Radio broadcasting standards: Obligation to distinguish facts from opinions and ensure impartiality in covering public health and geopolitical topics under audiovisual content regulations

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 08.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei cu nr. 608 din data de 17.11.2022 prin care s-a dispus aplicarea sancţiunii amenzii în cuantum de 5.000 de RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia cu nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului administrativ atacat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 480 din 14 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

S-a dispus anularea Deciziei CNA nr. 668/17.11.2022.

S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul pentru motive de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., respectiv, când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a arătat că judecătorul fondului a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, iar în dispozitivul sentinţei nr. 480/14.03.2023 instanţa a dispus anularea Deciziei nr. 668/17.11.2022 care nu a făcut obiectul judecăţii.

Astfel, s-a arătat că soluţia pronunţată de instanţa de fond, de anulare a Deciziei nr. 668/17.11.2022 nu poate fi menţinută, având în vedere că, pe de o parte, aceasta nu a constituit obiectul dedus judecăţii, iar, pe de altă parte, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dreptului de dispoziţie a părţilor prevăzut la art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

S-a arătat că instanţa de fond s-a pronunţat la primul termen de judecată acordat, termen la care reclamanta a lipsit, astfel cum rezultă şi din practicaua hotărârii, în condiţiile în care aceasta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, în prezenta speţă, câtă vreme prima instanţă a dispus anularea Deciziei nr. 668/17.11.2022 raportat la temeiul juridic reţinut în baza cărui a fost aplicată sancţiunea din decizia contestată, s-a apreciat că aceasta a nesocotit dispoziţiile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., încălcare care atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, instnaţa neputând admite sau respinge o cerere pentru alte motive decât cele invocate de părţi, cu încălcarea principiului disponibilităţii.

În subsidiar, s-a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sentinţa civilă recurată fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material.

Sub aspectul viciului de nelegalitate reţinut, referitor la dispunerea măsurii cu exces de putere, s-a arătat că exercitarea dreptului de apreciere al C.N.A., care emite decizii în prezenţa a cel puţin 8 membri şi cu votul a cel puţin 6 membri, nu s-a făcut cu încălcarea limitelor competenţelor prevăzute de lege, nefiind întrunite elementele constitutive ale excesului de putere definit la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ, invocat în mod greşit şi neîntemeiat de către instanţa de fond, având în vedere că aceasta nu probează exercitarea de către C.N.A. a excesului de putere în aplicarea sancţiunii din actul contestat.

Se reţine că, fără să expliciteze excesul de putere de care CNA s-ar fi folosit în exercitarea atribuţiilor sale legale şi în aplicarea deciziei de sancţionare contestată, prima instanţă s-a raportat exclusiv la faptul că Decizia nr. 608/17.11.2022 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, motivat de faptul că, în aprecierea acesteia, în cadrul emisiunii din data de 28.09.2022 la care a fost invitat domnul B. s-au dezbătut teme de interes public, referitoare la posibilele efecte adverse ale vaccinării împotriva virusului SARS-COV2, la sabotarea conductelor Nord Stream 1 şi Nord Stream 2, precum şi consecinţele financiare negative ale acestor acţiuni asupra statelor membre ale Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor legale incidente având în vedere că, în urma constatării faptei săvârşite de către intimata-reclamantă C.N.A. a încadrat-o în temeiul juridic reţinut în actul contestat, conform prevederilor legale în baza cărora îşi exercită atribuţiile de control şi supraveghere asupra conţinutului programelor difuzate de către aceasta.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că, raportat la jurisprudenţa C.E.D.O., în cadrul dialogului purtat cu invitatul emisiunii din data de 28.09.2022, jurnalistul B. a expus anumite judecăţi de valoare, care rezultă din studiile efectuate asupra vaccinurilor administrate împotriva virusului SARS-COV2, studii prezentate în anumite articole de presă pe care le-a nominalizat în paragraful 3 pag. 8 din sentinţă şi pe care le consideră judecăţi de valoare, însă, aceste presupuse studii nu au fost prezentate în cadrul emisiunii, ci doar au fost nominalizate de intimata-reclamantă în conţinutul acţiunii introductive de instanţă.

S-a arătat că intimata-reclamantă avea obligaţia, potrivit, prevederilor reţinute în actul contestat să prezinte aceste informaţii în mod corect, imparţial, să le verifice înainte de a le difuza, având în vedere că nu orice informaţie prezentată într-un articol de presă este credibilă, cum greşit a reţinut instanţa de fond, dacă nu are la bază studii, statistici sau rapoarte care să demonstreze autenticitatea informaţiilor prezentate. Orice informaţie prezentată pe un post de televiziune sau de radio, cum este cazul în speţă, trebuie verificată anterior şi prezentată în mod imparţial, adică să fie însoţită şi de un alt punct de vedere sau de studii or statistici care să confirme sau să infirme veridicitatea acesteia.

Acest fapt a fost constatat de membrii Consiliului atunci când au analizat raportul de monitorizare şi au audiat selecţii din emisiunea difuzată, reţinând că intimata-reclamantă nu a asigurat o informare corectă a publicului în ce priveşte această temă de interes major pentru public, referitoare la campania de vaccinare, fapt care a avut o influenţă negativă asupra percepţiei publicului ascultător cu privire la beneficiile vaccinării şi care a primit informaţii exclusiv dintr-o singură parte, cea indusă de către moderator şi invitat şi care a condus la neasigurarea unei informări corecte, imparţiale şi prezentate cu bună-credinţă.

Deşi, în timpul emisiunii, invitatul B. a vorbit despre un studiu (raport) care relevă existenţa morţilor suspecte în Europa, "Spre 90, 90 şi ceva la sută" morţi suspecte - sindromul morţii subite, generate de efectele secundare ale vaccinului şi că efectul acestui vaccin are consecinţe asupra creierului, de tip neurovegetativ, boli asociate Alzheimer-ului, "boli care duc la deprecierea unor mase din creier...", instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că intimata-reclamantă nu a prezentat publicului radioascultător dacă studiul (raportul) respectiv conţine date relevante cu privire la aceste morţi suspecte bazate pe statistici oficiale şi nici dacă intimata-reclamantă a prezentat dovezi care să confirme sau să infirme veridicitatea acestor informaţii pentru ca publicul să-şi poată forma liber opinia cu privire la tema abordată.

În ce priveşte informaţiile prezentate de intimata-reclamantă referitoare la sabotarea conductelor Nord Stream 1 şi Nord Stream 2, s-a arătat că acestea s-au bazat pe o declaraţie a preşedintelui Statelor Unite, C., dată înainte de începerea războiului, făcută într-un anumit context, dar care a fost preluată şi prezentată publicului ca fiind sigură şi nici faţă de declaraţia d-nei D. care ar fi recunoscut că în Ucraina există laboratoare de arme biologice nu s-au respectat prevederile legale din domeniul audio-vizualului, considerente pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze.

S-a arătat că potrivit C.E.D.O., art. 10 alin. (2), exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (...) informarea corectă a publicului (...), protejarea dreptului la opinie exprimat prin presă, inclusiv, cea audiovizuală, trebuie coordonată şi nu contrapusă respectării responsabilităţilor funcţiei de informare, fapt pe care instanţa de fond nu l-a avut în vedere la soluţionarea cauzei.

Instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor legale reţinute ca temei juridic în actul contestat, având în vedere că decizia de sancţionare contestată nu conţine norme care să încalce libertatea de exprimare a jurnaliştilor prevăzută de art. 10 din C.E.D.O.

În contextul necesităţii respectării dreptului unei informări corecte a publicului, CEDO a stabilit că îndatoririle şi responsabilităţile care se încadrează în domeniul editorial sunt acoperite de noţiuni precum "etică" sau "deontologia" jurnalistică ori chiar "jurnalismul responsabil". În domeniul libertăţii jurnalistice, Curtea a evaluat întotdeauna întinderea acestor "îndatoriri şi responsabilităţi" în lumina rolului preeminent jucat de presă într-un stat guvernat de principiul preeminenţei dreptului (Thorgeir Thorgeirson împotriva Islandei, pct. 63).

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata – reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

5.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia C.N.A. nr. 608/17.11.2022 reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 5.000 RON, reţinându-se că postul de radio E. ce aparţine reclamantei a difuzat în data de 28 septembrie 2022 o ediţie a emisiunii "Ce-i în guşă, şi-n căpuşă!", cu încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul audiovizualului, potrivit cărora informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă şi să fie asigurată o distincţie clară între fapte şi opinii.

Prin Decizia C.N.A. nr. 608/17.11.2022 s-a reţinut că:

- radiodifuzorul nu a asigurat o informare corectă a radioascultătorilor şi prezentată cu bună-credinţă, ţinând cont de conţinutul subiectului difuzat referitor la faptul că, potrivit flerului invitatului emisiunii, americanii ar fi sabotat conductele Nord Stream, fără să prezinte dovezi în acest sens şi cel puţin un alt punct de vedere cu privire la afirmaţiile făcute, bazându-se pe o declaraţie a preşedintelui Statelor Unite, C., înainte de începerea războiului, care ar fi afirmat că, dacă ruşii invadează Ucraina, vor distruge Nord Stream, că D. ar fi recunoscut că, în Ucraina există laboratoare de arme biologice şi că la F. aceasta ar fi declarat că "Dacă Putin invadează Ucraina o să distrugem conductele Nord Stream. Ca să tăiem orice legătură cu alea."

- radiodifuzorul a reluat discuţia cu privire la reacţiile adverse pe care le-ar avea vaccinul anti-COVID asupra sănătăţii populaţiei.

- invocând o serie de reacţii adverse ale vaccinului anti-COVID pe care le-a nominalizat şi în alte emisiuni, potrivit cărora vaccinul afectează sistemul respirator şi sistemul vascular, intervine remisia cancerului, moderatorul şi invitatul emisiunii au discutat despre faptul că, în Europa există "Spre 90, 90 şi ceva la sută" morţi suspecte - sindromul morţii subite -, generate de efectele secundare ale vaccinului şi că, potrivit unui studiu (fără să indice unde a fost făcut şi dacă conţine date ştiinţifice), efectul acestui vaccin are consecinţe asupra creierului, de tip neurovegetativ, boli asociate Alsheimer-ului, "boli care duc la deprecierea unor mase din creier...", fără să prezinte şi un punct de vedere al altor specialişti din domeniu care să confirme sau să infirme veridicitatea reacţiilor adverse ale vaccinului anti-COVID despre care au discutat, fiind prezentată doar o singură opinie, cea indusă de moderator şi jurnalistul B. (nespecialişti în domeniu).

- fără să prezinte şi un alt punct de vedere cu privire la studiul respectiv, moderatorul şi invitatul emisiunii au afirmat că, "Long COVIDUL" în mare parte e generat, e considerat pentru prima oară ca un fel de efect advers al vaccinului." şi că "Long COVIDUL poate fi o chestie de la, ca un efect advers al vaccinării ... indus de deprecierea sistemului imunitar prin vaccinare la asta. Şi sunt foarte multe boli care sunt acuma ale creierului. Deci după ce au luat-o pe alea cu inima, cu miocardita, cu tot. Acuma apar că sunt daune produse la creier. Bine, prima dată a fost cu sistemu’ respirator, după aia a fost sistemu’ vascular ...", "P-aia cu sistemu’ imunitar, cei cu cancer care au intrat în remisie de mult timp, au revenit, le-a revenit cancerul şi acuma sunt aceste cercetări asupra creierului.", afirmaţii care au fost de natură să afecteze informarea corectă şi imparţială a publicului radioascultător.

5.2. În drept, se reţine incidenţa potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului, în virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea unei distincţii clare între fapte şi opinii;

b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă.

Totodată, potrivit art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 constituie contravenţie nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în Decizia 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, iar Consiliul Naţional al Audiovizualului va emite o somaţie constând în condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.

5.3. Analiza criticilor de nelegalitate a hotărârii.

5.3.1. Sub motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. recurentul – pârât a criticat modalitatea în care judecătorul fondului a soluţionat cauza la primul termen de chemare în judecată, în lipsa reclamantei care nu formulase cerere de judecată în lipsă, precum şi cu încălcarea principiului disponibilităţii, faţă de anularea altei decizii emise de pârât decât cea care a format obiectul cererii de chemare în judecată şi prin reţinerea unor texte legale ce nu au fost invocate de către reclamantă.

Analizând aceste critici prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora.

Sub un prim aspect, se reţine că prin dispozitivul sentinţei atacate s-a menţionat Decizia CNA nr. 668/17.11.2022, în timp ce întreaga motivare a instanţei de fond s-a referit la Decizia nr. 608/17.11.2022, atât în ceea ce priveşte indicarea corectă a numărului, cât şi a conţinutului acesteia, astfel că nu se poate reţine o pronunţare a curţii de apel asupra unei alte decizii decât celei deduse judecăţii prin cererea introductivă de instanţă, motivul de recurs fiind formal invocat.

Totodată, o eventuală eroare materială strecurată în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti ar putea fi corectată exclusiv prin procedura prevăzută de art. 442 din C. proc. civ., iar nu pe calea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Sub al doilea aspect de nelegalitate invocat, reţine Înalta Curte că dispoziţiile legale vizează încălcarea de către prima instanţă a unor "reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", iar în absenţa unei nulităţi exprese dispoziţiile art. 174 şi următoarele din C. proc. civ., cer dovedirea unei vătămări, condiţie ce nu poate fi reţinută prin soluţionarea cauzei în lipsa părţii adverse.

În plus, pentru a opera sancţiunea suspendării cauzei în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., este necesar ca niciuna dintre părţi, legal citate, să nu fi solicitat judecata cauzei în lipsa şi să nu se fi înfăţişat la termen, în timp ce din verificarea părţii introductive a sentinţei recurate rezultă că pârâta a fost prezentă şi reprezentată prin consilier juridic.

În altă ordine de idei, potrivit art. 22 din C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, nefiind limitat la argumentele din cererea de chemare în judecată, fiind de asemenea, nefondate criticile pârâtului privind încălcarea principiului disponibilităţii. În cea ce priveşte aprecierea efectuată de către judecătorul fondului asupra normelor legale incidente, se constată că această nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ci în pct. 8 al aceluiaşi articol, urmând a fi verificată ca atare.

5.3.1. Analizând sentinţa atacată prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizând modalitatea sau interpretarea greşită a normelor de drept material incidente, Înalta Curte reţine că dispoziţiile cu caracter normativ prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia nr 220/2011 privind Codul audiovizualului, reprezintă o aplicare întocmai a unuia dintre principiile specifice în materia dreptului comunicării publice, respectiv a principiului informării obiective, precum şi a principiilor generale la nivelul sistemului de drept, constând în principiul responsabilităţii şi al exercitării drepturilor cu bună credinţă.

Principiul informării obiective constă în garantarea unei informări corecte şi imparţiale de către toţi utilizatorii de mijloace de informare, precum şi în efectuarea unei distincţii între situatia de fapt (baza factuală) şi judecăţile de valoare, pentru evitarea dezinformării. De asemenea, în aplicarea acestui principiu, este necesară claritatea în prezentarea informaţiei, pentru a se evita inducerea voită în eroare a celor care recepţionează informaţia.

Contrare aprecierilor instanţei de fond, Înalta Curte reţine că afirmaţiile susţinute în cadrul emisiunii, redate în cuprinsul deciziei emise de recurenta -pârâtă, precum că există "Spre 90, 90 şi ceva la sută" morţi suspecte - sindromul morţii subite -, generate de efectele secundare ale vaccinului şi că efectul acestui vaccin are consecinţe asupra creierului, de tip neurovegetativ, boli asociate Alsheimer-ului, "boli care duc la deprecierea unor mase din creier...", "Long COVIDUL" în mare parte e generat, e considerat pentru prima oară ca un fel de efect advers al vaccinului." şi că "Long COVIDUL poate fi o chestie de la, ca un efect advers al vaccinării ... indus de deprecierea sistemului imunitar prin vaccinare la asta. Şi sunt foarte multe boli care sunt acuma ale creierului. Deci după ce au luat-o pe alea cu inima, cu miocardita, cu tot. Acuma apar că sunt daune produse la creier. Bine, prima dată a fost cu sistemu’ respirator, după aia a fost sistemu’ vascular ...", "P-aia cu sistemu’ imunitar, cei cu cancer care au intrat în remisie de mult timp, au revenit, le-a revenit cancerul şi acuma sunt aceste cercetări asupra creierului.", precum şi cele privind sabotarea de către americani a conductelor Nord Stream, au avut un puternic caracter subiectiv şi care nu au urmărit informarea obiectivă a publicului.

Codul de reglementare a conţinutului audiovizual prin textele enunţate şi prin art. 66 şi art. 67 impun ca în cadrul informării în probleme de interes public, să fie asigurată imparţialitatea şi echilibrul şi să fie favorizată libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică. De asemenea, în exercitarea dreptului lor de a-şi exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii şi moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte şi nu trebuie să profite de apariţia lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigenţelor de asigurare a imparţialităţii.

Intimata – reclamantă avea obligaţia, potrivit prevederilor reţinute în actul contestat, să prezinte informaţiile corect, imparţial, să verifice autenticitatea acestora, respectiv dacă au la bază studii, statistici sau rapoarte, nefiind suficientă preluarea unor informaţii trunchiate de pe diferite surse de presă, cum greşit a apreciat instanţa de fond.

Astfel în cuprinsul dezbaterilor asupra unei teme de interes public cu privire la efectele adverse generate de vaccinul anti-covid, informaţiile factuale prezentate nu au fost demonstrate măcar printr-o opinie avizată, cu atât mai mult cu cât erau vizate informaţii cu caracter ştiinţific, care trebuiau însoţite de studii sau statistici oficiale, instanţa de fond considerând în mod neîntemeiat că acestea au un substrat factologic suficient întrucât au fost preluate de la anumite instituţii de presă.

Deşi judecătorul a reţinut că afirmaţiile moderatorului au fost făcute cu bună-credinţă şi au substrat factologic suficient întrucât se bazează pe conţinutul unui articol publicat o publicaţie on-line (la care invitatul este redactor şef) denumit "Războiul din Ucraina ascunde dezastrul vaccinării Covid-19: Sindromul imunodeficitar, septicemii, decese - creştere şi de 2024% în SUA", în care se face referire la faptul că Public Health Scotland a specificat ratele de infectare, spitalizare şi deces ale persoanelor vaccinate au fost mult mai mari decât ale persoanelor nevaccinate, la Raportul emis de către Ministerul Sănătăţii din Noua Zeelandă din care rezultă o creştere a persoanelor nou infectate cu virusul SARS-COV2 a persoanelor vaccinate comparativ cu cele nevaccinate, la informaţiile transmise de către Guvernul Canadei potrivit cărora rata persoanelor infectate/vaccinate a fost mult mai mare în rândul persoanelor vaccinate împotriva SARS-COV2 decât a celor nevaccinate şi la informaţiile transmise de către Agenţia Britanică de Securitate sanitară potrivit cărora rata persoanelor infectate/vaccinate a fost mult mai mare în rândul persoanelor vaccinate împotriva SARS-C0V2 decât a celor nevaccinate, se reţine acesta nu au făcut obiectul emisiunii, fiind prezentate doar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar "studiul ştiinţific" invocat de moderator nu a fost prezentat publicului pentru ca cesta să-şi poată forma liber opinia cu privire la tema abordată.

Totodată, cu privire la afirmaţia prezentată de intimata-reclamantă referitoare la sabotarea conductelor Nord Stream 1 şi Nord Stream 2 de către americani, nu s-a asigurat o distincţie clară între fapte şi opinii, informaţia fiind prezentată ca fiind sigură, bazată însă pe nişte declaraţii date de preşedintele Statelor Unite şi subsecretarul de stat D., scoase din context cu privire la necontinuarea proiectului Nordstream 2 în situaţia invadării Ucrainei, iar nu "distrugerea conducterlor" cum s-a prezentat în cadrul emisiunii.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, în cauză nu au fost respectate condiţiile art. 64 alin. (1) lit. a) si b) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, întrucât prin emisiunea verificată nu a fost asigurată o informare obiectivă a publicului cu privire la vaccinuri şi la măsurile dispuse de autorităţi, fiind făcute afirmaţii părtinitoare cu privire la vaccinare şi la război lipsite de obiectivitate şi cu un caracter tendenţios.

Înalta Curte constată că ediţia emisiunii monitorizate a avut un conţinut de natură să contravină exigenţelor privind asigurarea informării corecte în cadrul programelor audiovizuale, modul în care participanţii au perceput şi au prezentat aprecierile personale cu privire la ineficienţa vaccinării şi a măsurilor pentru combaterea pandemiei de Covid 19, precum şi la sabotarea conductelor Nordstream fiind de natură să afecteze dreptul la informare a publicului, în condiţiile în care opiniile prezentate au fost susţinute ca o stare de fapt, concluzii cu valoare de informaţie certă, situaţie de natură să contravină dispoziţiilor legale şi să afecteze dreptul publicului la informare corectă, prin lipsa de imparţialitate şi de bună credinţă.

Abordarea unor teme, precum cele enunţate, îndeosebi în contextul medical de mare risc şi al războiului din Ucraina şi de accentuată sensibilitate şi îngrijorare în rândul telespectatorilor, trebuia făcută cu responsabilitate, în mod imparţial şi cu bună-credinţă.

De aceea, în raport de prevederile legale invocate, informarea corectă a publicului reprezintă o condiţie esenţială în desfăşurarea unui program audiovizual, dată fiind importanţa şi impactul major pe care îl are presa în rolul său de a informa publicul.

În speţă, reţine instanţa de control că radiodifuzorul a încălcat obligaţia privind respectarea principiilor imparţialităţii şi echilibrului ce trebuie să caracterizeze informarea în probleme de interes public, astfel încât telespectatorii să-şi poată forma în mod liber propria opinie. Pentru un echilibru al informaţiilor oferite publicului, dar şi pentru respectarea principiului imparţialităţii prevăzut de art. 64 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, radiodifuzorul avea obligaţia să realizeze o distincţie clară între fapte şi opinii, astfel încât telespectatorii să-şi poată forma în mod liber propria opinie.

În contextul factual, aprecierea primei instanţe potrivit căreia informaţiile prezentate în cadrul emisiunii analizate ar fi fost realizate potrivit dreptului la liberă exprimare, conform jurisprudenţei C.E.D.O. nu poate fi primită de instanţa de control.

Curtea de la Strasbourg a statuat că exercitarea libertăţii de exprimare include obligaţii şi responsabilităţi, a căror întindere depinde de situaţie, iar garanţia oferită de art. 10 din Convenţie este subordonată condiţiei ca cei interesaţi să acţioneze cu bună credinţă, cu respectarea deontologiei jurnalistice (Radio France şi alţii c/Franţei; Colombani şi alţii c/Franţei; Bladet Tromso şi Stensaas c/Norvegiei, Cumpănă şi Mazăre c/României; Stângu şi Scutelnicu c/României).

În acest sens, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în Rezoluţia nr. 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică, precizează că presa este obligată să se supună unor principii etice, ferme, prin care se garantează libertatea de exprimare şi dreptul fundamental al cetăţeanului de a primi informaţii corecte şi opinii sincere, bazate pe adevăr, asigurate prin mijloace adecvate de verificare şi demonstrare şi pe imparţialitate în prezentare, descriere şi narare, operatorul fiind obligat să facă distincţie între fapte şi opinii, ceea ce nu s-a realizat în speţă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, îşi asumă "îndatoriri şi responsabilităţi" a căror întindere depinde de situaţia concretă în discuţie. (Hotărârea Tammer c. Estoniei, 6 februarie 2001).

În raport de aceste principii stabilite pe cale jurisprudenţială, Înalta Curte reţine că exprimarea de către jurnalist a propriei opinii referitoare la subiectele discutate nu se poate face în orice condiţii şi în orice mod, ci în concordanţă cu obligaţiile expres prevăzute de legislaţia audiovizualului şi de reglementările Convenţiei EDO, fără a abuza de dreptul la liberă exprimare şi de libertatea presei.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect s-a stabilit prin Decizia C.N.A. nr. 608/17.11.2022 că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul audiovizualului, potrivit cărora informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă şi să fie asigurată o distincţie clară între fapte şi opinii.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunii, Înalta Curte reţine că s-a avut în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului faptul că reclamanta a fost sancţionată anterior cu 2 somaţii şi 4 amenzi pentru încălcarea aceloraşi dispoziţii legale.

Pe cale de consecinţă, se constată că sentinţa recurată a fost dată cu greşita aplicare a normelor de drept material incidente, criticile recurentului-pârât fiind întemeiate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 480 din 14 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.