Negative jurisdictional conflict over union action: Territorial incompetence exception not raised at first hearing consolidates jurisdiction via Article 131 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.08.2024, sub nr. x/2024, Sindicatul FINTIM în numele membrilor de sindicat reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând:

- anularea art. 1 pct. 10 din H.G. nr. 565/2024 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

- suspendarea executării acestor dispoziţii din actul normativ atacat până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 394/2024 din data de 16 septembrie 2024, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere Decizia nr. 1/2013 în Recurs în interesul legii, potrivit căreia " organizatiile sindicale au calitate procesuala activa in actiunile promovate in numele membrilor de sindicat".

În interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta competenta teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul acestor actiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Prin sentinţa nr. 842 din data de 21.11.2024, Curtea de Apel Timişoara a excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictul negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că instanţa iniţial învestită cu soluţionarea prezentei cauze, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a pus în discuţie la primul termen de judecată din data de 20.08.2024, la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, competenţa sa în soluţionarea cauzei şi a reţinut că este competentă material şi teritorial să judece cauza. Mai mult, a soluţionat cererea de suspendare a dispoziţiilor art. 1 pct. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 565/2024 formulată de reclamanţi şi a acordat termen pentru cererea în anulare la data de 16.09.2024.

În aceste condiţii, devine incidentă decizia RIL a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 31/2019, potrivit căreia "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Din verificarea dosarului Curţii de Apel Craiova– secţia contencios administrativ şi fiscal, rezultă că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii este cel din data de 20.08.2024 când

a pus în discuţie competenţa sa în soluţionarea cauzei şi a reţinut că este competentă material şi teritorial să judece cauza.

Mai mult, prin sentinţa nr. 356/2024 din data de 20 august 2024, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare a dispoziţiilor art. 1 pct. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 565/2024 formulată de reclamanţi şi a acordat termen pentru cererea în anulare la data de 16.09.2024.

La al doilea termen de judecată, Curtea de Apel Craiova a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, raportat la sediul reclamantului.

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) acelaşi Cod, "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".

Textele menţionate sunt expresia intenţiei legiuitorului de a stabili clar aspectul competenţei unei instanţe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenţei atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuţie necompetenţa instanţei, respectiv lipsirea instanţei sesizate de posibilitatea invocării necompetenţei cu depăşirea termenului procedural menţionat, cu consecinţa corelativă a consolidării competenţei instanţei iniţial învestite, independent de norma care reglementează competenţa instanţei.

Efectul omisiunii de a invoca necompetenţa teritorială la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate este stabilirea competenţei instanţei iniţial învestite de a soluţiona cererea de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenţei ulterior acestui moment nu mai este cu putinţă, odată depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei, instanţa rămânând competentă să judece, chiar dacă virtual dispoziţia legală incidentă ar fi menţionat competenţa altei instanţe.

Reţinând că la termenul din data de 20.08.2024, la care părţile au fost legal citate în faţa Curţii de Apel Craiova şi puteau pune concluzii, instanţa nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte constată că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Curţii de Apel Craiova pentru neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în termenul legal.

În acest sens este şi soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei.

A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul, neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituind o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

Astfel, Curtea de Apel Craiova rămâne să soluţioneze acţiunea în fond, fără a putea invoca excepţia în discuţie ulterior depăşirii termenului legal, în condiţiile în care competenţa teritorială a fost deja dobândită de această instanţă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova– secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Fintim în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.