Jurisdiction for execution objection to foreign recognition: place of detention court vs. recognizing appellate court

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea transmisă prin poştă, la data de 23.12.2020, din Penitenciarul Girgiu, atât Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - unde a fost înregistrată, la Registratura secţiei penale, la data de 24 decembrie 2020, sub nr. x, iar ulterior, la Cabinetul Preşedintelui secţiei penale, la data de 28 decembrie 2020, sub nr. x, şi înaintată (prin adresa din 30 decembrie 2020 a Cabinetului Preşedintelui secţiei penale), în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor, Judecătoriei Giurgiu, unde a fost înregistrată, la data de 8 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, cât şi Curţii de Apel Bucureşti – unde a fost înregistrată, la Cabinetul Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, la data de 24 decembrie 2020, sub nr. x, de unde a fost trimisă, la Judecătoria Giurgiu, unde a fost primită, la data de 31 decembrie 2020, iar, ulterior, ataşată la dosarul nr. x/2021, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se afla, fără a indica temeiul legal al acesteia.

2. Prin sentinţa penală nr. 646 din 5 aprilie 2021 pronunţată în dosarul anterior menţionat, Judecătoria Giurgiu, în temeiul art. 47 alin. (1) şi a art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) şi art. 597 alin. (6) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, reţinând, în esenţă, că, raportat la precizările condamnatului A. în sensul că demersul său judiciar constituie o contestaţie la executare, instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere al contestatorului.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată, la data de 22 aprilie 2021, sub acelaşi număr (557/236/2021), pe rolul Tribunalului Giurgiu.

3. Prin sentinţa penală nr. 104 din 23 mai 2022 pronunţată în dosarul anterior menţionat, Tribunalul Giurgiu a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 553 C. proc. pen., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, raportat la precizările făcute de condamnat în şedinţa din 9 februarie 2022, reiterate ulterior, prin demersul judiciar întreprins acesta invocă o nelămurire cu privire la hotărârea pe care o execută - sentinţa penală nr. 61 din 4 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23 august 2016 - respectiv faptul că recunoaşterea sentinţei penale din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea Penală de Justiţie din Dublin (Irlanda) în dosarul nr. x/2010, prin care a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, hotărârea de condamnare străină nefiind definitivă.

Ca urmare, apreciind că cererea petentului constituie o contestaţie la executare încadrabilă în cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., instanţa a constatat că, potrivit alin. (2) al art. 598 C. proc. pen., instanţa competentă să o soluţioneze este cea care a pronunţat hotărârea ce se execută, în speţă, Curtea de Apel Alba Iulia.

Ca efect al acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba – secţia penală, la data de 3 iunie 2022, sub nr. x/2021.

4. Prin sentinţa penală nr. 86 din 29 noiembrie 2022 pronunţată în cauză, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a declinat în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulată de condamnatul A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că, deşi mandatul de executare a pedepsei închisorii emis faţă de condamnatul A. priveşte o pedeapsă aplicată de o instanţă de judecată străină, recunoscută de Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa penală nr. 61 din 5 iulie 2016, în temeiul art. 166 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanţa română de recunoaştere în instanţă de executare, în înţelesul art. 553 C. proc. pen.

Competenţa stabilită în favoarea curţii de apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este limitată şi se circumscrie recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deţinută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt şi contestaţiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de recunoaştere.

Altfel spus, chiar dacă a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanţă de executare, în sensul art. 418 şi art. 461 alin. (2) C. proc. pen. din 1968, ci o instanţă specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Tocmai de aceea, în condiţiile în care competenţa de judecare în primă instanţă a infracţiunii pentru care a fost condamnat contestatorul de către instanţa irlandeză, incriminată şi de legea penală română, revine tribunalului, potrivit art. 35 C. proc. pen. şi având în vedere că, la data formulării contestaţiei la executare, condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, competenţa de soluţionare a cererii acestuia revine Tribunalului Giurgiu, potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, la data de 29 decembrie 2022, sub acelaşi număr (557/236/2021).

5. Prin sentinţa penală nr. 170 din 4 aprilie 2023 pronunţată în cauză, În baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a contestatiei la executare formulate de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, notând, în esenţă, că, raportat la considerentele hotărârii anterior menţionate a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care, în concret, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, în mod eronat s-a dispus sesizarea Tribunalului Galaţi cu judecarea acesteia.

Ca efect al acestei hotărâri, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia penală, la data de 12 aprilie 2023, sub nr. x/2021*.

6. Prin sentinţa penală nr. 165 din 13 iunie 2024 pronunţată în cauza sus-menţionată, Tribunalul Giurgiu a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi, în temeiul art. 538 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că aspectele invocate de condamnat în scris, precum şi precizările făcute de acesta oral în faţa instanţei, care vizează faptul că hotărârea de condamnare străină nu era definitivă la momentul recunoaşterii ei de către Curtea de Apel Alba Iulia şi că nu a fost citat în procedura de recunoaştere, astfel că nu şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării sale pentru a executa pedeapsa pe teritoriul României, aduc în discuţie nelămuri cu privire la hotărârea pe care se execută, astfel că demersul judiciar al acestuia constituie contestaţia la executare întemeiată pe cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., care, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., intră în competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

Urmare declinării, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 24 iulie decembrie 2024, sub nr. x/2021*.

7. Prin sentinţa penală nr. 89 din 24 septembrie 2024 pronunţată în cauza sus-menţionată, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat în favoarea Tribunalului Giurgiu competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulate de condamnatul A..

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, raportat la precizările condamnatului A. din şedinţa din 9 septembrie 2024 în sensul că prezenta contestaţie la executare vizează ipoteza punerii în executare a unei hotărâri care nu era definitivă, prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei revine, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., instanţei de executare corespunzătoare în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere a persoanei condamnate la momentul formulării cererii, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 septembrie 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2021

La termenul fixat în cauză, 3 octombrie 2024, după luarea concluziilor asupra conflictului negativ de competenţă, în ultimul cuvânt, contestatorul condamnat A. a formulat oral cerere de recuzare a completului de judecată şi a procurorului de şedinţă.

Ca urmare, în vederea soluţionării incidentului procedural ivit, Înalta Curte a amânat cauza, stabilind termen provizoriu la data de 17 octombrie 2024.

Prin încheierea din 7 octombrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a membrilor completului de judecată şi a procurorului de şedinţă de la termenul din 3 octombrie 2024, formulată de contestatorul condamnat A..

În acest context, la termenul din 17 octombrie 2024, Înalta Curte a dispus reluarea procedurii din faza în care aceasta a fost întreruptă la termenul din 3 octombrie 2024, concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat şi acesta din urmă personal fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia formulată de condamnatul A., la data de 23 decembrie 2020 (data poştei), împotriva executării pedepsei detenţiunii pe viaţă [înlocuite (prin sentinţa penală nr. 327 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 260/CO din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara), în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 55 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 25 ani închisoare] aplicate acestuia prin sentinţa penală din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea Penală de Justiţie din Dublin (Irlanda) în dosarul nr. x/2010, care a fost recunoscută, în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, prin sentinţa penală nr. 61 din 4 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23 august 2016.

Fără a indica, în mod expres, în cuprinsul cererii formulate, temeiul de drept al acesteia, condamnatul A. a susţinut, pe parcursul procedurilor detaliat descrise în preambulul prezentelor considerente, că argumentele de fapt care o susţin rezidă, în esenţă, în împrejurarea că hotărârea de condamnare străină nu era definitivă la momentul recunoaşterii ei de către Curtea de Apel Alba Iulia şi că nu a fost citat în procedura de recunoaştere, astfel că nu şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării sale pentru a executa pedeapsa pe teritoriul României.

La termenul din 9 septembrie 2024, în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, contestatorul a precizat, însă, în mod expres, că prezenta contestaţie la executare vizează ipoteza punerii în executare a unei hotărâri care nu era definitivă, indicând ca temei legal al cererii sale dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În contextul acestor precizări, raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte reţine că, potrivit normelor procesual penale, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare este determinată în funcţie de cazul invocat în susţinerea acesteia, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate rezultă că acestea stabilesc o competenţă exclusivă de soluţionare a contestaţiilor la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în funcţie de situaţia juridică a condamnatului, respectiv: în ipoteza în care condamnatul nu se află deţinut în cursul executării pedepsei, competenţa aparţine instanţei de executare, iar în situaţia în care condamnatul este deţinut în cursul executării pedepsei – competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Referitor la cazul pe care se întemeiază contestaţia la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte reţine că, urmare precizărilor făcute personal de către acesta şi de apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu, la termenul din 9 septembrie 2024, în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul invocării, ca temei de drept al cererii, a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - conduită procesuală care se încadrează în exerciţiul normal al principiului disponibilităţii, aplicabil, în anumite cazuri, şi în materie penală - stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei de faţă este circumscrisă exclusiv acestui temei de drept.

Or, în speţă, contestaţia la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. fiind formulată de condamnatul A. în timpul executării pedepsei detenţiunii pe viaţă (înlocuite cu pedeapsa închisorii de 25 de ani) aplicate acestuia de autorităţile judiciare irlandeze prin hotărâre de condamnare recunoscută de autorităţile judiciare române în condiţiile Legii nr. 302/2004, competenţa de soluţionare a cererii revine, conform art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanţei în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere al contestatorului la momentul formulării cererii, corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar fi revenit competenţa, potrivit legii române, să judece cauza în fond.

Pentru determinarea acestei instanţe, Înalta Curte are în vedere, prioritar, faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţi judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, instanţa de executare nu este curtea de apel, ci instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudenţă şi doctrină, îşi găseşte, în prezent, fundamentul în dispoziţiile art. 553 C. proc. pen., aplicabile în materia de referinţă în virtutea art. 156 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanţa de executare este, de regulă, prima instanţă, deci instanţa competentă material să soluţioneze cauza în fond.

Aceeaşi dezlegare rezultă, de altfel, şi din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 5 noiembrie 2010), ale cărei efecte continuă să se producă şi în prezent, în condiţiile art. 474 C. proc. pen.

Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoaşterii unei hotărâri pronunţate în străinătate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competenţă materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanţa supremă a subliniat, însă, că "această competenţă, reglementată în dispoziţiile menţionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".

Deopotrivă, are în vedere şi dezlegarea de principiu dată de Înalta Curte prin Decizia nr. 15/2018 pronunţată în recurs în interesul legii, în sensul că: "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate", care a avut drept argument determinant împrejurarea că transferarea persoanei condamnate, ulterior datei formulării cererii, într-un alt penitenciar, nu are aptitudinea de a modifica instanţa competentă şi nu poate avea ca efect declinarea competenţei.

În acest cadru, Înalta Curte reţine că hotărârea străină de condamnare a contestatorului A. a vizat o faptă ce are corespondent în legislaţia penală română actuală în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., care, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., intră în competenţa materială de primă instanţă a tribunalului în a cărui rază teritorială locuieşte condamnatul, conform art. 42 alin. (1) C. proc. pen. sau, după caz, execută o sancţiune privativă de libertate.

Reţinând şi faptul că, la data formulării contestaţiei la executare – 23 decembrie 2020 (data poştei, astfel cum rezultă din menţiunile existente pe plicurile aflate la filele x - verso şi 122 din dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Giurgiu), condamnatul A. se afla în Penitenciarul Girgiu, astfel cum rezultă din aceleaşi menţiuni, dar şi din fişa de mutări extrasă din baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aflată la fila x din aceleşi dosar, Înalta Curte constată că, în virtutea dispoziţiilor art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalului Giurgiu îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al contestatorului la momentul formulării cererii.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2024.