Obligation of private owner to commission initial expert appraisal for cultural asset classification before seeking state-appointed committee

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.08.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-IX - a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Culturii - Direcţia Patrimoniu Cultural a solicitat anularea deciziei transmisă de către Ministerul Culturii - Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti prin adresa nr. x/18.05.2022, anularea deciziei Ministerul Culturii - Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti transmisă prin Răspunsul la Plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/06.07.2022 şi obligarea Ministerului Culturii să procedeze la emiterea Ordinului Ministrului în vederea desemnării comisiei de experţi acreditaţi de Comisia Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor în conformitate cu disp art. 53 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil pentru întocmirea expertizei lucrării denumită " B.".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2465 din 20 decembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Culturii în privinţa cererii de anulare a adresei nr. x/18.05.2022 şi a adresei din data de 06.07.2022 intitulată "răspuns la plângerea prealabilă".

A respins cererea de anulare a adresei nr. x/18.05.2022 şi a adresei din data de 06.07.2022 intitulată "răspuns la plângerea prealabilă", formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti în privinţa capătului de cerere prin care se solicită desemnarea comisiei de experţi.

A respins capătul de cerere prin care se solicită desemnarea comisiei de experţi formulat în contradictoriu cu pârâtul Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei nr. x/18.05.2022 a Direcţiei pentru Cultură a Municipiului Bucureşti ca neîntemeiată.

A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei din data de 06.07.2022 intitulată "răspuns la plângerea prealabilă".

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată.

A respins acţiunea privind pe reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al debitorului C. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti, şi Ministerul Culturii - Direcţia Patrimoniu Cultural, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2465/20.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta C. S.A. prin lichidator judiciar A.. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susţinerea cererii de recurs pârâta reclamanta C. S.A. prin lichidator judiciar A.. a prezentat următoarele critici:

Potrivit art. 11 Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil:

Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:

din oficiu, în următoarele situaţii:

la solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 182/2000:

Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiza întocmit de experţi sau specialişti acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare.

Organismul ştiinţific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

În conformitate cu art. 53 din acelaşi act normativ, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este organismul ştiinţific consultativ şi de avizare în domeniu al Ministerului Culturii şi este condusă de un preşedinte numit prin ordin al ministrului culturii dintre specialiştii cu autoritate recunoscută în domeniu, pentru un mandat de 2 ani.

Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este alcătuită din 21 de specialişti, numiţi prin ordin al ministrului culturii, pe o perioadă de 2 ani, propuşi de:

a) preşedintele comisiei - 6 membri;

b) instituţiile publice specializate şi colecţionarii de bunuri culturale mobile - 7 membri;

c) cultele, Academia Română şi instituţiile publice de învăţământ superior de profil - 7 membri.

(3) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat de membrii Comisiei şi aprobat prin ordin al ministrului culturii.

Prin solicitarea transmisa către Ministerul Culturii, redirecţionata către Direcţia pentru Cultura am solicitat demararea procedurii de clasare a bunului in cauza si desemnarea unei comisii de experţi pentru întocmirea raportului de expertiza pentru a se stabili autenticitatea operei. Pentru a se dispune astfel, am apreciat ca din coroborarea textelor de lege de mai sus reiese ca pentru clasarea unui bun cultural mobil este necesar efectuarea unui raport de experţi/a întocmit de experţi sau specialişti acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor si Colecţiilor, iar aceasta comisie este alcătuita din specialişti numiţi prin ordin al ministrului.

De asemenea, potrivit Ordinului tir. 2053/17.05.2002 al ministrului culturii si cultelor pentru aprobarea Normelor de clasare a bunurilor culturale mobile se arata ca: "Clasarea bunurilor culturale mobile se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 182/2000 şi prezentelor norme emise de Ministerul Culturii si Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor" (Capitolul II, art. 3).

A învederat instanţei de judecata faptul că: Prin Ordinul Ministrului Culturii si Cultelor nr. 2033/29.01.2004 s-a dispus constituirea Comisiei de expertiza a lucrărilor de sculptura "Rugăciunea" şi "B." presupuse a fi creaţia sculptorului Constantin Brâncuşi.

La data de 25.03.2004 Comisia de experţi desemnata prin Ordinul Ministrului Culturii si Cultelor nr. 2033/29.01.2004 a întocmit procesul-verbal doar cu privire la "Rugăciunea", având în vedere faptul ca cea de-a doua lucrare, B., nu a fost prezentata comisiei. Ulterior, a fost întocmit raportul de expertiza cu privire la lucrarea "Rugăciunea".

În perioada 2004 - 2022 nu a fost modificata legislaţia in materie, astfel încât apreciază că trebuie sa se procedeze într-o maniera identica, aceea de a fi emis un ordin al ministrului prin care sa se constituie comisia de experţi, experţi care sa expertizeze bunul şi să întocmească raportul de expertiza aşa cum s-a procedat in anul 2004 cu privire la cealaltă presupusa opera.

Apreciază ca instanţa de fond a interpretat in mod eronat aceste dispoziţii, mai cu seama art. 13 din Normele de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin H.G. nr. 886/2008 care arata ca "persoanele fizice sau juridice interesate in clasarea unui bun cultural mobil vor solicita unui expert acreditat sau unei instituţii specializate cu activitate in domeniu realizarea expertizei", dispoziţii care au si fondat in mare măsura raţionamentul instanţei.

Astfel, instanţa a apreciat că aceste norme sunt ulterioare anului 2004 când s-a efectuat prima expertiză, sens în care aspectele modalităţii de clasare au fost modificate şi pe de alta parte, aceste dispoziţii arata ca sarcina identificării unui expert cade în atribuţiile persoanei interesate, în speţa recurenta.

În primul rând, aceste dispoziţii menţionate prin normele de clasare aprobate prin H.G. nr. 886/2008 sunt reliefate si in Legea 182/2000, dispoziţii de care a înţeles sa ne prevalam, insa acest normativ din urma arata si modalitatea de desemnarea a unui expert, respectiv prin expertiză întocmita de experţi sau specialişti acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor si Colecţiilor, iar aceasta comisie este alcătuita din specialişti numiţi prin ordin al ministrului, dispoziţiile Legii 182/2000 fiind clare.

In al doilea rând, arata instanţa faptul ca din verificarea site-ului web al Ministerului Culturii rezulta o lista de 200 de exporţi acreditaţi, iar o parte din aceştia au specializarea - sculptura, arătând instanţa prin aceasta ca nu a întreprins suficiente demersuri.

Contrar acestor considerente, menţionează ca recurenta, pentru celeritatea soluţionării situaţiei, a analizat aceasta lista si a procedat la notificarea experţilor, dovada in acest sens stand si răspunsurile primite ce sunt depuse la dosarul cauzei, aspect despre care face vorbire si instanţa, nefiind identificat niciun expert activ sau care sa îşi manifeste intenţia de a efectua lucrarea, chestiuni care reies fara tăgada din înscrisurile depuse.

In consecinţa, aceste demersuri au fost efectuate de către recurentă înaintea demarării acestei acţiuni, aşa cum ne-a sugerat si parata Direcţia pentru Cultura, deşi opinia subscrisei este aceea ca acest demers cade in sarcina paratului Ministerului Culturii. Drept urmare, acest aspect nu poate fi opus subscrisei, dovedit fiind faptul ca din lista expusa pe site-ul web al Ministerului Culturii nu au fost identificat un expert care să îşi manifeste intenţia pentru efectuarea lucrării de expertiza.

Răspunsurile primite de la experţii din lista comunicată de Ministerul Culturii au fost următoarele:

(i) Prin adresa nr. x/08.10.2020, Muzeul de Arta Cluj-Napoca ne-a comunicat faptul că doamna D., actualmente pensionar, este indisponibila, fiind stabilita în Olanda.

(ii) Prin adresa nr. x/08.10.2020, Centru Cultural Mihai Eminescu ne-a comunicat faptul că instituţia nu poate presta asemenea servicii, acestea nefăcând parte din activităţile prevăzute in obiectul de activitate ale instituţiei.

(iii) Prin adresa înregistrata sub nr. x/06.10.2020, Muzeul de Arta Craiova ne-a comunicat faptul ca domnul E. nu mai este angajatul muzeului din anul 2009,acesta pensionându-se.

(iv) Prin adresa nr. x/19.10.2020, Ministerul Culturii - Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bacău ne-a comunicat faptul ca in cadrul instituţiei nu sunt exporti atestaţi de Ministerul Culturii pentru evaluare lucrări de arta, iar domnul F., înscris în registrul experţilor atestaţi de Ministerul Culturii, s-a pensionat.

Revenind la interpretarea greşita a legii de către instanţa de fond in ceea ce priveşte Normele de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin H.G. nr. 886/2008, consideră ca articolul 13 din aceste dispoziţii nu vine să schimbe modalitatea de clasare a unui bun mobil, conţinutul acestora fiind asemenea celor din Legea nr. 182/2000, nefăcând distincţie intre dispoziţiile din anul 2004 si prezent.

În condiţiile expuse de către instanţa de fond coroborate cu demersurile pe care deja le-a efectuat tocmai pentru identificarea unei posibilităţi de efectuare a expertizei, nerespingând opinia pârâtei Direcţiei pentru Cultura aceea de a caută "pe cont propriu" un expert, rezulta o situaţie fara o posibilitate de rezolvare, motivat de faptul ca Direcţia pentru Cultura deja a comunicat prin adresele transmise, dar si prin întâmpinarea depusa la fondul cauzei, ca nu deţine la acest moment un asemenea expert, dar si pentru ca potrivit înscrisurilor pe care le-a depus la dosar, nu a putut identifica un asemenea expert, lista publicata pe site ul Ministerului Culturii fiind demult neactualizata.

În prezent nu se mai poate constitui o comisie prin Ordin al Ministrului care sa efectueze expertiza, întrucât Normele de clasate aprobate prin H.G. nr. 886/2008 nu au venit să schimbe aspecte in acest sens.

Aşadar, conform celor expuse mai sus, există situaţia in care o opera a fost expertizata Ia nivelul anului 2004, respectiv "Rugăciunea" fiind aplicate dispoziţiile Legii nr. 182/2000, iar presupusa opera "B." nu poate beneficia de acelaşi regim in contextul în care nu a operat nicio modificare a legislaţiei în acest sens.

Apreciază ca din răspunsurile primite din partea paratului prealabil introducerii prezentei acţiuni, precum si din întâmpinarea pe care a formulat-o, apărările sale sunt inconsecvente, odată arătând ca documentaţia transmisă de subscrisa nu a fost suficienta, deşi s-au transmis toate actele solicitate împreună cu toate explicaţiile necesare, şi într-un alt context ca nu intra în atribuţiile sale desemnarea unui expert.

Se solicită a se avea in vedere susţinerea din întâmpinarea in care se arata ca: "În concluzie, Solicitarea de clasare a bunului intitulat B. nu a fost însoţită de documentele legale si ca urmare, Direcţia pentru Cultura a Municipiului Bucureşti nu a putut declanşa procedura clasării".

Aşadar, in raport de aceste susţineri, nu se poate intelege cu exactitate care este problema reala, respectiv lipsa documentaţiei, pe care a îndeplinit-o potrivit actelor dosarului, sau imposibilitatea desemnării Comisiei care sa expertizeze presupusa opera.

Mai mult, aşa cum a arătat şi prin acţiunea introductiva, prin încheierea de şedinţa din data de 30.06.2020 pronunţată in dosar Nr. x/2001 (dosarul privind procedura de insolventa a C.) judecătorul sindic a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Culturii in vederea constituirii prin ordin al Ministrului Culturii a unei Comisii pentru expertizarea lucrării "B." în vederea stabilirii autenticităţii acesteia, având in vedere că aceeaşi procedura a fost urmata in precedent, pentru expertizarea lucrării "Rugăciune".

Astfel, fata de poziţia pârâţilor în sensul că pe de o parte nu este în măsura sa desemneze un expert sau ca documentaţia transmisă este insuficienta, iar pe de alta parte menţionează ca nu are un expert specializat în arta plastică, dar mai cu seama a hotărârii instanţei de fond, apreciem ca la acest moment procedura de faliment a C. este blocata, motivat de faptul ca fara o expertizare a lucrării "B.", procedura nu poate avansa, generând prejudicii pentru toţi participanţii acesteia, în condiţiile în care unul dintre principiile Legii insolventei este celeritatea cu care trebuie să se desfăşoare toate operaţiunile din cadrul acesteia pentru acoperirea într-o proporţie cât mai mare a pasivului.

Mai mult, pentru întărirea celor solicitate pârâţilor a arătat că prin decizia civilă nr. 806 R/20.07.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2001 (dosarul privind procedurii insolventei a C.) s-a dispus "încuviinţarea efectuării de demersuri pentru valorificarea celor doua bunuri "Rugăciunea" şi "B." (..)".

În consecinţa, a opinat că instanţa de fond a dat o interpretare greşită a actelor normative, respectiv a Legii nr. 182/2000 si a Normelor de clasare aprobate prin H.G. nr. 886/2008 deopotrivă, pe de o parte ca procedură de efectuare a expertizei nu cade în sarcina recurentei în mod individual aşa cum în mod eronat se susţine, acesta fiind atributul Ministerul Culturii prin desemnarea comisiei de experţi, iar pe de alta parte în mod neîndoielnic un asemenea expert la acest moment nu a fost identificat de către A. şi nici în urma răspunsului Direcţiei pentru Cultură care arata in mod cert nu poate numi un expert cu aceasta specializare, pentru că nu exista în lista sa.

Cu alte cuvinte, deşi Direcţia pentru Cultura arata in răspunsurile sale ca nu deţine un expert cu asemenea specializare, insa atât aceasta instituţie, cat si instanţa arata ca pe site-ul web al Ministerului Culturii exista o lista a experţilor care poate fi consultata. Cum acea lista a fost consultata deja, răspunsurile experţilor notificaţi de către recurentă aflându-se la dosar, rezulta în mod cert ca cel puţin în acest moment, independent de prezenta acţiune, nu este soluţii. Mai mult decât atât, faptul ca textul de lege arata ca desemnarea unui expert incumba paratei Ministerul Culturii este şi acela ca asemenea lucrare, in contextul in care a fost prezentata ca "o presupusa opera a sculptorului Constantin Brâncuşi" stabilirea autenticităţii acesteia nu poate fi lăsata la îndemâna persoanei interesate care in accepţiunea cel puţin a paratelor, acesta poate fi ales în mod independent de recurentă.

În ceea ce priveşte calitatea procesuala pasiva a celor doua parate, excepţii admise de către instanţa de fond pentru capătul I şi II faţă de Ministerul Culturii, iar pentru capătul III fata de Direcţia de Cultura, apreciază ca în mod eronat a dispus instanţa in atare măsura, motivat de faptul ca atribuţia de emite Ordinul Ministrului in vederea desemnării comisiei de experţi acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor in conformitate cu art. 53 din Legea 182/2000 aparţine Ministerului Culturii, insa Direcţia pentru Cultura este un serviciu public deconcentrat aflat in subordinea Ministerului Culturii. Ori, cată vreme emiterea ordinului ministrului este obligaţia paratului Ministerului Culturii, iar corespondenta in acest sens a fost purtata cu serviciul din subordinea sa. Direcţia pentru Cultura, capetele de cerere nu pot fi privite strict independent, întrucât solicitările din capetele de cerere ale acţiunii sunt in strânsa legătura, neputând fi privite independent, solutia/soluţiile pronunţată fiind necesar a le fi opozabile ambelor părţi ale cauzei.

Faţă de toate considerentele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi pe cale de consecinţa sa se dispună:

Anularea răspunsului transmis de către Ministerul Culturii - Direcţia pentru Cultura a Municipiului Bucureşti prin adresa nr. x/18.05.2022,

Anularea deciziei Ministerul Culturii - Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti transmisă prin Răspunsul la plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/06.07.2022

Obligarea Ministerului Culturii la emiterea Ordinului Ministrului în vederea desemnării de experţi acreditaţi de către Comisia Naţională a Muzeelor si Colecţiilor în conformitate cu disp. art. 53 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil pentru întocmirea expertizei lucrării denumită "B.".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Culturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării depuse, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Înalta Curte reaminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară şi devolutivă, întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod şi nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Din perspectiva greşitei aplicări a normelor de drept material, recurenta a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 11 şi 53 din Legea nr. 182/2000, art. 13 din H.G. nr. 886/2008.

Reţine Înalta Curte din analiza actelor dosarului că prin cererea din data de 16.03.2022 recurenta-reclamantă a solicitat Ministerului Culturii ca în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 182/2000 să declanşeze procedura de clasare a bunului intitulat B. al cărui presupus autor este sculptorul Constantin Brâncuşi.

Prin adresa din 18.05.2022 Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti a comunicat recurentului-reclamant condiţiile în care se poate realiza clasare şi vânzarea bunului în discuţie precum şi faptul că specialistul instituţiei nu are competenţa în domeniul artă plastică.

Aşadar, prin solicitarea adresată Ministerului Culturii şi redirecţionată de această autoritate Direcţiei pentru Cultură a Municipiului Bucureşti recurenta-reclamantă urmărea declanşarea procedurii de clasare a bunului intitulat B. al cărui presupus autor este sculptorul Constantin Brâncuşi, adesându-se instanţei pentru a denunţa refuzul nejustificat, în opinia sa, de a da curs solicitării, de către autorităţile implicate în această procedură.

În ceea ce priveşte respectarea procedurii pentru iniţierea şi derularea procedurii de clasare Înalta Curte reţine ca fiind aplicabile următoarele dispoziţii legale:

- Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil:

Art. 11:

Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:

din oficiu, în următoarele situaţii: (.....)

2. la solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.

Art. 12:

(1)Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de experţi sau specialişti acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

(2)Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare.

(3)Organismul ştiinţific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

(4)Hotărârea de clasare va fi semnată de preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii, în interiorul termenului prevăzut la alin. (2).

(5)La hotărârea de clasare se anexează în extras concluziile raportului de expertiză prin care se asigură identificarea bunului cultural mobil respectiv, fişa standard a obiectului şi fotografia alb-negru sau color, după caz.

(6) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.

(7) Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării expertului sau specialistului. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile.

Norme de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin H.G. nr. 886/2008:

- Art. 4

(1) Prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, fond şi tezaur, potrivit legii.

(2) Clasarea se efectuează pe baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, pentru domeniul din care face parte bunul cultural respectiv.

- Art. 6

(2) Criteriile generale de clasare sunt:

a) vechimea - criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural a fost realizat într-o perioadă mai îndepărtată, cel puţin cu 50 de ani înainte de data efectuării expertizei, şi se acordă puncte valorice într-un cuantum proporţional cu vechimea determinată;

b) frecvenţa - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparţine unei serii de bunuri identice sau unui lot de bunuri din aceeaşi tipologie şi se determină prezenţa bunurilor în cauză pe teritoriul românesc; în raport cu semnificaţia artistică se analizează dacă acestea se înscriu într-o tipologie determinată care cuprinde opere cu tematică şi manieră de realizare artistică relativ similare şi dacă asemenea opere sunt prezente în colecţii publice sau private ori în circuitul civil;

c) starea de conservare - criteriul în baza căruia se analizează gradul în care bunul cultural îşi păstrează integritatea şi caracteristicile iniţiale ori se află într-o stare care să permită reconstituirea sau restaurarea acestuia.

(3) Pentru fiecare dintre cele 3 criterii generale prevăzute la alin. (2), punctajul valoric maxim care se poate acorda este de 100 de puncte.

(4) Pentru bunurile reprezentând descoperiri arheologice terestre sau subacvatice se acordă punctajul maxim la criteriul vechime.

(5) Pentru bunurile provenind din dezmembrarea unor monumente istorice se acordă punctajul maxim la criteriul frecvenţă.

(6) Expertizarea potrivit criteriilor generale de clasare se realizează în scopul de a se stabili dacă bunurile culturale mobile sunt susceptibile de a fi clasate.

(7) Modalitatea de expertizare potrivit criteriilor generale este următoarea:

a) punctajele valorice se acordă pentru fiecare criteriu general şi se însumează;

b) dacă suma realizată este de până la 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat nu este susceptibil de a fi clasat;

c) dacă suma realizată este egală cu sau mai mare de 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat este susceptibil de a fi clasat şi se procedează la expertizarea acestuia de către un expert acreditat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, în funcţie de domeniul din care face parte bunul cultural în cauză;

d) expertul validează sau invalidează punctajul acordat potrivit criteriilor generale şi expertizează bunul potrivit criteriilor de clasare specifice.

Art. 8

(1)Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face din oficiu sau la cerere.

Art. 11

(1) Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile, la cerere, se face la solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.

(2) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil.

Art. 13

(1) Persoanele fizice sau juridice interesate în clasarea unui bun cultural mobil vor solicita unui expert acreditat sau unei instituţii specializate cu activitate în domeniu realizarea expertizei, conform criteriilor generale de clasare.

(2) Declanşarea procedurii de clasare, din oficiu sau la cerere, se realizează numai pentru bunurile culturale mobile care, în urma expertizării potrivit criteriilor generale de clasare, au fost stabilite ca fiind susceptibile de a fi clasate, conform raportului de expertiză prin care se propune clasarea.

(3) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica de către expert persoanelor fizice sau juridice respective în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.

(4) Contestarea raportului de expertiză a bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării expertului. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile de la depunerea acesteia.

(5)În cazul în care contestatarul este nemulţumit de răspunsul primit, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Art. 16

(1) În termen de 5 zile de la data depunerii documentelor în vederea declanşării procedurii de clasare, serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor transmit direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor documentele respective.

(2) În termen de 5 zile de la data transmiterii documentelor prevăzute la alin. (1), serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunică proprietarului bunului respectiv înştiinţarea de declanşare a procedurii de clasare, întocmită potrivit formularului prevăzut în anexa nr. 4.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, pentru iniţierea procedurii de clasare, persoanele fizice sau juridice care deţin un bun susceptibil de clasare, au obligaţia de a solicita unui expert acreditat sau unei instituţii specializate cu activitate în domeniu realizarea expertizei, conform criteriilor generale de clasare.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Norme, în cadrul acestei expertize, pe baza aplicării criteriilor generale de clasare stabilite de art. 6 din Norme, se stabileşte dacă bunul este susceptibil de a fi clasat iar în caz afirmativ se propune clasarea.

Recurentul nu a solicitat unui expert acreditat sau unei instituţii specializate cu activitate în domeniu realizarea expertizei, conform criteriilor generale de clasare

Deşi a fost depus un raport de expertiză se constată că acesta a fost realizat la nivelul anului 2004, deci anterior reglementării instituite prin Normele din anul 2008.

În raport de acest aspect, expertizarea nu a avut în vedere criteriile stabilite de art. 6 (vechimea, frecvenţa, starea de conservare), nu a avut în vedere punctajul stabilit pentru fiecare criteriu şi nici regulile de acordare a punctajului, astfel încât să se poată stabili, în temeiul legislaţiei aplicabile la momentul solicitării, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru a se realiza clasarea.

În raport de acest conţinut al Normelor de clasare a bunurilor culturale mobile, aprobate prin H.G. nr. 886/2008, care stabilesc expres că prima etapă în derularea procedurii de clasare este realizarea expertizei la solicitarea proprietarului bunului, în mod corect a stabilit prima instanţă că nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante care invocă faptul că exista obligaţia pârâtului Ministerul Culturii de a emite un ordin prin care să se constituie o comisie de experţi care să avizeze clasarea.

Din informaţiile publice existente pe site-ul web al pârâtului Ministerul Culturii reiese că sunt publicate "Registrele experţilor şi specialiştilor în patrimoniul cultural naţional acreditaţi de Ministerul Culturii", iar unul dintre acestea este "Registrul experţilor pentru patrimoniul cultural mobil" care cuprinde un număr de 200 experţi acreditaţi, iar dintre aceştia, o parte au ca specializare sculptura/şi sculptura.

În aceste condiţii, în mod judicios a concluzionat instanţa de fond că nu vor fi valorificate în modalitatea propusă de recurenta-reclamantă aspectele referitoare la imposibilitatea de a recurge la serviciul unui expert acreditat.

În măsura în care, astfel cum se arată de către recurentă, aceasta se afla în imposibilitatea de a realiza prima etapă (expertizarea bunului) din cauza inexistenţei unor experţi acreditaţi, avea deschisă calea de a solicita Ministerului Culturii realizarea demersurilor pentru acreditarea/autorizarea de experţi iar în cazul unui refuz se putea adresa instanţei de contencios administrativ.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu raţionamentul primei Curtea constată că în cauză nu poate fi în discuţie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii astfel că cererea recurentei-reclamante a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, critica cu privire la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Culturii în privinţa cap. 1 şi 2 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti nu este întemeiată.

Prima instanţă a arătat în mod corect că, prin capetele 1 şi 2 ale cererii reclamanta a solicitat anularea unor acte emise de Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti. În aceste condiţii, în privinţa acestor capete de cerere calitatea procesuală revine exclusiv acestei autorităţi, serviciu public deconcentrat aflat în subordinea Ministerului Culturii astfel că excepţia invocată urmează a fi admisă.

În ceea ce priveşte capătul al treilea al cererii, prin care se solicită obligarea Ministerului Culturii să procedeze la emiterea Ordinului Ministrului în vederea desemnării Comisiei de Experţi acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 182/2000 se constată, pentru aceleaşi argumente teoretice, faptul că în privinţa acestui capăt de cerere competenţa revine exclusiv pârâtului Ministerul Culturii.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta C. S.A. prin lichidator judiciar A.. împotriva sentinţei civile nr. 2465 din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.