Judicial salary reference value and cap challenge: admissibility of contesting administrative order versus preliminary objection response

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la 08.03.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. au solicitat:

1. Revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021, emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 4 din actul administrativ, în sensul stabilirii indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, în vederea realizării unei salarizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

2. Revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 1 din actul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

3. Revocarea în parte a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021, respectiv a art. 4 din ordin, în sensul înlăturării prevederilor care limitează plata drepturilor salariate doar la cei care deţin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON.

4. Revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 6245/C.din 30.12.2021 emis dc Ministerul Justiţiei, respectiv stabilirea coeficientului de multiplicare 19 şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, dar şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, din perspectiva discrepanţei generate de inechitatea aplicăriii acestui coeficient exclusiv magistraţilor procurori din structurile menţionate, omiţându-se faptul că aceste cauze sunt soluţionate la nivel de tribunale şi curţi de apel, potrivit competenţei şi există hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens.

5. Realizarea efectivă, exclusiv pe această cale, a unei veritabile salarizări unitare tuturor magistraţilor judecători de la judecătorii, tribunale şi curţi de apel, în concordanţă cu drepturile salariate acordate judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei potrivit Ordinului nr. 221/26.10.2020 a Preşedintei ICCJ; magistraţilor judecători şi procurori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii potrivit Dispoziţiei Secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2.04.2021; magistraţilor judecători şi procurori în cadrul Inspecţiei Judiciare potrivit Ordinului nr. 143/28.12.2020 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare; magistraţilor procurori potrivit Ordinului nr. 2295 din 07.12.2021, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400 din 27.12.2021, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2.2. La 14.12.2022, ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. au formulat cerere de intervenţie principală în baza art. 61 C. proc. civ.

2. Hotărârea atacată

Prin sentinţa nr. 2111 din 20 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins acţiunea formulată de reclamanţi, ca inadmisibilă, şi a respins cererile de intervenţie principale formulate de către intervenienţii ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., ca inadmisibile.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 al acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii şi intervenienţii, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a continua judecata acţiunii şi a cererilor de intervenţie.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenţii au susţinut că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor procedurale care reglementează obiectul acţiunii în contencios administrativ, prima instanţă apreciind, în mod greşit, că acţiunea este inadmisibilă.

În dezvoltarea acestei critici, recurenţii au arătat că art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acţiunii în contencios administrativ, stipulând că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale, or, obiectul acţiunii reclamanţilor nu este răspunsul la plângerea prealabilă, ci ordinul atacat, respectiv anularea acestuia şi obligarea la acordarea drepturilor ce se cuvin reclamanţilor.

Totodată, au precizat că, în cauză, nu este aplicabil art. 7 din anexa V a Legii 153/2017.

Recurenţii au susţinut că aceste prevederi sunt aplicabile doar ordinelor individuale de salarizare care se comunică individual, situaţie în care termenul de 20 de zile curge de la data comunicării. Reclamanţilor nu li s-a comunicat individual ordinul atacat. Mai mult, judecătorilor pensionari nu li se pot emite ordine individuale pentru perioada ulterioară datei pensionarii, ci, în temeiul ordinului general, doar adeverinţe care se înaintează Casei Naţionale de Pensii în vederea actualizării pensiilor.

Reclamanţii iniţiali au efectuat procedura prealabilă prin plângerea adresată Ministerului Justiţiei la care s-a primit răspunsul ministerului, astfel că acţiunea are obiectul prevăzut de art. 8 din Legea 554/2004, iar prima instanţă a apreciat greşit că este inadmisibilă, întrucât nu se solicită şi anularea răspunsului primit la plângerea prealabilă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii au susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit că răspunsul ministerului la plângerea prealabilă ar avea forma deciziei prevăzute de art. 7 alin. (2) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, acesta constituie neechivoc răspunsul la plângerea prealabilă reglementat de art. 7 din L 554/2004.

În cauză, Ministerul Justiţiei nu a emis o decizie, iar actul nu numai că nu se intitulează "decizie", nu are datele necesare pentru a identifica organele de conducere altele decât emitentul ordinului ce au soluţionat contestaţiile, dar nici nu indică prin conţinut ca s-ar fi soluţionat contestaţia .

Mai mult, actul nu are elementele necesare pentru a fi calificat ca obiect al acţiunii, respectiv nu conţine elemente esenţiale care să creeze convingerea că acesta este actul care se atacă în justiţie, nu are indicată calea de atac, termenul în care se atacă, instanţa la care se atacă.

Or, în aceste condiţii, prima instanţă a apreciat greşit că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 7 alin. (2) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017, respingând acţiunea ca inadmisibilă.

Cum Ministerul de Justiţie nu a emis decizia în condiţiile Legii nr. 153/2017, nu se poate invoca excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor prin lipsa obiectului de anulare a deciziei care nu există.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

4.2. Recurenţii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând legalitatea sentinţei recurate prin prisma susţinerilor părţilor şi a actelor dosarului, Înalta Curte apreciază recursul de faţă ca fondat, pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte urmează a analiza concomitent motivele de recurs invocate de recurenţi, răspunzând criticilor identice prin argumente comune, în funcţie de finalitatea lor concretă.

Prin cererea de chemare în judecată, recurenţii au solicitat anularea Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021, emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 4 din actul administrativ, în sensul stabilirii indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, precum şi în sensul înlăturării prevederilor care limitează plata drepturilor salariate doar la cei care deţin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON; anularea art. 1 din actul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; precum şi stabilirea coeficientului de multiplicare 19 şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, dar şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că obiectul controlului de legalitate al instanţei este reprezentat de hotărârea organului vizat de art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII, Anexa V, respectiv actul administrativ al Ministerului Justiţiei prin care se soluţionează contestaţia formulată împotriva actului de stabilire a drepturilor sale salariale, iar nu actul de stabilire a drepturilor salariale.

Or, prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au învestit instanţa cu controlul de legalitate a adresei nr. x/2022, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 6245/C din 30.12.2021, ci au înţeles să conteste, exclusiv, actul de stabilire a drepturilor salariale, respectiv ordinul emis de Ministrul Justiţiei, menţionat în precedent.

În acest context, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 7 alin. (1) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017, "prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice".

Iar conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti".

În cauză, Înalta Curte constată că, din înscrisurile de la dosar, precum şi din considerentele sentinţei recurate, rezultă că reclamanţii au formulat contestaţie împotriva actului administrativ (Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C din 30.12.2021), iar Ministerul Justiţiei a soluţionat contestaţia prin adresa nr. x/2022, fără a se emite o decizie sau o hotărâre care să se încadreze stricto sensu în prevederile art. 7 alin. (2) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017.

Aşa fiind, instanţa de control apreciază că este excesiv să se considere că acţiunea este inadmisibilă doar pentru că recurenţii-reclamanţi nu au precizat expres că au înţeles să conteste şi adresa nr. x/2022, emisă de Ministerul Justiţiei în soluţionarea contestaţiei.

În plus, se reţine că acţiunea nu a vizat modul de stabilire a drepturilor salariale pentru fiecare reclamant în parte, prin ordine care li se adresează direct, ci un ordin prin care Ministrul Justiţiei a stabilit că salarizarea judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi ale asistenţilor judiciari, se va face, începând cu 31 decembrie 2021, cu luarea în considerare a valoarii de referinţă de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) şi ale art. 25 din Legea nr. 153/2017.

Faţă de acestea, Înalta Curte conchide că este nelegală soluţia primei instanţe de a respinge acţiunea, ca inadmisibilă, fără a intra în soluţionarea fondului, fiind întrunite, astfel, condiţiile prevăzute de art. 496 şi urm. din C. proc. civ. pentru casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru judecarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F.,G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., de intervenienţii ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE. şi de reclamantul YY. împotriva sentinţei nr. 2111 din 20 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.