Union challenge to state agency reorganization dismissed for lack of standing and inadmissible new grounds

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.07.2023 la Curtea de Apel Târgu-Mureş, reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, în calitate de organism social interesat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, precum şi în temeiul art. 28 din Legea nr. 367/2022, în numele şi pentru membrii de sindicat A. şi B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Consiliul de conducere (ANAR), anularea Hotărârilor nr. 2/16.01.2023 şi nr. 3/18.01.2023, cu anexele aferente, emise de Consiliul de Conducere al ANAR; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2 din 9 ianuarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Mureşul Din Apele Române, excepţie invocată din oficiu şi, în consecinţă:

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române – Consiliul de conducere, ca urmare a admiterii excepţiei.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de Sindicatul Mureşul din Apele Române în numele şi pentru membrul de sindicat B. şi, în consecinţă:

A respins acţiunea formulată de Sindicatul Mureşul din Apele Române în numele şi pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române – Consiliul de conducere ca urmare a admiterii excepţiilor.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de Sindicatul Mureşul din Apele Române în numele şi pentru membrul de sindicat A..

A respins ca nefondată acţiunea formulată de Sindicatul Mureşul din Apele Române în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române – Consiliul de conducere.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva a sentinţei civile nr. 2 din 9 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei să se respingă excepţia lipsei de interes, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei lipsei de interes a acţiunii formulate pentru membrul de sindicat B., iar pe fond admiterea acţiunii în anulare.

În drept, recurentul-reclamant a invocat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 499 din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Prin urmare, în cele ce urmează instanţa de recurs va prezenta succint motivele de nelegalitate invocate prin recursul declarat, procedând apoi la analiza acestora.

II. Soluţia instanţei de recurs

O primă critică adusă sentinţei, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură şi nu celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, are în vedere soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei interesului Sindicatului Mureşul din Apele Române de a acţiona în nume propriu.

În esenţă, invocând dispoziţiile Legii nr. 367/2022 privind dialogul social recurentul a arătat că organizaţiile sindicale au drepturile unor veritabili parteneri ai angajatorului în ceea ce priveşte problemele sau măsurile ce au impact direct sau indirect asupra lucrătorilor. Astfel, dreptul organizaţiei sindicale de a contesta actele emise de angajator rezultă, în opinia sa, din chiar statutul organizaţiei sindicale în care sunt înscrise scopurile sale şi din dispoziţiile stabilite de Legea nr. 367/2022 care prevede în mod expres calitatea procesuală activă a sindicatului în toate acţiunile ce au ca obiect apărarea drepturilor lucrătorilor, iar interesul este justificat de o eventuală nerespectare din partea angajatorului a obligaţiilor sale de consultare şi informare prevăzute de Legea nr. 367/2022. Recurentul a mai invocat şi Hotărârea CJUE în cauza C-12/08 referitoare la natura colectivă a dreptului la informare şi la consultare prevăzut de Directiva 98/59/CE a Consiliului privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, precum şi la necesitatea aplicării dreptului la o protecţie jurisdicţională efectivă pentru lucrători.

Răspunzând acestei critici, Înalta Curte are în vedere, ca şi prima instanţă, soluţia pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 8/2020, în sensul că în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului.

În cauză, recurentul Sindicatul Mureşul din Apele Române a justificat interesul de a acţiona în nume propriu prin raportare la dreptul său, garantat de Legea nr. 367/2022, de a fi informat şi consultat de angajator înainte de a fi luate decizii referitoare la resursele umane ale companiei.

Înalta Curte constată, însă, că o vătămare decurgând din încălcarea unui astfel de drept al sindicatului nu a fost invocată prin cererea de chemare în judecată, motivele de nelegalitate a celor două hotărâri contestate referindu-se la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior şi a unor cerinţe intrinseci şi extrinseci actelor administrative.

De altfel, chiar recurentul-reclamant a învederat prin cererea de chemare în judecată că modificările aduse organigramei prin actele contestate au afectat mai mulţi membri de sindicat; Înalta Curte reţine că, invocând această vătămare, sindicatul poate formula acţiunea în numele membrilor afectaţi de modificarea organigramei, dar nu poate acţiona în nume propriu, nefiind făcută dovada unui interes legitim privat al său.

Aşa cum rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 8/2020 evocată anterior, simpla împrejurare că potrivit actului constitutiv sindicatul are ca scop protejarea drepturilor membrilor săi în raport cu angajatorul nu poate conduce la concluzia că în orice situaţie acesta are interesul de a acţiona în nume propriu; interesul legitim public pe care îl invocă în justificarea calităţii sale trebuie să fie subsumat celui privat, pe care trebuie să îl dovedească.

Aşa fiind, Curtea găseşte nefondată această critică, soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei interesului fiind legală.

Cea de-a doua critică adusă sentinţei, întemeiată tot pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a avut în vedere soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei lipsei de interes a acţiunii formulate de sindicat în numele şi pentru membrul de sindicat B..

În esenţă, recurentul a susţinut că interesul de a acţiona este unui evident şi actual, aprobarea hotărârilor contestate permiţând modificări corelative ale organigramei şi a Regulamentului ABA Mureş în sensul desfiinţării Compartimentului Executori Fiscali şi preluarea acestei structuri de către ANAR.

Prima instanţă a reţinut că membrul de sindicat B. avea calitatea de angajat al Administraţiei Bazinale de Apă Mureş, în timp de hotărârile contestate au avut ca obiect modificarea organigramei la nivelul Administraţiei Naţionale Apele Române.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că, nefiind angajat în organigrama supusă modificării prin actele contestate, B. nu avea calitate procesuală activă, nefiind subiect al raportului de drept dedus judecăţii. Pe de altă parte, nici interesul acestuia de a acţiona nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 33 din C. proc. civ., nefiind nici direct şi nici actual, de vreme ce a fost argumentat prin raportare la pretinse modificări subsecvente actelor contestate, operate la nivelul structurii teritoriale.

Pentru aceste considerente, şi acest motiv de recurs este nefondat, soluţia primei instanţe de admitere a celor două excepţii fiind legală.

În privinţa motivelor de nelegalitate a celor două hotărâri contestate, respinse prin sentinţa primei instanţe, recurentul a reiterat doar pe cel referitor la nemotivarea actelor administrative, arătând, în esenţă, că nu au fost indicat în concret textul normativ incident, iar notele de fundamentare nu cuprind motivele pentru care intimata a decis reorganizarea activităţii.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că notele de fundamentare la care s-a făcut trimitere în cele două hotărâri contestate conţin motivele de fapt şi de drept care au fost avute în vedere pentru modificarea organigramei, aşa încât susţinerea recurentului în sens contrar este vădit nefondată.

Cât priveşte criticile referitoare la pretinsa cauză ilicită a reorganizării instituţiei, Înalta Curte constată că acestea reprezintă motive noi de nelegalitate, invocate direct în recurs, cu încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., aplicabile şi în cazul recursului, în temeiul art. 494 din C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată au fost invocate ca motive de nelegalitate a celor două hotărâri încălcarea dispoziţiilor a două hotărâri judecătoreşti, încălcarea procedurii de modificare a organigramelor, lipsa motivării celor două hotărâri de reorganizare şi nelegalitatea dublei subordonări a Serviciului juridic-contencios. În finalul cererii, s-a susţinut că "este evident scopul ilicit urmărit prin crearea noii structuri, atâta timp cât activitatea de resurse umane, organizată anterior într-un departament, este cuprinsă într-un serviciu, singura mişcare de personal fiind concedierea fostului director al Departamentului, membra de sindicat A.".

Analizând motivele de nelegalitate invocate, găsite nefondate, prima instanţă a răspuns şi acestei susţineri, apreciind că nu se poate reţine un scop ilicit.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a analizat şi această susţinere, în limitele în care aceasta a fost prezentată în cererea de chemare în judecată.

Toate celelalte motive şi argumente subsumate motivului privind cauza ilicită, prezentate direct în recurs, exced limitelor cu care a fost învestită prima instanţă, aşa încât nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea sentinţei prin raportare la criticile aduse prin recurs, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române în numele şi pentru A. şi B. împotriva sentinţei nr. 2 din 9 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.