Extraordinary revision of administrative enforcement judgments denied for lack of res judicata conflict due to distinct enforcement targets.

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

La data de 27.02.2023 pe rolul Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2023, s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 999 din 21.10.2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 67 din 223.01.2023 a Curţii de Apel Piteşti, revizuentul solicitând anularea hotărârii şi amendarea primarului pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, începând cu a 31-a zi de la data hotărârii definitive (19.09.2022) şi obligarea la plata penalităţilor de 1000 RON/pe zi de întârziere, începând cu aceeaşi dată.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 276/21.03.2023, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 18/F- C. civ. din 3 mai 2023 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civil, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii Comuna Guşoeni şi Primarul Comunei Guşoeni B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- hotărârea este lovită de nulitate, nefiind motivată în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., respectiv nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate cererile sale;

- hotărârea e data cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, precum si a normelor de drept material;

- s-a arătat că a solicitat conexarea prezentei cauze cu dosarul nr. x/2023 (revizuire a sentinţei nr. 86/2022, definitivă prin decizia nr. 30/10.01.23 pronunţată în dosarul nr. x/2022) aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea şi a invocat excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Piteşti, asupra cărora nu s-a pronunţat şi nu se face nicio menţiune, hotărârea fiind astfel lovită de nulitate; cele 2 cauze, nr. 44/46/2023, 715/90/2023, au o strânsă legătura şi în fapt reprezintă o triplă identitate de părţi, cauză şi obiect, aplicarea amenzii si a penalităţilor pentru neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti conform art. 24-25 din Legea nr. 554/2004;

- s-a arătat că prin sentinţa nr. 999/21.10.22 a fost respinsă cererea de aplicare a amenzii şi acordare a penalităţilor pentru neexecutarea sentinţei nr. 1688/90/2021, fără nicio motivare, ceea ce constituie săvârşirea de infracţiuni, abateri şi erori judiciare, contravenind art. 6 al Convenţiei europene privind dreptul la proces echitabil si art. 21 din Constituţia României prin refuzul punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost anulat un act administrativ;

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi admiterea cererii de revizuire pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii – pârâţi Comuna Guşoieni şi Primarul Comunei Guşoieni -B. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 999/21.01.2022 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 67/23.01.2023 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţate în dosarul nr. x/2022, susţinând că aceasta este inadmisibilă şi lovită de nulitate absolută pentru că nu este motivată şi, de asemenea, este contradictorie cu sentinţa nr. 86/15.09.2022, definitivă prin decizia nr. 30/10.01.2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

Curtea de apel analizând motivele cererii de revizuire, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1-11 din C. proc. civ., a constatat că cererea de revizuire vizează ipoteza prevăzută de pct. 8, respectiv existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv sentinţa nr. 999/21.01.2022 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 67/23.01.2023 a Curţii de Apel Piteşti, prin raportare la încheierea nr. 86/15.09.2022, definitivă prin decizia nr. 30/10.01.2023.

Verificând sentinţa atacată faţă de critica recurentului privind încălcarea normelor de competentă materială, Înalta Curte reţine că, în cazul cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (2) cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Cum, în speţă, prima hotărâre în raport de care se invocă contradictorialitatea este reprezentată de încheierea nr. 86 pronunţată în Camera de Consiliu din data de 15 septembrie 2022 de către Tribunalul Vâlcea, secţia a II a Civilă (complet de contencios administrativ şi fiscal) în dosarul nr. x/2022, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în primă instanţă aparţine instanţei superioare în grad acesteia, respectiv Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, motivul de recurs fiind nefondat.

Totodată şi critica privind nemotivarea hotărârii sub acest aspect este nefondată, considerentele curţii de apel asupra excepţiei necompetenţei materiale fiind expuse în partea introductivă a sentinţei.

În ceea ce priveşte încălcarea normelor de procedură cu referire la cererea de conexare a cererii de revizuire la dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, cu termen la data de 25.04.2023, Înalta Curte reţine că dispoziţiile C. proc. civ., respectiv ale art. 139, au în vedere conexarea unor cauze în primă instanţă, în timp ce revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, ce se exercită numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, normele procedurale care reglementează condiţiile de admisibilitate, dar şi motivele de revizuire, fiind de strictă interpretare şi aplicare, aceasta vizând exclusiv hotărârea atacată prin cererea de revizuire, precum şi, în cazul concret dedus judecăţii (pct. 8 al art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.), hotărârea în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat, limite în care a şi fost analizată cauza de către curtea de apel prin sentinţa atacată cu recurs.

Asupra fondului cauzei, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleaşi persoane şi cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ.

Autoritate de lucru judecat dobândeşte, în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi hotărârea care statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra unui incident procedural, care – odată lămurit – nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, dar şi considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În raport de cele mai sus expuse, constată Înalta Curte că nu se poate vorbi despre o identitate de părţi, obiect şi cauză în ceea ce priveşte cele două hotărâri invocate de revizuent, întrucât acestea vizează proceduri speciale şi distincte de executare a unor hotărâri pronunţate în materia contenciosului administrativ, prevăzute de art. 24 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

Verificând cele două dosare, Înalta Curte reţine inexistenţa identităţii de obiect şi cauză, având în vedere că prin sentinţa nr. 86 din 15.09.2022, Tribunalul Vâlcea – secţia a II-a Civilă a respins cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâţii Comuna Guşoieni şi Primarul comunei Guşoieni, având ca obiect aplicarea amenzii şi acordarea de penalităţi, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea sentinţei nr. 660 din 07.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Vâlcea, în timp ce prin sentinţa nr. 999 din 21.10.2022, Tribunalul Vâlcea – secţia a II-a Civilă a respins cererea reclamantului A. privind punerea în executare în modalităţile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 (aplicarea unei amenzi şi obligarea la plata penalităţilor de întârziere), a sentinţei nr. 1688/08.12.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021 de către Tribunalul Vâlcea.

Din perspectiva presupusei încălcări a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, deşi nu s-ar impune întrunirea triplei identităţi, în raport de prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., observă Înalta Curte că nu ne aflăm nici în ipoteza existenţei unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre, în cadrul cererilor instanţa verificând doar dacă, în lumina dispoziţiilor art. 24 din Legea contenciosului administrativ, se reţine o executare sau o neexecutare a titlului executoriu reprezentat de hotărârea emisă de instanţa de contencios administrativ, aspect care vizează circumstanţele fiecărei speţe.

Ceea ce se critică însă prin cererea de revizuire este modalitatea în care instanţele de fond şi de recurs au apreciat în concret condiţiile cerute de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, împrejurări ce nu pot fi analizate din perspectiva unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 18 din 3 mai 2023 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.