Jurisdictional competence for annulment petition challenging final first-instance judgment under Article 426(b) of the Code of Criminal Procedure

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1054 din data de 01.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 205 pronunţată la data de 07.07.2003 de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2002, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 205, pronunţată la data de 07.07.2003 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Suceava.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă cu privire la contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 205 pronunţată la data de 07.07.2003 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat instanţa ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial la data de 16.08.2022 sub nr. x/2022, la Tribunalul Suceava, contestatorul A., reprezentat convenţional prin avocat B., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocat din str. x, Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 205 din 07.07.2003 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, pentru motivele de fapt invocate pe larg în scris, solicitând anularea tuturor formelor de executare emise în baza hotărârilor nelegale faţă de contestatorul inculpat şi dispunerea rejudecării cauzei.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe art. 426 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 din C.E.D.O. cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 şi art. 2 din protocolul 7 din Convenţia C.E.D.O, art. 426 lit. a), e) şi f) din C. pen. prin raportare la art. 6 din C.E.D.O şi cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 şi art. 2 din protocolul 7 din C.E.D.O.

La termenul de judecată fixat la data de 05.10.2022 prioritar dezbaterilor, instanţa a clarificat obiectul cererii şi, în acest context, a luat act de poziţia apărătorului ales al contestatorului care, a precizat că a înţeles să acceseze instituţia reglementată de dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 din C.E.D.O. cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 şi art. 2 din protocolul 7 din Convenţia C.E.D.O, art. 426 lit. a), e) şi f) din C. pen. prin raportare la art. 6 din C.E.D.O şi art. 7, 8, 13, 14 şi art. 2 din Protocolul 7 din C.E.D.O, care vizează cazurile de contestaţie în anulare.

Pe cale de consecinţă, raportat la obiectul cauzei stabilit, temeiul de drept al cererii formulată de contestator, prin apărătorul ales, instanţa de fond a invocat şi pus în discuţie contradictorie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava în soluţionarea contestaţiei în anulare.

Prin sentinţa penală nr. 277 din 6 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2022, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie în anulare, formulată de contestatorul-condamnat A., ce vizează sentinţa penală nr. 205 din 07.07.2003 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2002, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 205 din 07.07.2003 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.07.200, inculpatul A. a fost condamnat pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) din C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen.

S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 235/2003 la data de 31.07.2003 de Tribunalul Suceava, care până în prezent nu a fost pus în executare, inculpatul fiind pus în urmărire naţională şi internaţională.

Ulterior, prin decizia penală nr. 162 din 17.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 205 din data de 07.07.2003 a Tribunalului Suceava, ca tardiv.

S-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

S-a reţinut astfel că, prin decizia penală nr. 162 din 17.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 205 din data de 07.07.2003 a Tribunalului Suceava.

Or, în cauză, contestaţia în anulare a fost întemeiată şi pe dispoziţiile art. 426 lit. a), e) şi f) din C. proc. pen. prin care se stipulează că "judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate", " judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta este obligatorie, potrivit legii", respectiv, "când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii".

Având în vedere faptul că din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare reiese faptul că aceasta se întemeiază şi pe dispoziţiile art. 426 lit. a), e) şi f) din C. proc. pen., privind judecata în apel, respectiv decizia penală nr. 162 din 17.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a apreciat că, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel la data de 12.10.2022 sub nr. x/2022.

Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., Curtea a reţinut următoarele:

Curtea a constatat că sentinţa penală nr. 205, pronunţată de Tribunalul Suceava la data de 7.07.2003 în dosarul nr. x/2002, a rămas definitivă prin neapelare, iar prin decizia penală nr. 162 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.02.2021, în dosarul x/2019, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A., apelul declarat împotriva sentinţei penale a Tribunalului Suceava, fiind respins, ca tardiv, nesoluţionându-se fondul cauzei.

Având în vedere situaţia anterior prezentată, Curtea a constatat că este competentă material să soluţioneze contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. doar în ceea ce priveşte cazurile prev. de art. 426 lit. a), e) şi f) din C. proc. pen., care vizează judecata în apel a cauzei penale.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie întemeiat pe disp. art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta vizează fondul cauzei şi trebuie să fie analizat de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, astfel cum prevăd disp. art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv instanţa de fond, Tribunalul Suceava, întrucât hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 205 din 07.07.2003, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.07.200, inculpatul A. a fost condamnat pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) din C. pen.

Prin decizia penală nr. 162 din 17.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 205 din data de 07.07.2003 a Tribunalului Suceava, ca tardiv.

Prin cererea înregistrată iniţial la data de 16.08.2022 sub nr. x/2022, la Tribunalul Suceava, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 205 din 07.07.2003, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002.

Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 din C.E.D.O. cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 şi art. 2 din Protocolul 7 din Convenţia C.E.D.O, art. 426 lit. a), e) şi f) din C. pen. prin raportare la art. 6 din C.E.D.O şi art. 7, 8, 13, 14 şi art. 2 din Protocolul 7 din C.E.D.O, care vizează cazurile de contestaţie în anulare.

Curtea de apel a constatat ivit conflictul negativ de competenţă numai cu privire la contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că sentinţa penală nr. 205 pronunţată de Tribunalul Suceava la data de 7.07.2003 în dosarul nr. x/2002, a rămas definitivă prin neapelare, iar prin decizia penală nr. 162 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.02.2021, în dosarul x/2019, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A., apelul declarat împotriva sentinţei penale a Tribunalului Suceava fiind respins, ca tardiv, nesoluţionându-se fondul cauzei.

Se constată că în mod corect a reţinut curtea de apel că, în ceea ce priveşte cazul de contestaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., aceasta vizează fondul cauzei şi trebuie să fie analizat de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, astfel cum prevăd disp. art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv de către instanţa de fond, Tribunalul Suceava, întrucât hotărârea a rămas definitivă la această instanţă, prin neapelare.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.