Total judicial recusal preventing panel formation: Supreme Court designates alternative appellate jurisdiction

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra cererii formulate de Curtea de Apel Oradea – secţia penală şi pentru cauze cu minori, reţine următoarele:

Prin adresa nr. x/2024 din data de 07 iunie 2024, Curtea de Apel Oradea – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 68 alin. (9) C. proc. pen., a sesizat instanţa supremă cu o cerere de desemnarea unei alte instanţe egale în grad în vederea judecării cauzei, având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea.

În susţinerea cererii, s-a arătat că la nivelul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Oradea nu se poate constitui un complet de judecată pentru soluţionarea prezentei cauze, în raport de împrejurarea că în cadrul secţiei funcţionează un număr de 4 completuri de apel, iar membrii acestor completuri de judecată au formulat declaraţii de abţinere, constatându-se starea de incompatibilitate.

De asemenea, s-a precizat că în cadrul instanţei nu există o altă secţie specializată în materia dreptului penal, fiind înaintat şi dosarul nr. x/2024.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală la data de 14 iunie 2024, fiind repartizată Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 18 iunie 2024, când s-a dispus amânarea cauzei la data de 10 septembrie 2024 pentru obţinerea de informaţii de la Curtea de Apel Oradea.

Analizând cererea formulată de Curtea de Apel Oradea – secţia penală şi pentru cauze cu minori privind desemnarea unei alte instanţe egale în grad în dosarul nr. x/2024 cu referire la contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în raport cu următoarele argumente:

Prioritar, instanţa supremă observă că nu este învestită cu soluţionarea unor declaraţii de abţinere, în ipoteza prevăzută de la art. 68 alin. (8) C. proc. pen., având în vedere că, aşa cum rezultă din actele dosarului, acestea au fost deja soluţionate de judecătorii de la Curtea de Apel Oradea – secţia penală, constatându-se incompatibilitatea tuturor judecătorilor, iar, pe de altă parte, prin informaţiile transmise de către această instanţă, s-a arătat că la nivelul instanţei nu s-a dispus, în raport cu dispoziţiile art. 109 alin. (3) şi alin. (10) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, participarea unor judecători de la alte secţii la soluţionarea cauzelor în care, ca urmare a incompatibilităţii sau a altor cauze, în cadrul secţiei penale nu se poate constitui completul de judecată.

Aşadar, obiectul prezentei cauze îl constituie desemnarea altei instanţe în ipoteza în care nu se poate desemna un judecător de la instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei.

Analizând dispoziţiile art. 68 alin. (9) C. proc. pen., potrivit cărora judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, rezultă că, deşi se face vorbire de judecătorul de la instanţa ierarhic superioară (în speţă fiind vorba de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), în realitate nu s-ar putea desemna de către instanţa supremă decât o altă instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, sau o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, adică o instanţă ierarhic inferioară curţii de apel.

Or, contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2019, este de competenţa unei curţi de apel, în speţă de competenţa Curţii de Apel Oradea, în virtutea art. 429 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând competenţa instanţei supreme, potrivit art. 40 C. proc. pen., cât şi prin prisma art. 25 din Legea nr. 304/2022, se constată că nu există o reglementare expresă cu privire la obiectul acestei cauze, desemnarea altei instanţe ca urmare a unor incidente procedurale, ci se face menţiune în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Cum potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţia României, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă, Înalta Curte consideră incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ., care se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

Nefiind identificate dispoziţii contrare în legea procesual penală, devin aplicabile, în completare, dispoziţiile art. 52 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50 alin. (2) (când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa.

Prin urmare, întrucât toate curţile de apel se regăsesc în circumscripţia instanţei supreme, ca instanţe imediat ierarhic inferioare, se constată legala învestire a instanţei cu soluţionarea prezentei cauze.

Aşadar, Înalta Curte reaminteşte că, prin formularea unei contestaţii în anulare se tinde atât la anularea, cât şi la retractarea hotărârii anterior pronunţate.

Contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în sensul constatării îndeplinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Cauza a fost repartizată Completului C4 Apel (judecători B. şi C.), sub nr. x/2024, iar prin încheierea din data de 04 iunie 2024 au fost admise declaraţiile de abţinere, întemeiate pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (judecător B. a soluţionat, în dosarul nr. x/2022, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., formulată de acelaşi contestator, împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022), respectiv art. 64 alin. (3) C. proc. pen. (judecător C. a pronunţat sentinţa penală nr. 174/P din 11 februarie 2022, definitivă prin decizia a cărei anulare se cere).

Ulterior, cauza a fost repartizată Completului C5 Apel (judecători D. şi E.), iar prin încheierea din data de 05 iunie 2024 au fost admise declaraţiile de abţinere, întemeiate pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (cei doi judecători au soluţionat, în dosarul nr. x/2022, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., formulată de acelaşi contestator, împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022).

Urmare a noului incident procedural, cauza a fost repartizată Completului C2 Apel (judecători F. şi G.), iar prin încheierea din data de 05 iunie 2024 au fost admise declaraţiile de abţinere, întemeiate pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (cei doi judecători au soluţionat, în dosarul nr. x/2023, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., formulată de acelaşi contestator, împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022).

În consecinţă, cauza a fost repartizată Completului C1 Apel (judecători H. şi I.), iar prin încheierea din data de 07 iunie 2024 au fost admise declaraţiile de abţinere, întemeiate pe dispoziţiile art. 64 alin. (3) C. proc. pen. (cei doi judecători au soluţionat, în dosarul nr. x/2019, apelul declarat împotriva sentinţa penală nr. 174/P din 11 februarie 2022, pronunţând, aşadar, tocmai decizia penală împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare).

Având în vedere dispoziţiile mai sus citate şi situaţia de fapt rezultată, Înalta Curte constată că soluţia ce ar urma să fie pronunţată de judecătorii secţiei penale a Curţii de Apel Oradea, într-o nouă judecată, pe de o parte, ar putea fi influenţată de părerea deja formată, în cazul celor care au invocat ca temei de abţinere dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, cazul de abţinere prevăzut de art. 64 alin. (3) C. proc. pen. impun interdicţia de a participare a judecătorului care a participat la judecarea unei cauze, la judecarea acelaşi cauze într-o cale de atac.

De asemenea, se constată că prin actul de sesizare a instanţei supreme s-a precizat că în cadrul secţiei penale funcţionează un număr de 4 completuri de apel, iar prin relaţiile furnizate urmare a solicitării Înaltei Curţi s-a arătat că nu s-a dispus, în raport cu dispoziţiile art. 109 alin. (3) şi alin. (10) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, participarea unor judecători de la alte secţii la soluţionarea cauzelor în care, ca urmare a incompatibilităţii sau a altor cauze, în cadrul secţiei penale nu se poate constitui completul de judecată.

Dispoziţiile procedurale antemenţionate constituie ultima ratio în materie de competenţă teritorială, urmând a fi aplicate numai în situaţii temeinic justificate respectiv, dacă în urma admiterii mai multor cereri de recuzare şi abţinere, nu se poate (în mod absolut) desemna să judece cauza niciun judecător de la secţia corespunzătoare a instanţei solicitante ori de la altă secţie cu aceeaşi specializare, în cazul de faţă de la secţia penală a Curţii de Apel Oradea.

Faţă de împrejurarea că, la acest moment, în cadrul Curţii de Apel Oradea nu există o secţie cu aceeaşi specializare şi nici nu au fost desemnaţi judecători de la alte secţii, din care să poată fi constituit un complet care să soluţioneze contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că în cadrul acestei instanţe nu se poate constituit un complet de judecată care să soluţioneze cauza.

Pe de altă parte, solicitarea apărătorului din oficiu, cât şi a reprezentantului Ministerului Public formulată cu ocazia dezbaterilor, şi anume de a se urma procedura prevăzută dispoziţiile art. 109 alin. (10) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, cu consecinţa obligării Curţii de Apel Oradea de a desemna judecători de la alte secţii să participe la soluţionarea contestaţiei în anulare, este neîntemeiată, având în vedere că aceste prevederi nu stabilesc o asemenea obligaţie. Dimpotrivă, această reglementare statuează că preşedintele instanţei, cu avizul colegiului de conducere, poate dispune participarea unor judecători de la alte secţii.

Pe cale de consecinţă, în raport de aceste considerente, va trimite cauza la Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze vor fi lăsate în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 360 RON, va fi lăsat în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de Curtea de Apel Oradea – secţia penală şi pentru cauze cu minori privind desemnarea unei alte instanţe egale în grad în dosarul nr. x/2024 cu referire la contestatorul A. şi, în consecinţă, trimite cauza la Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2024.