei prin care a solicitat admiterea acestui recurs.

Intimatul-reclamant Sindicatul Scafandrilor din România a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâţi prin care a solicitat respingerea acestora ca fiind nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 05.10.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererilor de recurs

Analizând încheierea recurată de către recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale din perspectiva normelor de drept material aplicabile şi a interpretării oferite prin Decizia nr. 8 din 2 martie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s) şi art. 8 alin. (1^1) şi (1^2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pronunţată de Înalta Curte – Completul pentru soluţionarea recrusului în interesul legii, instanţa apreciază că acesta este nefondat şi urmează a-l respinge având în vedere următoarele considerente:

Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, a apreciat că în speţă se impunea admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active având în vedere că Legea nr. 554/2004 stabileşte în mod concret care sunt persoanele juridice ce pot introduce acţiuni în instanţă în vederea anulării unor acte administrative, în vederea protejării unui interes public, astfel că, intimatul-reclamant nu justifica calitatea procesuală activă în cauză, iar instanţa de fond ar fi apreciat greşit asupra acestei excepţii.

Înalta Curte, în acord cu opinia instanţei de fond apreciază că faţă de posibilitatea introducerii unor acţiuni în contencios administrativ din partea unei autorităţi ce are calitatea unui organism social interesat, cum este şi cazul intimatului Sindicatul Scafandrilor din România, acesta deţine calitate procesuală activă în cauză, în acest sent existând la nivel jurisprudenţial o practică vastă.

Cu privire la interpetarea art. 8 alin. (1^1) şi (1^2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 8 din 2 martie 2020 unde a fost analizată şi chestiunea privitoare la dreptul de a formula o acţiune în contencios administrativ din partea unui organism social interesat, cu scopul de a proteja un interes public privat.

În considerentele decizie nr. 8 din 2 martie 2020 s-a reţinut că în situaţia acţiunii promovate în contencios administrativ de către organismele sociale interesate, în definiţia legală dată acestora prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere reglementarea unui contencios subiectiv, în care invocarea interesului legitim public este subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă însă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele organismului social - asociaţie, potrivit statutului acestuia. Verificarea existenţei acestei legături urmează să se facă de instanţe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecăţii, nefiind suficientă menţionarea în statut a activităţii de "apărare a interesului public", ca scop principal al respectivului organism social interesat.

În speţă, Înalta Curte în acord cu opinia instanţei de fond apreciază că însăşi statutul Sindicatului Scafandrilor din România stabilieşte că acest organism apără interesele acestei categorii profesionale şi promovează drepturile sale.

Faţă de obiectul principal de activitate al acestui Sindicat şi având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată care priveşte anularea unor prevederi normative care afectează drepturile scafandrilor civili, soluţia prin care instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului ca fiind nefondată este o soluţie temeinică şi legală, considerente pentru care recursul declarat împotriva încheierii din 31.01.2023 urmează a fi respins ca nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, precum şi de apărările formulate în cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursurile deduse judecăţii formulate împotriva sentinţei civile nr. 882 din 23 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce priveşte situaţia care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine în mod sumar că intimatul-reclamant Sindicatul Scafandrilor din România a solicitat: anularea art. 1, art. 2 şi art. 3 lit. e) din H.G. nr. 350/1993 privind pregătirea, antrenarea, perfecţionarea pregătirii si brevetarea scafandrilor; anularea art. 2, 5, 6, 66, 67 alin. (7), (77), (83), (43)1, 432, 487-508 şi 514 din cuprinsul Metodologiei din 2021 aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M63/2021 în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale apreciind că aceste norme instituie o condiţie restrictivă impusă tuturor scafandrilor de a face examinarea medicală în vederea reconfirmării aptitudinii medicale doar la Centrul de Medicină Navală din subordinea MApN, obligaţie impusă de art. 83 din Metodologie. Initimatul-reclamant a susţinut că sunt restrictive şi disp. art. 431 care impun ca acreditarea activităţilor cu scafandri să fie făcută doar de către Centru de Scafandri Constanţa precum şi descrierea generală a activităţilor ce necesită acreditare fapt ce duce la concluzia că toate activităţile cu scafandri necesită acreditare din partea Centrului.

Faţă de aceste apărări instanţa de fond a apreciat că se impune admiterea cererii de chemare în judecată şi a dispus anularea în parte art. 1 şi 2 din H.G. nr. 350/1993 şi anume: din cuprinsul art. 1 sintagma "şi pentru alte nevoi" şi din cuprinsul art. 2 sintagma "şi ca organ unic" şi a art. 83, art. 431, alin. (1) şi (2) ale art. 432, din Metodologia privind reglementarea activităţilor de scufundare în România aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M63/2021.

Înalta Curte, în dezacord cu raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia textele faţă de care s-a dispus anularea încalcă Constituţia, Legea nr. 21/19965 şi Legea nr. 24/2000 atâta vreme cât nu toate activităţile de scafandri presupun un statut sau un regim militar, apreciază că prevederile contestate au un caracter legal considerente pentru care nu se impunea anularea lor.

Instanţa de recurs constată că potrivit art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006: "Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este autoritate naţională în domeniul pregătirii, brevetării şi perfecţionării pregătirii scafandrilor, precum şi în domeniul autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice ".

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 350/1993 prin sintagma "şi alte nevoi" din expresia "în vederea îndeplinirii misiunilor de apărare a ţării şi pentru alte nevoi" confirmă că, activitatea de pregătire, antrenare, perfecţionare a pregătirii şi de brevetare a scafandrilor în cadrul Ministerul Apărării Naţionale prin Centrul de scafandri - cu sediul în garnizoana Constanta, nu excede prevederilor din actul normativ superior.

Înalta Curte apreciază că dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 346/2006 nu stauează în mod imperativ că activitatea pe care o întreprinde Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, se rezumă strict la cea din domeniul militar.

În ceea ce priveşte activitatea Centrului de Scafandri, înfiinţat la data de 1 octombrie 1976, acesta, potrivit Decretului nr. 240 din 27 iulie 1977, al Consiliului de Stat, a stabilit că Ministerul Apărării Naţionale asigură, prin Centrul de Scafandri pregătirea, antrenarea şi perfecţionarea scafandrilor, inclusiv de mare adâncime, pentru economia naţională şi pentru apărare, acest organism dobândind statutul de autoritate naţională în domeniu.

Înalta Curte constată că prin H.G. nr. 350/1993, au fost elaborate Normele privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare (NPPOPMAS), aprobate prin Ordinul comun al ministerului muncii şi protecţiei sociale nr. M 363/1995 şi al ministrului apărării naţionale nr. M 29/1995 (denumite în continuare NPPOPMAS).

Ordinul comun, a fost abrogat în data de 1 aprilie 2021, prin Ordinul nr. 168/M.9/2021 privind abrogarea Ordinului ministrului de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului apărării naţionale nr. 363/M29/1995 pentru aprobarea Normelor privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare şi avea aplicabilitate pe întreg teritoriul României, atât pentru activităţile de scufundare, cât şi pentru lucrările efectuate în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice (art. 1).

Potrivit art. 3 din Normele privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare (NPPOPMAS): "Normele privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare sunt obligatorii pentru toate activităţile cu acest profil şi se difuzează celor interesaţi prin organele de protecţie a muncii ale Ministerului Apărării Naţionale."

Faţă de aceste prevederi, în dezacord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că activitatea de scufundare nu se poate rezuma strict la domeniul de apărare a ţării, respectiv la cea din domeniul militar, sintagmele: "şi pentru alte nevoi", respectiv "şi ca organ unic", fiind clarificate prin art. 3 din NPPOPMAS.

În acelaşi sens emiterea unui ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al ministrului muncii confirmă, că activitatea pentru care Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este autoritate naţională care efectuează pregătirea, brevetarea şi perfecţionarea pregătirii scafandrilor, precum şi autorizarea şi inspectarea activităţilor subacvatice, nu se rezumă doar la scafandrii militari ci şi la scafandrii civili.

În ceea ce priveşte critica privitoare la modul de interpretare a art. 83 din Metodologie, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpetat greşit că acest articol reprezintă o condiţiei restrictivă considerente pentru care se impune anularea sa.

Înalta Curte reţine că prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M78/2011 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de expertiză medicală şi psihologică şi a Comisiei superioare de expertiză medicală şi psihologică din cadrul Centrului de Medicină Navală, cu modificările şi completările ulterioare (denumit în continuare Ordinul nr. M78/2011), la nivelul Ministerului Apărării Naţionale au fost constituite comisia de expertiză medicală şi comisia superioară de expertiză medicală, care se organizează şi funcţionează în cadrul Centrului de Medicină Navală.

Potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul nr. M78/2011 modificat şi completat prin Ordinul nr. M 60/2011 s-a stauat că: "în vederea efectuării expertizei medicale şi psihologice a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul hiperbar, pe navele maritime sau fluviale şi/sau în specialitatea militară infanterie marină, la nivelul Forţelor Navale din Ministerul Apărării Naţionale se constituie următoarele comisii:

a) Comisia de expertiză medicală şi psihologică;

b) Comisia superioară de expertiză medicală şi psihologică ".

Iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, cele două Comisii elaborează "normele metodologice şi baremul medical şi psihologic privind expertiza medicală şi psihologică a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul hiperbar, pe navele maritime sau fluviale şi/sau în specialitatea militară infanterie marină", care se aprobă de către şeful Statului Major al Forţelor Navale, cu avizul şefului Direcţiei Medicale.

Din prevederile enunţate mai sus, instanţa apreciază că singura unitatea sanitară competentă să efectueze vizita medicală a tuturor scafandrilor profesionişti, militari şi civili, care îşi exercită profesia pe teritoriul României este Centrul de medicină navală Constanţa, întrucât, la nivelul altor instituţii medicale civile, nu există un barem aprobat în vederea admiterii medicale pentru activităţi executate în mediul hiperbar.

În ceea ce priveşte soluţia de anularea a dispoziţiilor art. 431 şi art. 432 alin. (1) şi (2) din Metodologie, Înalta Curte o apreciază a fi o soluţie greşită în măsura în care aceste norme au fost reglementate prin Legea nr. 346/2006 în cuprinsul căreia la art. 6 alin. (1) lit. b) s-a stauat că: "Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este autoritate naţională în domeniul (...) autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice ".

Aşadar, în măsura în care normele stabilite prin Metodologie, pe care instanţa de fond le-a apreciat ca fiind nelegale au fost reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr. 346/2006 şi ulterior au fost clarificate prin ordinul ministrului de resort, instanţa de recurs apreciază că aceste norme nu au un caracter anticoncurenţial şi nelegal.

În concluzie, faţă de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este nelegală, fiind dată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs fiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 882 din 23 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 882 din 23 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare respinge cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.