Tortious liability of the state for unconstitutional emergency ordinance withholding pension contributions under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 23.12.2022, precizată ulterior conform cererii de la fila x, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:

a) obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a sumei egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei cu 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirea urmând a fi calculată începând cu prima reţinere (luna ianuarie 2022) din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin aceste reţineri (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004):

b) obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare şi dobânzi legale remuneratorie, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperire integrală a prejudiciului, actualizate cu rata inflaţiei (art. 6 din O.G. nr. 13/2011, aprobată cu Legea nr. 43/2012, art. 1535 alin. (1) C. civ.).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 89 din 15 mai 2023 Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei capacităţii juridice, invocate prin întâmpinare de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

Obligă pârâtul Guvernul României să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânzi legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data plăţii efective.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate pasivă.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri reprezentând sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat."

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ambii criticând-o pentru nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Recurentul Guvernul României a apreciat, în cuprinsul recursului formulat, că soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamantului contravine dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme cererea de reparare a prejudiciului nu putea fi soluţionată în absenţa unei acţiuni specifice contenciosului administrativ, care să vizeze anularea actelor administrative subsecvente ordonanţelor declarate neconstituţionale, aflate în directă legătură de cauzalitate cu vătămarea ce se solicită a fi reparată. Ori, în speţă, în mod eronat, s-a dispus exclusiv obligarea pârâtului Guvernul României la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul invocat de intimatul-reclamant, fără a fi anulat vreun act administrativ emis în baza ordonanţelor declarate neconstituţionale şi fără a fi obligate autorităţile pârâte Ia "emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative", conform condiţiilor impuse de legiuitor prin art. 9 alin. (5).

De asemenea, prima instanţă a stabilit în mod nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului României, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi a făcut abstracţie de faptul că sumele pretinse de reclamant reprezintă o componentă a raportului de asigurări sociale cu entităţile plătitoare ale drepturilor de pensie. Procedând astfel, prima instanţă nu a observat că, de principiu, răspunderea civilă delictuală nu putea fi antrenată decât în subsidiar, după acţionarea în judecată a entităţii care plăteşte reclamantului drepturile de pensie şi nici faptul că dreptului reclamantului la restituirea sumelor reţinute nelegal îi corespunde obligaţia corelativă a entităţii plătitoare a acestor drepturi de a restitui sumele.

Aşadar, în măsura în care s-a stabilit că reclamantul trebuie să beneficieze de restituirea sumelor reţinute din pensie, obligaţia de plată a acestora nu putea fi stabilită decât în sarcina entităţilor care plătesc drepturile de pensie şi în cea a Guvernului României. Prin urmare, instanţa de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

A mai arătat recurentul că prevederile legale în materie relevă lipsa capacităţii juridice civile şi, corelativ, a calităţii sale procesuale pasive, apreciindu-se că Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ prin care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, fiind vorba despre o capacitate juridică specială de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului. Raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere.

Astfel, Guvernul României, un organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care va cădea în pretenţii şi va fi obligat să restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire. Recurentul nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubiri, întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, entităţile care plătesc venituri din pensii.

A mai precizat recurentul-pârât că, la data de 17.02.2023, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 138, O.U.G. nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, potrivit căreia, sumele reţinute din veniturile de pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la 01.01.2022 până la 27.12.2022, inclusiv, se restituie lunar în perioada 01.03.2023-28.02.2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, restituirea sumelor făcându-se din oficiu de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale şi entităţile care plătesc venituri din pensii.

Raportat la intrarea în vigoare a actului normativ anterior menţionat, s-a apreciat că nu mai există interesul susţinerii cererii de chemare în judecată, astfel cum impun dispoziţiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., acţiunea reclamantului fiind lipsită şi de obiect, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 legiuitorul a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea în practică a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, în sensul solicitat de reclamant.

Totodată, O.U.G. nr. 4/2023 dă în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii restituirea sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată. Astfel, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie, debitorului obligaţiei băneşti principale revenindu-i şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente, pe cale de consecinţă.

Recurentul a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal constând în decizia nr. 3526/16.06.2011 (dosar nr. x/2010) şi decizia nr. 3792/28.06.2011 (dosar nr. x/2010), hotărâri judecătoreşti ce au fost pronunţate în litigii similare şi a apreciat că solicitarea reclamantului vizează operaţiuni specifice de calcul şi plată/restituire a C.A.S.S. reţinută din pensie, litigiul privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

Pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat că este nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente. Astfel, în măsura în care instanţa a apreciat că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, rezultă în mod clar faptul că debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

3.2. Prin recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, s-a arătat că instanţa de fond a dat o soluţie greşită excepţiilor procesuale invocate prin întâmpinare.

Astfel, a fost soluţionată în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I., câtă vreme contribuţia de asigurări sociale de sănătate este o creanţă fiscală şi nu un drept de asigurări sociale (drept de pensie) stabilit ori administrat în virtutea Legii nr. 223/2015 şi, mai mult decât atât, Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. nu încasează la bugetul propriu sumele reprezentând C.A.S.S., ci doar a reţinut şi virat la bugetul de stat aceste sume, în temeiul calităţii de plătitor de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate prevăzut de art. 153 alin. (1) Codul fiscal.

Din analiza naturii raportului juridic dedus judecăţii, a obiectului acţiunii şi a temeiului acesteia - art. 9 din Legea nr. 554/2004, reiese că în prezenta cauză calitate procesuală pasivă are doar Guvernul României, în calitate de emitent al actului normativ prejudiciabil contestat. Pe de altă parte, izvorul acţiunii intimatului-reclamant este reprezentat de prejudiciul cauzat de art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, declarat neconstituţional prin decizia C. civ..R nr. 650/15.12.2022 şi, având în vedere şi dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 ce reglementează modalitatea de restituire a sumelor privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, rezultă calitatea instituţiei recurente de intermediar/terţ a cărui răspundere patrimonială nu poate fi angajată.

Pe fondul cauzei, recurenta a criticat modul de soluţionare a petitelor accesorii şi acordării de despăgubiri constând în daune moratorii şi compensatorii, a căror natură juridică nu a fost avută în vedere de instanţa de fond, aceasta dând o interpretare contrară principiului de drept exprimat prin adagiul accesorium sequitur principale.

Deşi prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile privind exercitarea acţiunii civile prevăzute de art. 32 C. proc. civ. şi a respins petitul principal ca rămas fără obiect, prin prisma constatării lipsei de interes pe tot parcursul derulării procesului, aceasta, în mod eronat si contrar prevederilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ., a admis petitul accesoriu privind acordarea de despăgubiri în beneficiul intimatului-reclamant, reţinând nelegal culpa procesuală în sarcina unei instituţii care nu a fost şi nu este parte a raportului juridic de drept public dedus judecăţii şi fără ca aceasta să aibă calitate procesuală pasivă în cauză.

A mai arătat recurenta că reclamantul nu mai justifică un interes în susţinerea acţiunii după publicarea O.U.G. nr. 4/2023, iar instanţa de fond s-a raportat eronat la cuponul de pensie depus la dosar, în detrimentul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023. De asemenea, mecanismul restituirii eşalonate a sumelor de bani ce fac obiectul prezentului demers judiciar, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate şi un termen rezonabil de executare integral.

În privina accesoriilor debitului principal solicitat, recurenta a apreciat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1531 alin. (1) şi (2) teza I, art. 1535 alin. (1) din C. civ. şi art. 1 alin. (3), art. 2 şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, întrucât O.U.G. nr. 4/2023 nu prevede o scadenţă de restituire a sumelor reţinute cu titlu de C.A.S.S. Totodată, raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept public, izvorul acţiunii fiind reprezentat de prejudiciul cauzat de art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, emisă de Guvernul României, astfel că în mod greşit s-a reţinut în sarcina casei sectoriale de pensii culpa procesuală şi producerea unui presupus prejudiciu material reclamantului prin neexecutarea la scadenţă a pretinsei obligaţii, câtă vreme nu este în discuţie un act administrativ nelegal, care să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

Raportat la efectele Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, recurenta a susţinut că acestea nu pot fi retroactive şi nu constitui temei pentru acordarea accesoriilor creanţei de la data fiecărei reţineri lunare, întrucât fiecare reţinere a fost în mod legal efectuată, iar O.U.G. nr. 4/2023 plasează în viitor scadenţa sumelor de restituit. De altfel, începând cu luna martie 2023 s-a procedat la restituirea lunară a sumelor reţinute cu titlu de C.A.S.S., astfel că nu există o culpă a recurentei în aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare

Concluzionând, recurenta a apreciat că petitul principal a rămas fără obiect, interesul procesual nu mai este actual ca urmare a emiterii şi publicării în monitorul oficial a O.U.G. nr. 4/2023, respectiv a recunoaşterii de către emitentul actului declarat neconstituţional a dreptului la restituirea sumelor reţinute în anul 2022 cu titlu de CASS şi nicidecum ca urmare a neexecutării vreunei obligaţii (contractuale sau delictuale) de către instituţia pârâtă, ori ca urmare a neexecutării la scadenţă (executării cu întârziere) a vreunor obligaţii care îi reveneau Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I., iar instanţa trebuia să aibă în vedere faptul că acordarea despăgubirilor constând în daunele compensatorii şi/sau moratorii trebuie să urmeze capătul principal de cerere şi este condiţionată de existenţa unei culpe a debitorului în neexecutarea/executarea cu întârziere a unei obligaţii ce îi revenea, sens în care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiat a petitului accesoriu.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursurilor formulate şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe .

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi au prezentat argumente similare, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel încât va proceda la o analiză unitară a recursurilor formulate.

Astfel, în cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, ca urmare a modificărilor legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.Of. nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, întrucât o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenţi-pârâţi, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a C.A.S.S. reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensia intimatului-reclamant, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, întrucât răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce a fost cauzată intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurenţilor-pârâţi, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile produse prin ordonanţa declarată neconstituţională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Din perspectiva elementelor răspunderii civile delictuale, care acţionează inclusiv în materia contenciosului administrativ, aceasta având aplicaţie specială sub forma incidenţei prevederilor art. 9 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului care au determinat în mod direct şi exclusiv vătămarea patrimoniului reclamantului, în mod corect a reţinut instanţa de fond că revine pârâtului Guvernul României, ca autoritate care a adoptat actul normativ ale cărui prevederi au fost declarate ulterior ca fiind neconstituţionale, în exclusivitate, răspunderea consecinţelor aplicării acestora.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a contravalorii actualizării cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzilor legale penalizatoare, ambele aferente sumelor reţinute din pensia cuvenită reclamantului în perioada de referinţă în care au fost aplicabile prevederile art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, sume constând exclusiv din diferenţa dintre contravaloarea C.A.S.S. reţinută din pensia acestuia, conform dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi contravaloarea C.A.S.S. reţinută cu acelaşi titlu, însă aferentă părţii corespunzătoare sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit de 10% asupra bazei de calcul a impozitului pe venit, bază de calcul recalculată începând cu data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, există identitate între persoana pârâţilor şi autorităţile publice care, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, au deţinut atribuţii specifice în aplicarea dispoziţiilor din ordonanţa de Guvern a cărei neconstituţionalitate a fost declarată.

Înalta Curte mai reţine că pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie (prima instanţă constatând rămânerea fără obiect a pretenţiilor vizând restituirea sumelor reţinute).

Astfel, nu pot fi primite susţinerile recurenţilor conform cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimatului-reclamant de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimatului în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

În ceea ce priveşte capetele accesorii ale acţiunii, s-a apreciat în mod corect că, deşi ulterior introducerii acesteia a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2023 care a instituit obligaţia de restituire în favoarea reclamantului, lunar, a sumelor reţinute astfel în perioada de referinţă, acest act nou normativ adoptat de pârâtul Guvernul României nu a stabilit şi obligaţia rambursării contravalorii actualizării acestora cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzilor legale penalizatoare, ambele aferente sumelor reprezentând cuantumul debitului principal, în privinţa căruia s-a reţinut obligaţia legală de restituire eşalonată, cu deducerea însă a cotei legale a impozitului pe venit aplicat asupra bazei de impozitare menţionate anterior.

Sunt îndeplinite, aşadar, condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a recurentului-pârât, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamantului cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

În mod corect prima instanţă a obligat pârâtul la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală, însă în limitele prevăzute de lege, atât în privinţa pierderii suferite de către reclamant, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală).

Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la nelegalitatea soluţiei de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acţiunii, cât şi a argumentelor pe fondul acestei pretenţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri promovate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 89 din 15 mai 2023 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.