Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation for union-represented members based on member's domicile

Şedinţa publică din data de 12 martie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. x/2024, reclamantul Sindicatul Finanţelor Samfisc Satu- Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, obligarea acesteia la emiterea actelor administrative privind stabilirea cuantumului brut al salariilor lunare aflate în plată ale reclamanţilor începând cu anul 2021 la nivelul maxim aflat în plată aferent aceloraşi funcţii, grade profesionale, trepte şi gradaţii existente la nivelul tuturor Direcţiilor Generale Regionale ale Finanţelor Publice, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu-Jiu, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi ANAF, cu luarea în considerare şi includerea în salariul brut lunar a tuturor majorărilor şi sporurilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, în conformitate cu art. 39 alin. l şi 4 din Legea nr. 153/2017 şi cu luarea în considerare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi a Deciziei ICCJ nr. 8/2021; obligarea paratei la calcularea şi plata către fiecare reclamant în parte a sumelor reprezentând diferenţe salariale între nivelul salariilor lunare obţinute şi cele cuvenite la nivelul maxim aflat în plata la nivelul unităţilor mai sus indicate (pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă/gradaţie, începând cu anul 2021 şi în continuare, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor şi sporurilor stabilite prin hotărâri giudecătoreşti definitive, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu aplicarea dobânzii legale de la data scadenţei şi până la plata efectivă şi cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentinţa civilă nr. 224/CA/2024 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Finanţelor Samfisc Satu Mare în reprezentarea membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Maramureş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, pentru litigiile în contencios administrativ, competenţa teritorială este exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat .

De asemenea, a mai reţinut instanţa, că această competenţă este exclusivă şi atunci când sindicatul introduce o acţiune în numele membrilor de sindicat, acesta trebuind să se adreseze instanţei de contencios administrativ competente de la domiciliul membrilor şi nu de la sediul său, conform art. 10 alin. (4) din Legea 554/2004.

Conchide instanţa în sensul că, domiciliul membrului de sindicat A. este în judeţul Maramureş, astfel că instanţa competentă este tribunalul de la domiciliul membrului de sindicat indicat şi anume Tribunalul Maramureş.

Învestit prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 152 din 19 februarie 2015, Tribunalul Maramureş a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalul Maramureş şi Tribunalul Satu Mare, a dispus suspendarea judecării cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Reţinând că în cuprinsul sentinţei civile nr. 224/CA/2024 pronunţată la 12.06.2024 de Tribunalul Satu Mare s-a reţinut că domiciliul membrului de sindicat A. se află în judeţul Maramureş, astfel că a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Maramureş şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Este de necontestat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., în coroborare cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., litigiile în materie de contencios administrativ, competenţa teritorială este exclusivă. În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., instanţa este obligată să invoce din oficiu această excepţie, dacă nu a fost deja invocată în cauză de către părţi.

Mai mult, articolul 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Dispoziţiile art. . 10 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Prin urmare, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

De asemenea, această competenţă este exclusivă şi atunci când sindicatul introduce o acţiune în numele membrilor de sindicat, acesta trebuind să se adreseze instanţei de contencios administrativ competente de la domiciliul membrilor şi nu de la sediul său, conform art. 10 alin. (4) din Legea 554/2004, redat mai sus.

Având în vedere că domiciliul membrului de sindicat A. este în judeţul Maramureş, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului- fila nr. x ds.,localitatea Seini, Piaţa Unirii nr. 32, judeţul Maramureş,instanţa competentă este tribunalul de la domiciliul membrului de sindicat indicat şi anume Tribunalul Maramureş.

Faţă de caracterul imperativ al normelor legale privind competenţa teritorială exclusivă a instanţelor judecătoreşti, în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine că reclamanta are domiciliul în circumscripţia teritorială a Tribunalul Maramureş motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Finanţelor Samfisc Satu Mare în reprezentarea membrului de sindicat A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în favoarea Tribunalului Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.