Voluntary housing provision to Securitate as sole criterion for collaborator status under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiune în constatare, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza documentelor existente la dosar, la această dată, să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2200 din 25 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

A constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe d-nul A..

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2200 din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen pârâtul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului a fost învederat că soluţia de admitere a actiunii a fost dată ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 24/2008, cu nesocotirea interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul deciziei nr. 3/2013 şi ignorarea totală a existenţei dispoziţiilor regăsite în cadrul Legii nr. 114/1996.

Din economia acestui text de lege, arată recurentul că se desprinde concluzia ca, pentru a fi constatata calitatea de colaborator nu este suficienta simpla existenta a unui document din care să rezulte punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei ci, aceasta punere la dispoziţie să fie realizată în mod voluntar.

Totodata, trebuie analizata si condiţia dacă prin aceasta punere la dispoziţie s-a realizat efectiv o culegere de informaţii care să aducă atingere demnităţii altor persoane.

Raportat la sintagma "punerea voluntară" prevazută în textul legii, această conditie nu a fost indeplinită, susţine recurentul.

Asa cum rezulta atat din cuprinsul Notei de constatare nr. x/28.09.2021 cat si a Raportului cu propuneri de recrutare in calitate de gazda – casa de intalniri a numitului B. rezulta faptul ca punerea la dispozitie nu s-a realizat in mod voluntar ci urmare a solicitarii organelor Securitatii, angajamentul fiind semnat ulterior verificarii realizate cu privire la persoana sa. Punerea la dispozitie a locuintei in mod voluntar trebuie analizata prin prisma documentelor existente, documente din care rezulta ca aceasta nu s-a realizat voluntar.

În Nota de constatare nr. x/28.09.2021, la pagina nr. 2, paragraful 2, se precizează cu privire la Raportul privind modul cum a decurs recrutarea din 27.02.1987 ca, Sus-numitul a fost de acord cu propunerea facuta …" Prin urmare, este cert faptul ca punerea la dispozitie nu a fost realizata la initiativa recurentului.

Cat priveste scopul solicitarii de punere la dispozitie-culegerea de informatii, este de mentionat faptul ca asa cum rezulta din Nota de constatare nr. x/28.09.2021 nu rezulta ca sursele despre care se apreciaza ca au participat in locuinta la intalnirea cu ofiterul de securitate ar fi procedat la efectuarea unor denunturi cu privire la terte persoane, denunturi prin care sa se fi adus atingere demintatii si libertatilor persoanelor.

4. Apărările formulate de intimată

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, opinând că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală, este motivată şi aplică în mod corect art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât A. a susţinut greşita aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că nu au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de acest text de lege.

Starea de fapt dedusă judecăţii, aşa cum rezultă din actele dosarului, evidenţiază faptul că pârâtul A., membru al Consiliului Local Bărbăteşti, Judeţul Vâlcea, a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri în scopul asigurării unei legături corespunzătoare cu reţeaua informativă din problema "Turism" din Râmnicu Vâlcea, pentru rezolvarea unor sarcini ce interesează organele de securitate, şi a semnat olograf în acest scop Angajamentul din 27.02.1987 - dosarul de fond.

Conform raportului privind necesitatea şi scopul recrutării, pârâtul intimat a fost racolat pentru a pune la dispoziţie apartamentul său în scopul muncii de securitate.

La data de 24.02.1987 s-a întocmit Raportul cu propunerea de a fi recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri a pârâtului şi Referatul privind modul cum a decurs recrutarea, reţinându-se "... i s-a pus problema de a ne ajuta în rezolvarea unor sarcini ce interesează organele de securitate, prin punerea la dispoziţie a unei camere din apartamentul pe care îl ocupă, aspect cu care susnumitul a fost de acord, fără nici un fel de reţineri.

În continuare i s-a luat angajament scris şi o dublură a cheii de la apartament, apoi s-a insistat în mod deosebit pe păstrarea secretului colaborării cu organele de securitate." .

În cadrul Angajamentului scris olograf de pârât s-a menţionat "…susnumitul a fost de acord, fără nici un fel de reţineri."

De asemenea, în continuare, după o perioadă de aproximativ un an, gazda C., cum a primit denumirea pârâtul, în urma semnării angajamentului, la 04.01.1988, se întocmeşte o altă notă prin care se confirmă calitatea de gazdă casă de întâlniri, fiind reconfirmat acordul pârâtului.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte relevă faptul că raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 sunt arătate chiar în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se arată că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Rezultă aşadar fără echivoc că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membri unei societăţi postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau, după caz, ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţia de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) sau deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

În acest context, rolul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovăţii, de a individualiza şi de a aplica pedepse, nerealizând o justiţie retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. precum şi a oricăror alte probe pertinente şi concludente, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor,,

Aşadar, analiza condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii se efectuează în fiecare caz în parte, însă în cazul gazdelor, respectiv a persoanelor care, şi-au dat consimţământul ca în locuinţa sau în alt spaţiu pe care îl deţin să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, legiuitorul nu a impus nicio condiţie suplimentară, aşa cum s-a formulat în cazul primei ipoteze a normei de drept.

Aşadar, simplul consimţământ dat în mod voluntar ca în locuinţă, sau în orice alt spaţiu deţinut să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, conduce la atribuirea calităţii de colaborator.

Prin urmare, în cazul gazdelor nu este necesar ca spaţiul pus la dispoziţie să fi fost folosit efectiv de organele de Securitate şi să se fi obţinut informaţii de la reţeaua introdusă în acest spaţiu de natură să suprime sau să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului în scopul susţinerii regimului totalitar comunist.

Înalta Curte arată că, în mod corect, a apreciat instanţa fondului că pârâtul A. a avut calitatea de gazdă casă de întâlniri în condiţiile în care acesta a fost recrutat de organele de securitate în această calitate şi a semnat olograf în acest scop Angajamentul la data de 27.02.1987. Din cuprinsul Angajamentului rezultă că pârâtul a pus în mod voluntar la dispoziţia organelor de Securitate locuinţa sa şi şi-a asumat în mod expres obligaţia de a sprijini organele de securitate şi de a nu divulga nimic despre acest sprijin.

În sensul celor anterior antamate, Înalta Curte nu poate primi alegaţiile recurentului din cuprinsul întâmpinării, reiterate în recurs, în sensul că punerea la dispoziţie a locuinţei nu s-a realizat în mod voluntar, ci urmare a solicitării organelor Securităţii, angajamentul fiind semnat ulterior verificării realizate cu privire la persoana sa.

Nu prezintă relevanţă, având în vedere că reţinerea calităţii de colaborator este strâns legată de manifestarea de voinţă a pârâtului de a pune la dispoziţie locuinţa sa organelor de Securitate în scopul organizării de întâlniri, iar nu de desfăşurarea efectivă a acestor întâlniri şi de natura informaţiilor furnizate eventual de reţeaua introdusă în casa conspirativă, sau de consemnările din Raportul cu propunere de recrutare referitoare la situaţia existentă în respectiva locaţie, nici afirmaţiile acestuia potrivit cărora nu rezultă că sursele despre care se apreciază că au participat în locuinţa sa la întâlnirea cu ofiţerul de securitate ar fi procedat la efectuarea unor denunţuri cu privire la terţe persoane, denunţuri prin care să se fi adus atingere demnităţii şi libertăţilor persoanelor.

În acest context, în mod legal instanţa de fond a reţinut îndeplinirea cerinţei prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că activitatea intimatului se circumscrie ipotezei legale mai sus menţionate, respectiv, ... din probele administrate a rezultat îndeplinirea condiţiilor necesare pentru reţinerea calităţii de gazdă a unei case de întâlniri..".

Înalta Curte, reţine că pentru îndeplinirea condiţiei legale este suficientă aptitudinea manifestării de voinţă de a produce consecinţe, iar nu existenţa unor consecinţe efective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 20 din legea nr. 554/2004, Înalta Curte va recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 2200 din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 2200 din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.