Entitlement to green certificates for renewable energy production during the gap between asset transfer and regulatory accreditation

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.08.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.:

- anularea Răspunsului nr. x/16.02.2021 şi obligarea pârâtei ANRE la acordarea, către societatea reclamantă, a acreditării şi a dreptului de a primi şi tranzacţiona certificate verzi aferente energiei produse de societate pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020;

- obligarea pârâtei Transelectrica la înregistrarea societăţii în Registrul de evidenţă al beneficiarilor de certificate verzi şi a certificatelor emise şi emiterea de certificate verzi pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al B. S.A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, partea recurentă arată că a dobândit de la C. S.R.L., în baza unei operaţiuni de transfer de active, dreptul de proprietate asupra activului Parcului fotovoltaic D., jud. Timiş, transferul de active fiind făcut conform art. 44 din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, în condiţiile în care operaţiunea este supusă Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012.

Prin contractul de transfer de active nr. x/23.07.2020 s-a stabilit expres la art. 3.4 lit. b), coroborat cu art. 1.2, că toată energia electrică produsă de parcul fotovoltaic şi certificatele verzi aferente se cuvin societăţii recurente începând cu data de 01.08.2020, dată la care transferul de proprietate a devenit efectiv.

Precizează că la data de 03.08.2020 s-a depus documentaţia la ANRE pentru emiterea deciziei de acreditare, însă Decizia de acreditare nr. 1846 a fost emisă de ANRE abia la data de 14.10.2020.

Prin adresa nr. x/13.11.2020, recurenta a solicitat sprijinul ANRE în vederea valorificării energiei produse de la data de 01.08.2020 până la data adresei şi a certificatelor verzi aferente acestei producţii, iar prin răspunsul ANRE nr. x/21.12.2020, aceasta a stabilit în mod nelegal că societatea recurentă nu poate beneficia de certificate verzi pentru perioada 01.08.2020 - 14.10.2020.

Recurenta critică şi faptul că instanţa de fond a reţinut că dreptul său de a beneficia de certificate verzi se naşte doar de la momentul emiterii deciziei de acreditare şi că, în speţă, contractul de transfer de active nu este opozabil ANRE.

Consideră că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a art. 5 alin. (3) şi art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 179/2018, coroborate cu cele ale Ordinului nr. 12/2015, ale Ordinului nr. 4/2015, ale Legii 123/2012 şi ale Legii nr. 220/2008, dat fiind faptul că, într-o asemenea interpretare, s-ar ajunge la concluzia că, pentru perioada 01.08.2020 - 14.10.2020, recurenta avea dreptul la certificate verzi, dar nu le putea tranzacţiona.

Astfel, certificatelor verzi le lipseşte una dintre componentele prevăzute de lege (posibilitatea de a fi tranzacţionate), ceea ce reprezintă, în opinia recurentei, o încălcare a dispoziţiilor art. 2 lit. h) şi ale art. 4 şi art. 6 din Legea nr. 220/2008, deşi nu acesta a fost scopul urmărit de legiuitor.

Mai mult, Legea nr. 220/2008 (art. 6) şi Ordinul ANRE nr. 4/2015 reglementează expres dreptul "producătorului-proprietar" de a beneficia, pe toată perioada, de certificatele verzi cuvenite pentru energia produsă, însă instanţa a ignorat faptul că recurenta era, începând cu data de 01.08.2020, producătorul-proprietar al parcului fotovoltaic.

Consideră că, din momentul în care a devenit proprietar (01.08.2020), prin transfer de active, în privinţa întregii activităţi, care s-a desfăşurat neîntrerupt în baza licenţelor şi acreditărilor existente, trebuia să beneficieze de certificatele verzi, câtă vreme obiectul transferului de active consta din întregul drept de proprietate asupra Parcului fotovoltaic D., ceea ce presupune că s-au cesionat către recurentă toate drepturile, licenţele, avizele, autorizaţiile, agrementele, acreditările, aprobările, contractele, precum şi certificatele verzi, ce reprezintă componente ale activului "Parcul fotovoltaic D.".

Susţine că dreptul de a beneficia de certificatele verzi a existat neîntrerupt, o atare existenţă a dreptului neputând depinde de momentul emiterii deciziei de acreditare de către ANRE, astfel că, potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, avea dreptul de a exploata capacitatea energetică de la data emiterii licenţei provizorii şi transferului efectiv al D., respectiv 01.08.2020, motiv pentru care apreciază că refuzul intimatei -pârâte ANRE de a-i elibera certificatele verzi este nelegal şi nejustificat.

În ceea ce priveşte operaţiunea de transfer de active, prin care a devenit proprietar al Parcului fotovoltaic D., arată că aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 44 din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, operaţiunea fiind supusă Legii nr. 123/2012, la data de 17.06.2020 obţinând Licenţa provizorie nr. 2224/17.06.2020 emisă de ANRE, astfel că este nelegală concluzia instanţei de fond conform căreia contractul de transfer de active nu este opozabil ANRE, cu atât mai mult cu cât transferul efectiv al parcului şi al capacităţilor energetice s-a făcut la 31.07.2020, iar pe de altă parte, doar după efectuarea efectivă a transferului, a avut dreptul să solicite emiterea deciziei de acreditare, motiv pentru care la data de 03.08.2020 a depus la ANRE documentaţia pentru emiterea acesteia.

Arată că legislaţia incidentă (art. 5 alin. (3), art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 179/2018, coroborat cu Ordinul nr. 12/2015, Ordinul nr. 4/2018 şi legislaţia primară - Legea nr. 123/2012 şi Legea nr. 220/2018) trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, respectiv ca, în cazul unui transfer de active, decizia de acreditare să acopere şi perioada de la data transferului până la data emiterii deciziei de acreditare, cu atât mai mult cu cât vânzătoarea parcului, societatea C. S.R.L., deţinea Decizia de acreditare nr. 2578/04.09.2013, iar producţia de energie electrică în D. nu a fost niciodată întreruptă pe parcursul operaţiunii de transfer de active sau ulterior şi energia a fost livrată în Sistemul Energetic National (SEN).

Apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a art. 6 alin. (8) din Legea nr. 220/2008, având în vedere că fostul proprietar a obţinut decizia de acreditare de la darea în funcţiune a centralei, iar art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinului ANRDE nr. 179/2018 prevede expres dreptul acesteia de a beneficia de certificatele verzi pe întreaga perioadă, inclusiv de la data efectivă a transferului de active până la emiterea deciziei de acreditare, text de lege aplicabil în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a hotărârii recurate.

În esenţă, susţine că instanţa de fond a interpretat în mod judicios probatoriul administrat şi a făcut o aplicare corectă a normelor de drept material substanţial incidente.

Susţine că până la data de 14.10.2020, societatea C. S.R.L. a avut dreptul să beneficieze de certificatele verzi aferente energiei electrice produse în D., iar, după această dată, recurenta a dobândit dreptul să beneficieze de acestea, având în vedere Decizia de acreditare nr. 1846/14.10.2020, emisă de către ANRE, la emiterea căreia şi-a încetat aplicabilitatea Decizia ANRE nr. 2578/04.09.2013, prin care s-a acordat acreditarea societăţii C. S.R.L.

Mai arată că Decizia de acreditare nr. 1846/14.10.2020 a fost emisă în interiorul termenului stabilit de către legiuitor în acest scop, respectiv în termen de 30 de zile de la data la care documentaţia de modificare a acreditării a fost completă, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.

De asemenea, faţă de cele susţinute de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, arată că, în ceea ce priveşte contractul nr. x/23.07.20202, cesiunea intervenită nu include şi dreptul de a beneficia de certificatele verzi, preluarea acreditării realizându-se numai în conformitate cu prevederile Legii nr. 220/2008 şi ale Regulamentului aprobat prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018.

Precizează că doar producătorul acreditat poate beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, contractul de transfer active de care se prevalează partea adversă nefiind opozabil ANRE pentru ca aceasta să beneficieze de certificatele verzi.

Consideră că nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante în sensul că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 179/2018, din moment ce recurenta nu se află într-una dintre situaţiile stabilite prin aceste prevederi, respectiv nu a intervenit o perioadă de suspendare la cerere, aprobată de către ANRE sau din motive imputabile acesteia.

4.2 În cauză a depus întâmpinare şi intimata – pârâtă Compania Naţională de Transport al B. S.A., prin care a invocat, în principal, teza neîncadrării argumentelor exhibate de recurenta – reclamantă în memoriul de recurs în categoria motivelor de nelegalitate, ci în cea a criticilor de netemeinicie, iar, pe fondul cauzei, a evocat caracterul conform cu prevederile normative incidente litigiului pendinte a modului în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat normele de drept material, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, normele legale incidente şi apărările expuse în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. ("Transelectrica") anularea Răspunsului nr. x/16.02.2021, obligarea pârâtei ANRE la acordarea către societatea reclamantă a acreditării şi a dreptului de a primi şi tranzacţiona certificate verzi aferente energiei produse de societate pentru perioada 01.08.2020 - 14.10.2020 şi obligarea pârâtei Transelectrica la înregistrarea societăţii în Registrul de evidenţă a beneficiarilor de certificate verzi şi a certificatelor emise şi emiterea de certificate verzi pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020.

Instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al B. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu se relevă incidenţa motivului de casare invocat.

În esenţă, recurenta-reclamantă susţine că este îndreptăţită la recunoaşterea certificatelor verzi aferente energiei produse de societate pentru perioada 01.08.2020 -14.10.2020, cuprinsă între data la care transferul de proprietate ce a operat ca urmare a încheierii contractului de transfer de active nr. x/23.07.2020 a început să îşi producă efectiv efectele şi data emiterii deciziei de acreditare de către ANRE.

Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă consideră că, în virtutea transferului dreptului de proprietate, i-a fost transferat şi dreptul de a beneficia de certificatele verzi aferente producţiei de energie pentru perioada anterioară emiterii de către ANRE a deciziei de acreditare.

În vederea soluţionării problemei de drept incidente, Înalta Curte constată că se impun a fi reţinute următoarele dispoziţii legale:

Art. 3 alin. (3) din Legea nr. 220/2008: "Sistemul de promovare stabilit de prezenta lege se aplică producătorilor pentru energia electrică produsă din surse regenerabile, inclusiv pentru energia electrică produsă pe perioada de probă, în baza deciziei de acreditare emise de ANRE".

Art. 6 alin. (8) din Legea nr. 220/2008: "Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie beneficiază de certificate verzi conform prevederilor deciziei de acreditare emise de ANRE în baza regulamentului prevăzut la alin. (6) lit. a), începând cu data emiterii acesteia".

Art. 3 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de modificare, suspendare, întrerupere şi retragere a acreditării acordate centralelor electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie, precum şi de stabilire a drepturilor şi obligaţiilor producătorilor de energie electrică acreditaţi, aprobat prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018, emis în temeiul Legii nr. 220/2008: "acreditare - acordarea dreptului unui operator economic de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru energia electrică produsă şi livrată de un grup/o centrală electrică pe care îl/o deţine, de producere a energiei electrice utilizând sursele regenerabile de energie/tehnologiile de producere a energiei electrice prevăzute în anexa nr. 1, pe o perioadă stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după obţinerea de către acesta a licenţei pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice, în situaţia în care legea impune obligaţia obţinerii acestei licenţe, în baza unei decizii emise de către ANRE".

Art. 9 alin. (5) din acelaşi Regulament: "(5) Emiterea de către ANRE a deciziei de acreditare a unui grup electric/unei etape dintr-o centrală/unei centrale electrice pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi conferă operatorului economic acreditat dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prin CV în vigoare la data emiterii primei decizii de acreditare a grupului electric/etapei din centrală/centralei electrice respective, pe întreaga perioadă de aplicare a sistemului de promovare prin CV prevăzută la art. 3 alin. (2) din Lege, indiferent dacă ulterior emiterii primei decizii de acreditare au intervenit perioade de suspendare la cerere motivată şi aprobată de ANRE sau din motive neimputabile acestuia sau de întrerupere a deciziei de acreditare din motive neimputabile acestuia".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior enunţate reiese că legiuitorul a înţeles să condiţioneze dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi de emiterea deciziei de acreditare de către ANRE, respectiv de momentul la care o asemenea decizie a fost emisă.

De altfel, nicăieri în cuprinsul textelor de lege de mai sus nu se prevede nici explicit şi nici implicit că dreptul de a beneficia de certificate verzi ar putea lua naştere odată cu transferul dreptului de proprietate asupra activelor.

Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut în mod corect că dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi este conferit de lege doar producătorului acreditat prin decizia ANRE, contractul de transfer de active în temeiul căruia reclamanta a devenit proprietarul Parcului fotovoltaic D. neavând drept efect, în planul sferei de reglementare generate de prevederile legale indicate supra, şi transferul acreditării de la societatea C. S.R.L. la societatea reclamantă.

Simpla deţinere a calităţii de producător pentru energia electrică produsă din surse regenerabile nu este suficientă pentru a beneficia de sistemul de promovare stabilit prin Legea nr. 220/2008, fiind necesară şi deţinerea unei acreditări emise de ANRE.

Modificarea titularului acreditării se realizează doar în modalitatea expres reglementată de textele normative indicate în precedent, printr-o decizie emisă de pârâtă în condiţiile Legii nr. 220/2008 şi ale Regulamentului aprobat prin Ordinul ANRDE 179/2018, iar nu urmare perfectării unui acord de voinţe între entităţi private (precum reclamanta şi societatea C. S.R.L.). Totodată, în mod corect instanţa de fond a reţinut că deţinerea unei licenţe provizorii pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producţie a energiei electrice nu conferă dreptul de a primi certificate verzi în perioada anterioară emiterii deciziei de acreditare nr. 1846/14.10.2020, ci reprezintă doar condiţia premisă reglementată în definiţia dată prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018 noţiunii de "acreditare", ce se impune a fi îndeplinită pentru a beneficia de sistemul de promovare prevăzut de Legea nr. 220/2008.

În raport de aspectele indicate în precedent, nici susţinerea recurentei-reclamante referitoare la faptul că transferul de active a fost realizat conform art. 44 din Anexa la Ordinul ANRDE nr. 12/2015, respectând procedura legală, nu poate fi valorificată în sensul antamat de către recurentă, fiind, astfel, nefondată teza conform căreia efectuarea transferului de active cu respectarea dispoziţiilor legale ar da dreptul la obţinerea certificatelor verzi de la data operării transferului de active.

De asemenea, nici argumentaţia recurentei-reclamante în sensul că instanţa de fond ar fi aplicat greşit dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Regulamentul de modificare, suspendare, întrerupere şi retragere a acreditării acordate centralelor electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie, precum şi de stabilire a drepturilor şi obligaţiilor producătorilor de energie electrică acreditaţi, aprobat prin Ordinul ANRDE nr. 179/2018 nu este una aptă a genera reformarea hotărârii recurate, în condiţiile în care acest text de lege vorbeşte de emiterea, de către ANRE, a deciziei de acreditare a unui grup electric/unei etape dintr-o centrală/unei centrale electrice în ipoteza în care ulterior emiterii primei decizii de acreditare au intervenit perioade de suspendare la cerere motivată şi aprobată de ANRE sau din motive neimputabile acestuia sau de întrerupere a deciziei de acreditare din motive neimputabile acestuia. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că ipotezele anterior enunţate nu sunt incidente în speţă, astfel că textul de lege indicat supra nu este aplicabil în cauză.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că data transferului de active este anterioară datei deciziei de acreditare, însă, cum decizia de acreditare este documentul care atestă intrarea în schema de promovare prin certificate verzi, recurenta-reclamantă nu poate emite pretenţii pentru obţinerea şi emiterea acestor certificate anterior datei emiterii deciziei de acreditare şi nici pentru înregistrarea în registrul de evidenţă al beneficiarilor de CV şi a CV emise, întrucât acordarea certificatelor se face doar în baza deciziei de acreditare emise de către ANRE, începând cu data la care aceasta a fost emisă.

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei civile nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin prisma criticilor aduse de recurentă şi subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1821 din 17 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.