Prison transfer and refusal of return annulled for lack of individualized motivation; appeal by prison administration dismissed

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2022 din data de 12.03.2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Botoşani şi Penitenciarul Tulcea, a contestat decizia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de transfer din Penitenciarul Botoşani în Penitenciarul Tulcea. În motivare a arătat faptul că cel mai apropiat penitenciar de domiciliul său este Penitenciarul Botoşani, iar prin executarea pedepsei în această unitate sunt respectate prevederile Legii nr. 254/2013. Transferul în alt penitenciar mai îndepărtat, ar îngreuna vizitele membrilor familiei sale, şi ar exclude posibilitatea ca el să aibă legături cu societatea. Aceasta deoarece, printre altele părinţii săi au o vârstă înaintată şi sunt bolnavi. În plus, a subliniat că în cadrul Penitenciarului Botoşani este înscris la cursuri de formare profesională pentru care a achitat diferite taxe şi a obţinut avize.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2023 din data de 17.06.2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor – prin directorul ANP, Penitenciarul Botoşani şi Penitenciarul Tulcea, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 330/PBT din 23.05.2023, solicitând să rămână în mod definitiv în cadrul Penitenciarului Botoşani, pentru a-şi executa restul de pedeapsă, în acord cu dispoziţiile art. 11 şi art. 45 din Legea nr. 254/2013.

1.3. Prin rezoluţia preşedintelui de complet, i s-a pus în vedere reclamantului să precizeze care este decizia pe care o contestă, ce autoritate a emis-o şi să depună decizia la care face referire. Totodată, i s-a mai pus în vedere să precizeze în mod clar dacă prezenta cerere, ce face obiect al dosarului nr. x/2023 vizează o altă cerere de transfer şi o altă decizie privind transferul, alta decât cea care formează obiectul dosarului nr. x/2023(fila x a acestui dosar). Reclamantul a răspuns solicitării instanţei, prin înscrisul înregistrat la dosar la data de 19.06.2023 .

1.3. La termenul de judecată din data de 19.09.2023 Curtea, a dispus conexarea dosarului nr. x/2023 la dosarul nr. x/2023, reţinând că obiectul judecăţii în cauzele conexate îl constituie decizia directorului ANP nr. 42059 din 2.02.2023, de aprobare a cererii Penitenciarului Botoşani de transfer a reclamantului de la Penitenciarul Botoşani la Penitenciarul Tulcea şi decizia directorului ANP nr. 50650 din 21.04.2023 de respingere a cererii de transfer formulată de reclamant, de la Penintenciarul Tulcea la Penitenciarul Botoşani.

2. Hotărârea primei instanţe

Pronunţând sentinţa civilă nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

· a respins excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, ca nefondate;

· a admis cererile de chemare în judecată conexate, formulate de către reclamantul A. aflat în prezent în Penitenciarul Botoşani, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor - prin directorul ANP;

· a anulat deciziile nr. 42059/2.02.2023 şi nr. 50650/21.04.2023.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, a declarat recurs pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii în anulare a deciziilor atacate, respectiv a adreselor de stabilire a locului de executare a pedepsei.

Recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a considerat, în mod eronat, "că există un viciu al deciziilor analizate, în absenţa posibilităţii de identificare în conţinutul deciziilor criticate, a oricăror elemente privind situaţia concretă a reclamantului şi raportarea criteriilor legale", hotărârea sa fiind criticabilă din perspectiva greşitei aplicări a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Curtea de Apel Suceava, soluţionând fondul cauzei, a considerat că "nu rezultă din înscrisurile depuse cum decizia de transfer ce priveşte pe reclamant, fundamentată pe necesitatea general anterior identificată, a avut în vedere şi interesul privat al reclamantului, respectiv cum au fost efectiv puse în practică criteriile care au putut fonda în concret alegerea reclamantului pentru a fi printre cei indicaţi a fi transferat!".

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă apreciază că în mod greşit judecătorul fondului, a reţinut că reclamantul ar avea un drept recunoscut de lege care i-ar fi fost încălcat prin mutarea acestuia la alt penitenciar. Potrivit prevederilor Cap. V din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, nu există un drept privind locul executării pedepsei privative de libertate, respectiv ca acesta să fie situat în localitatea de domiciliu. Aşadar, nu există nicio justificare a faptului că deţinutului i s-a încălcat vreun drept.

Pe de altă parte, pedeapsa privativă de libertate nu se raportează la interesele private ale deţinuţilor. Conform art. 4 din H.G. nr. 157/2013, scopul executării pedepselor privative de libertate, nu are în vedere executarea pedepsei privative de libertate în localitatea de domiciliu. Localitatea de domiciliu poate fi un criteriu în stabilirea penitenciarului, însă acesta nu este singurul.

Dacă toţi cei 30 de deţinuţi transferaţi, ar fi invocat acelaşi interes privat şi nu ar fi fost transferaţi în unităţile penitenciare stabilite, activitatea Penitenciarului Botoşani s-ar bloca, în condiţiile în care capacitatea de cazare a acestuia era mult depăşită, indicele de ocupare fiind de 179,74%, conform procesului-verbal al comisiei de analiză a gradului de ocupare a capacităţii de cazare a sistemului penitenciar nr. x din data de 25.01.2023 precum şi situaţiei privind capacitatea de cazare şi efectivele pentru categoriile "Bărbaţi Majori", regim semideschis la data de 20.01.2023.

Aşadar, în perioada 25.01.2023 - 03.02.2023 Administraţia Naţională a Penitenciarelor a emis un număr de 43 de dispoziţii de transfer către alte unităţi penitenciare, pentru tot atâtea persoane private de libertate, clasificate în regim semideschis.

În egală măsură, la analizarea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, trebuia să fie avute în vedere prevederile legale privind emiterea acestora, respectiv art. 45 din Legea nr. 254/2013, care stabileşte că transferul se dispune de către directorul general al A.N.P. În speţă, manifestarea de voinţă a directorului general s-a materializat într-o adresă prin care s-a dispus transferarea reclamantului de la Penitenciarul Botoşani la Penitenciarul Tulcea. Instanţa de fond a trecut peste aceste apărări şi a evaluat actul atacat din perspectiva unui veritabil act administrativ, deşi ar fi trebuit să analizeze suspiciunile de nelegalitate ale actului emis numai din perspectiva respectării procedurii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, coroborat cu prevederile art. 108 din H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi- a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. În aceeaşi măsură trebuia să analizeze actul prin care s-a respins cererea de transferare "de la Penitenciarul Tulcea la Penitenciarul Botoşani.

Este adevărat că aceste litigii (anulare acte de transfer) au fost date spre competentă soluţionare, prin Decizia I. C. civ..J. nr. 3/2002 pronunţată în soluţionarea unui RIL, curţilor de apel, însă aceste acte nu trebuie privite ca fiind acte administrative de autoritate, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, acestea nu trebuie să cuprindă elementele obligatorii ale unui act administrativ veritabil, instanţa de fond reţinând în mod eronat că nu au fost motivate.

În concluzie, actul atacat a fost greşit definit de prima instanţă, iar motivele reţinute ca fiind justificate pentru a crea o suspciune rezonabilă de nelegalitate, excedează cadrul legal aplicabil unor astfel de documente.

4. Apărările formulate

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, solicitând recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele particulare ale cauzei, rezultă că reclamantul A., domiciliat în judeţul Suceava se afla în executarea pedepsei cu închisoarea, la Penitenciarul Botoşani. Întrucât Penitenciarul Botoşani s-a confruntat cu fenomenul de aglomerare, având capacitatea legală de cazare depăşită, a solicitat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor transferarea mai multor persoane condamnate, printre care şi a reclamantului, în vederea echilibrării efectivelor de deţinuţi. Această solicitare a fost aprobată prin Decizia Directorului A.N.P. nr. 42059/02.02.2023, prin care, în temeiul art. 108 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 157/2016, s-a dispus transferarea reclamantului, în vederea executării pedepsei, la Penitenciarul Tulcea. Ulterior, reclamantul a formulat o cerere de transfer de la Penitenciarul Tulcea, la Penitenciarul Botoşani, însă această cerere a fost respinsă prin Decizia nr. 50650/21.04.2023, emisă de Directorul Administaţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Prin cererea dedusă judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, reclamantul B. a solicitat anularea celor două decizii emise de Directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Prin sentinţa civilă nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile procesuale invocate în cauză, iar pe fondul cauze, a admis cererile conexate formulate de către reclamantul A. şi a anulat deciziile nr. 42059/02.02.20 şi nr. 50650/21.04.2023 emise Directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Soluţia pronunţată asupra fondului cauzei a fost criticată de către pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea recursului, în cele ce urmează, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate.

Cu titlu prealabil, subliniază că soluţiile pronunţate asupra excepţiei netimbrării şi a inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile nu au fost recurate, astfel că au căpătat caracter definitiv şi nu vor face obiectul prezentului control judiciar.

În soluţionarea prezentului recurs, Înalta Curte apreciază ca fiind relevante dispoziţiile art. 108 alin. (1) şi alin. (7) din H.G. nr. 157/2016, având denumirea marginală "Transferarea deţinuţilor", potrivit cărora:

(1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în următoarele situaţii: a) stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în situaţia în care acesta nu se încadrează în profilul unităţii; b) depăşirea capacităţii de cazare a penitenciarului; c) înscrierea deţinuţilor la cursuri de formare profesională ori de instruire şcolară; d) folosirea deţinuţilor la muncă, la activităţi de educaţie şi de asistenţă psihologică şi asistenţă socială; e) în cazul deţinuţilor pentru care măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei la nivelul penitenciarului sunt neîndestulătoare; f) pentru încheierea căsătoriei;g) alte motive temeinic justificate.

(7) În situaţia prevăzută de alin. (5) lit. b) se va evita, pe cât posibil, selecţionarea persoanelor private de libertate care au domiciliul în raza teritorială a locului de deţinere, cele care menţin legătura cu familia, cele cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deţinere respectiv, cele care participă la cursuri de formare profesională sau de instruire şcolară ori urmează un tratament medical, respectiv a celor care desfăşoară activităţi lucrative."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabileşte de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ţinându-se seama şi de regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă.", iar potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) şi alin. (5) din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2188/C/2022 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind evidenţa nominală şi statistică a persoanelor private de libertate determinată de primire, punerea în executare a pedepselor şi măsurilor privative de libertate, stabilirea şi schimbarea regimului de executare, punerea în libertate şi comunicarea actelor de procedură (1) Transferarea persoanelor private de libertate în alt loc de deţinere, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, conform art. 45 alin. (2) din Lege. (5) În cazurile arătate la alin. (1), comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate face propuneri de transfer în următoarele situaţii: a) pentru executarea pedepsei într-un anumit regim sau ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei, atunci când locul de deţinere nu este profilat pe deţinerea acestor categorii de persoane condamnate; b) depăşirea capacităţii de cazare pentru anumite regimuri; c) pentru înscrierea la cursuri de formare profesională ori de instruire şcolară; d) urmare solicitărilor de forţă de muncă formulate de alte locuri de deţinere; e) în cazul persoanelor private de libertate pentru care măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei la nivelul locului de deţinere sunt neîndestulătoare; f) pentru încheierea căsătoriei; g) pentru alte motive temeinic justificate.

În continuare, art. 68 din aceleaşi Instrucţiuni prevede "Transferarea persoanelor private de libertate în alt loc de deţinere, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, conform art. 45 alin. (2) din Lege.(...) În cazurile arătate la alin. (1), comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate face propuneri de transfer în următoarele situaţii:

a) pentru executarea pedepsei într-un anumit regim sau ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei, atunci când locul de deţinere nu este profilat pe deţinerea acestor categorii de persoane condamnate;

b) depăşirea capacităţii de cazare pentru anumite regimuri;(...)

Şeful structurii de evidenţă deţinuţi, împreună cu şeful structurii pentru aplicarea regimurilor, stabileşte persoanele private de libertate eligibile pentru transfer, în situaţiile prevăzute de alin. (1) lit. a) şi b). (...)

În situaţia prevăzută de alin. (5) lit. b) se va evita, pe cât posibil, selecţionarea persoanelor private de libertate care au domiciliul în raza teritorială a locului de deţinere, cele care menţin legătura cu familia, cele cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deţinere respectiv, cele care participă la cursuri de formare profesională sau de instruire şcolară ori urmează un tratament medical, respectiv a celor care desfăşoară activităţi lucrative."

Prin Decizia nr. 3/24.04.2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 542/16.06.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a dispus admiterea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi, în consecinţă, a stabilit că, "În interpretarea şi aplicarea art. 9 alin. (2) lit. a) şi art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a art. 5 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, stabileşte că revine curţii de apel, prin secţia de contencios administrativ sau completurile specializate în litigii de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cererilor privind anularea deciziei directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenţie pentru executarea pedepsei sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar."

Analizând cu prioritate natura juridică a deciziilor emise de Directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, instanţa reţine că aceste decizii reprezintă acte administrative de natură a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, a căror competenţă de analiză revine instanţei de contencios administrativ conform Deciziei nr. 3/24.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Ca urmare, cerinţele de motivare, din prisma principiilor incidente în materie de contencios – administrativ, dar şi posibilitatea de cenzurare a excesului de putere pe calea controlului jurisdicţional, sunt proprii actelor administrative.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, se constată că deciziile a căror anulare se solicită în prezenta cauză au fost motivate în drept de către emitentul acestora, potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (2) din H.G. nr. 157/2016, iar în fapt, motivul respingerii l-a reprezentat supraaglomerarea Penitenciarului Botoşani. Astfel, Decizia nr. 42059/02.02.2023 privind transferul reclamantului de la acest din urmă penitenciar, la Penitenciarul Tulcea a constat într-un tabel cu rubrici predefinite, fără un conţinut particular, respectiv fără o analiză concretă a situaţiei efective ce a determinat transferul. De asemenea, în ceea ce priveşte Decizia nr. 50650/21.04.2023, singurele explicaţii cu privire la aceasta sunt cuprinse în Adresa nr. x/23.05.2023, adresată reclamantului, în cuprinsul căreia s-a menţionat că, într-o frază tip, că "menţinerea este condiţionată de situaţia juridică, de regimul de executare, de spaţiile de deţinere, de comportamentul adoptat şi de receptivitatea la activităţi lucrative şi cultural educative", fără o analiză concretă.

Instanţa de control judiciar reţine că "depăşirea capacităţii de cazare a penitenciarului" reprezintă una dintre situaţiile în care Comisia prevăzută la art. 32 din Legea nr. 254/2013, face propuneri de transfer Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, conform dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Însă, acesta nu este singurul criteriu.

Astfel cum s-a arătat anterior, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la stabilirea penitenciarului se are în vedere dinstanţa faţă de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă.

Aşadar, apropierea de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate reprezintă unul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea de către A.N.P. a penitenciarului în care persoană condamnată execută pedeapsă privativă de libertate, chiar dacă acest criteriu nu are valoare absolută.

Totodată, Înalta Curte constată că reducerea gradului de supraaglomerare în Penitenciarul Botoşani reprezintă un scop legitim, de ordine publică, însă metodele şi modalităţile de asigurare a atingerii acestui obiectiv trebuie să fie adoptate în deplină concordanţă cu legea din moment C. proc. civ. atingeri sau restrângeri ale drepturilor şi intereselor legitime ale deţinuţilor, printre care şi cele invocate de reclamant. Cu alte cuvinte, proporţionalitatea măsurii transferului de la un penitenciar la altul se raportează la necesitatea echilibrării intereselor individuale ale acestuia legate de apropierea penitenciarului de domiciliu şi respectiv interesele publice concurente, reprezentate de necesitatea asigurării capacităţii legale de cazare a penitenciarelor.

În acest context, Înalta Curte constată că, deşi autoritatea publică pârâtă beneficiază, cu privire la analizarea cererilor de transfer, din oficiu sau la cererea persoanei vizate, de o marjă largă de apreciere, totuşi aceasta urmează a fi exercitată prin raportare la drepturile fundamentale ale persoanei.

Din această perspectivă, invocarea datelor statistice rezultate din situaţiile prezentate instanţei de judecată nu reflectă realizarea unei analize efective, în sensul ca, la luarea deciziei administrative, criteriile prevăzute de normele aplicabile, evocate anterior, să fie verificate şi aplicate în concret, în condiţiile în care legea nu acordă o prioritate unui anumit criteriu şi, în acelaşi timp, impune analizarea coroborată a acestora, în special pentru evitarea, pe cât posibil, a selecţionării în vederea transferului din oficiu a persoanelor private de libertate care au domiciliul în proximitatea locului de deţinere (situaţia reclamantului), a celor care menţin legătura cu familia (situaţia reclamantului), a celor cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deţinere respectiv, a celor care participă la cursuri de formare profesională (cum este şi cazul reclamantului) sau de instruire şcolară ori a persoanelor care urmează un tratament medical sau desfăşoară activităţi lucrative.

În speţă, reclamantul a arătat în ce fel şi sub ce aspect au fost lezate interesele sale legitime care să conducă la anularea actului administrativ emis de pârâtă, respectiv faptul că transferul într-un penitenciar mai îndepărtat duce la îngreunarea vizitelor membrilor familiei sale, mai ales în condiţiile în care părinţii săi sunt înaintaţi în vârstă, precum şi la imposibilitatea acestuia de a participa la cursurile de formare profesională la care s-a înscris.

În acest context, Înalta Curte constată că iniţiativa transferului reclamantului de la Penitenciarul Botoşani la Penitenciarul Tulcea, precum şi respingerea cererii acestuia de a fi transferat înapoi, la Penitenciarul Botoşani, au avut la bază realizarea unui scop just, respectiv cel al interesului public de înfăptuire a unei reorganizări în scopul asigurării unor condiţii decente conform regimului de executare tuturor deţinuţilor, astfel cum s-a impus penitenciarului prin măsurile luate, însă din înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei nu rezultă cum, dincolo de acest scop, s-a avut în vedere la emiterea deciziei de transfer contestate şi interesul privat al reclamantului.

Deşi se afirmă la nivel de principiu că în cauză au fost avute în vedere criteriile legale, în realitate, din conţinutul documentaţiei depuse, nu se poate şti cum au fost în concret aplicate toate acele criterii prevăzute de lege (anterior amintite în partea iniţială a expunerii), care ar fi determinat poate o altă soluţie în privinţa reclamantului (spre exemplu, transferul într-unul din penitenciarele mai apropiate de domiciliu).

Este adevărat că deciziile emise de Administraţia Naţională a Penitenciarelor s-au raportat la dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 157/2016, însă simpla invocare a acestui temei de drept nu exclude obligaţia de motivare, respectiv de indicare, expunere a situaţiei de fapt calificată/apreciată juridic de emitent, pe care se întemeiază astfel decizia de transfer ca manifestare de voinţă ce produce efecte juridice.

Sub acest aspect, motivarea deciziilor contestate în prezenta cauză nu asigură garanţiile respectării dreptului reclamantului de a beneficia de analizarea motivată a incidenţei tuturor criteriilor legale necesare pentru a se dispune transferul acestuia, prin înlăturarea unora dintre acestea şi, în mod corelativ, prin însuşirea celorlalte, nefiind recunoscută prin lege o prioritate exclusivă în favoarea unui criteriu, în condiţiile în care chiar pârâta a susţinut că motivul transferului din oficiu s-a întemeiat exclusiv pe analizarea evitării riscului de supraaglomerare a unităţii de penitenciar.

Or, evitarea riscului de supraaglomerare nu poate fi invocat cu titlu general, în cazul contrar putând fi generate vătămări ale drepturilor persoanelor aflate în stare de deţinere, vătămările având consecinţe negative disproporţionate faţă de acelea generate de orice transfer dintr-o unitate de penitenciar în alta, cu referire specială la afectarea, în substanţa sa, a dreptului la viaţă privată şi de familie, astfel cum acest principiu a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Toate aceste împrejurări evocă nelegalitatea deciziilor atacate, având în vedere că acestea nu îndeplinesc condiţia esenţială de validitate, aceea a unei motivări adecvate şi concrete, raportate la dispoziţiile normative aplicabile şi la situaţia personală a reclamantului, conducând la concluzia că acestea au fost emise în mod nejustificat, cu exces de putere şi cu încălcarea drepturilor acestuia, în raport de aspectele menţionate anterior.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind dată cu legala interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

Pentru considerenele prezentate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare invocat, va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.