Revision rejected as res judicata ground inadmissible for lack of triple identity in jurisdictional conflict cases

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 02 decembrie 2024, sub nr. x/2024, revizuentul A. a solicitat anularea deciziei nr. 2561 din 19 noiembrie 2024 a acestei instanţe, pronunţată în dosarul nr. x/2023, susţinând, în esenţă, că aceasta este potrivnică următoarelor hotărâri definitive:

- deciziei nr. 2039 din 7 octombrie 2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021;

- decizia nr. 375 din 1 martie 2023, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022;

- decizia nr. 303 din 16 februarie 2023, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022;

- decizia nr. 2112 din 9 octombrie 2024, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Revizuentul consideră că decizia atacată este nelegală şi netemeinică, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. şi prevederile art. 430-432 C. proc. civ.

Revizuentul a menţionat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a pronunţat, la 19 noiembrie 2024, decizia a cărei revizuire o solicită, părţi fiind A., în calitate de contestator (debitor), şi B. - Sucursala Bucureşti, în calitate de intimată (creditor).

Prin decizia atacată s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare în favoarea Judecătoriei C., în acord cu dezlegările date prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, având în vedere că, prin încheierea nr. 1565 din 7 aprilie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria C. a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D., privind pe creditorul B. - Sucursala Bucureşti şi pe debitorul A..

La 7 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a pronunţat decizia nr. 2039, părţi fiind A., în calitate de contestator (debitor), şi E. în calitate de intimat (creditor), împreună cu alţi intimaţi.

Prin această decizie s-a stabilit competenţa de soluţionare a respectivei cauze, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (instanţa de la reşedinţa debitorului).

Astfel, decizia a cărei revizuire o solicită este contrară primei hotărâri, respectiv soluţiei dispuse prin decizia nr. 2039/07.10.2021 a instanţei supreme, care a intrat sub autoritate de lucru judecat, dar şi soluţiilor dispuse prin deciziile nr. 375/01.03.2023, nr. 303/16.02.2023 şi nr. 2112/09.10.2024 ale Înaltei Curţi.

Revizuentul a apreciat că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este competentă a soluţiona contestaţia, având în vedere faptul că domiciliul în fapt este în sectorul 6, iar instanţa trebuie să asigure dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, precum şi dreptul de acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie.

În caz contrar, aceste drepturi devin iluzorii şi formale, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 6 pct. 1 CEDO.

Revizuentul a învederat că, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte în decizia nr. 2039/07.10.2021, noţiunea de domiciliu se raportează la locuinţa unde se găseşte în fapt persoana şi nu corespunde elementelor ce interesează evidenţa populaţiei, prin raportare la menţiunile din cartea de identitate, care au numai un caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

A mai arătat că i-ar fi imposibil să se prezinte la termenele de judecată şi să se apere, fiindu-i astfel îngrădite dreptul la contradictorialitate şi oralitatea, cu consecinţa prejudicierii sale datorită drumurilor pe care ar trebui să le facă între Bucureşti şi C..

În sensul celor susţinute, revizuentul a indicat şi a depus practică a instanţelor de judecată în care s-a stabilit, în ceea ce îl priveşte, competenţa de soluţionare teritorială în Bucureşti.

Totodată, a învederat că nu deţine nicio proprietate, iar faptul că s-a născut în C. nu arată că ar avea domiciliul în fapt acolo, locuinţa sa principală fiind pe raza sectorului 6 Bucureşti, conform menţiunii aplicate pe cartea sa de identitate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Decizia împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire

Prin decizia nr. 2561 din 19 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, învestită fiind cu examinarea conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria C. şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în legătură cu soluţionarea cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. - Sucursala Bucureşti, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria C..

3. Apărări formulate în cauză

Intimata nu a depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temei juridic al căii extraordinare de atac promovate, pentru a face posibilă anularea deciziei atacate.

Astfel, revizuentul a pretins că decizia nr. 2561/19.11.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată ca regulator de competenţă, contrazice, prin statuările ei, cele stabilite cu autoritate de lucru judecat prin deciziile anterioare nr. 2039/07.10.2021, nr. 375/01.03.2023, nr. 303/16.02.2023 şi nr. 2112/09.10.2024, pronunţate, de asemenea, de către instanţa supremă în soluţionarea unor conflicte negative de competenţă ivite între instanţe învestite cu soluţionarea unor pricini în care acesta figura în calitate de parte (debitor/contestator, după caz).

Fără a indica expres dacă invocă încălcarea manifestării negative ori a celei pozitive ale autorităţii de lucru judecat, revizuentul s-a limitat doar la a arăta că decizia atacată ar fi contrară actelor jurisdicţionale anterioare, care au stabilit competenţa de soluţionare a respectivelor pricini în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

- Verificând, sub un prim aspect, susţinerile revizuentului din perspectiva efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, consacrat prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., text de lege potrivit căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, se observă ab initio neîndeplinirea celei dintâi condiţii prevăzute de norma de drept analizată, a identităţii de părţi.

Astfel, deşi titlurile executorii în baza cărora au fost declanşate executările silite din cele patru dosare au fost pronunţate în litigii în care debitor este revizuentul, creditorii sunt diferiţi.

Prin urmare, se constată că, dacă în litigiul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, având ca obiect contestaţie la executare, au fost părţi revizuentul, în calitate de contestator (debitor), respectiv intimata (creditor), în celelalte cauze au figurat în calitate de creditori fie organe fiscale (precum în cauzele în care au fost pronunţate deciziile nr. 375/01.03.2023 şi nr. 2112/09.10.2024 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă), fie persoane fizice (precum în pricinile în care au fost pronunţate deciziile nr. 303/16.02.2023 şi nr. 2039/07.10.2021 ale instanţei supreme).

Cu toate că lipsa identităţii de părţi face, în sine, inutilă verificarea celorlalte două cerinţe legale, analizând comparativ hotărârile pretins potrivnice, se constată în plus că decizia a cărei revizuire se solicită nu încalcă efectul negativ al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor anterioare, întrucât nu există nici identitate de obiect între aceste litigii, în condiţiile în care respectivele conflicte negative de competenţă intervenite între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria C. privesc dosare diferite, cu un obiect distinct.

Astfel fiind, se constată, pe de o parte, că pricina în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită are ca obiect contestaţia la executare prin care partea revizuentă a solicitat anularea actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2023 al D., precum şi a încheierii nr. 1565/07.04.2023, pronunţată de Judecătoria C. în dosarul nr. x/2023 (prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc D., privind pe creditorul B. şi pe debitorul A. în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit şi garanţie F. nr. x/14.03.2018, pentru recuperarea sumei de 7.549,05 RON, reprezentând pretenţii la care se vor adăuga dobânzi pe zi de întârziere până la achitarea efectivă a debitului, prin toate modalităţile prevăzute de lege).

Pe de altă parte, dosarul nr. x/2021 (în care a fost pronunţată decizia nr. 2039/07.10.2021 a instanţei supreme) a avut ca obiect contestaţia la executare prin care partea revizuentă a solicitat anularea actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2020 al G., precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 5711/04.12.2020, pronunţată de Judecătoria C. în dosarul nr. x/2020 (îndreptată prin încheierea nr. 6021/21.12.2020 a aceleiaşi instanţe), executarea silită fiind demarată în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 4183/06.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, completată prin sentinţa civilă nr. 5424/05.09.2019 a aceleiaşi instanţe, şi decizia civilă nr. 1604/25.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

De asemenea, dosarul nr. x/2022 (în care a fost pronunţată decizia nr. 375/01.03.2023 a instanţei supreme) a privit contestaţia la executare formulată de revizuent împotriva executării silite demarate împotriva sa de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, în temeiul următoarelor titlurilor executorii nr. x din data de 26.07.2021 (privind suma de 474 RON), nr. x din data de 28.12.2021 (privind suma de 200 RON) şi nr. x din data de 10.05.2022 (privind suma de 500 RON), emise conform art. 226 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Dosarul nr. x/2022 (în cadrul căruia a fost pronunţată decizia nr. 303/16.02.2023 a instanţei supreme) a avut ca obiect încuviinţarea executării silite pornite de H. împotriva revizuentului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 983/06.04.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Tot astfel, dosarul nr. x/2023 (în care a fost pronunţată decizia nr. 2112/09.10.2024 a instanţei supreme) a privit contestaţia la executare formulată de revizuent împotriva executării silite declanşate împotriva sa de către Consiliul Local Sector 6 Bucureşti - Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6 Bucureşti, prin somaţia nr. x emisă în dosarul de executare nr. x/30.06.2023, urmare a procesului-verbal nr. x/18.01.2023 al Primăriei Municipiului Bucureşti, Poliţia Locală-Serviciul Rutier, prin care i s-a aplicat o sancţiune contravenţională pentru abatere rutieră în cuantum de 290 RON.

Faţă de aceste împrejurări, nu se poate reţine că cele cinci litigii îndeplinesc cerinţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru ca autoritatea de lucru judecat să conducă la anularea hotărârii a cărei revizuire se cere, în considerarea regulii res iudicata pro veritate habetur şi a imutabilităţii jurisdicţionale.

De altfel, în ipoteza în care ar fi fost incident, odată reţinut, efectul extinctiv al autorităţii de lucru judecat ar fi oprit judecata din procesul în care a fost pronunţată cea din urmă hotărâre, lăsând fără dezlegare, fie şi sub aspectul fixării instanţei competenţe, respectiva pricină, ceea ce nu poate fi primit, în condiţiile în care litigiile îşi au izvorul în raporturi juridice distincte, după cum s-a arătat.

- Lipsa identităţii de părţi se repercutează, de asemenea, şi în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care, deşi vizează, în accepţiunea art. 431 alin. (2) C. proc. civ., o identitate de chestiune litigioasă, adică o legătură cu lucrul judecat anterior, ce se impune în cadrul unei noi judecăţi (pentru ca aspectele care au fost supuse dezlegărilor jurisdicţionale definitive ale instanţei să nu mai poată fi supuse ulterior reevaluării judiciare), presupune, la rândul său, existenţa aceloraşi părţi litigante.

Aceasta întrucât autoritatea de lucru judecat este subordonată relativităţii efectelor sale, în sensul de a produce consecinţe juridice doar între părţile care au stat în judecată în respectivele pricini.

Astfel fiind, în situaţia în care unui terţ faţă de proces i s-ar opune dezlegările jurisdicţionale date într-o judecată în raport cu care este un simplu terţ, s-ar nesocoti principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, care se manifestă doar în relaţia dintre părţi sub ambele aspecte, al obligativităţii acestor efecte (transpuse pe planul executorialităţii hotărârii) şi respectiv, al lucrului judecat (indiferent că este vorba de efectul negativ sau pozitiv al acestuia).

Mai mult, suplimentar aspectului că în procedurile judiciare în care au fost pronunţate deciziile anterioare celei a cărei revizuire se solicită au figurat, în calitate de creditori, alte persoane faţă de litigiul pendinte, astfel cum s-a arătat în precedent, în speţă nu se poate reţine nici existenţa unei identităţi de chestiune litigioasă, cât timp pricinile invocate ca fiind opuse sunt guvernate de reguli deosebite în raport cu obiectul distinct al acestora (contestaţie la executare, respectiv încuviinţarea executării silite, după caz), a calităţii creditorilor (pricinile pretins opuse vizând inclusiv creditori fiscali, în privinţa cărora sunt reglementate, prin Codul de procedură fiscală, reguli deosebite de urmărire a creanţelor), respectiv a momentului la care au fost pronunţate regulatoarele de competenţă (în raport cu care se apreciază incidenţa dezlegărilor obligatorii date prin hotărârile pronunţate în mecanismele de unificare a practicii judecătoreşti).

Aceasta este şi situaţia deciziei nr. 2039/07.10.2021 a instanţei supreme, care distinct de lipsa identităţii de părţi, de obiect şi de cauză cu cel din urmă litigiu, a fost pronunţată anterior momentului publicării în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, a Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie, conform prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Or, cum, în pricina în care a fost pronunţat cel din urmă regulator de competenţă, contestaţia la executare silită a fost formulată în 29.05.2023, acesteia îi sunt pe deplin aplicabile dezlegările din mecanismul de unificare a practicii judiciare, anterior referite, motiv pentru care decizia nr. 2039/07.10.2021 a instanţei supreme nu prezenta relevanţă în cauza în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită nici măcar cu titlu de jurisprudenţă.

De altfel, chiar şi în ipoteza în care aceasta ar fi putut fi opusă cu titlu de practică judiciară, acest aspect era la rândul său unul lipsit de relevanţă juridică în condiţiile în care jurisprudenţa nu constituie un reper de evaluare a legalităţii deciziei atacate, întrucât aceasta nu constituie izvor de drept, potrivit art. 1 C. civ., instanţa de judecată fiind suverană în a-şi forma convingerea asupra chestiunilor deduse judecăţii, în funcţie de circumstanţele speţei şi de regulile de drept aplicabile.

Ca atare, simpla împrejurare că în litigiile anterioare s-a stabilit competenţa de soluţionare de către Judecătoria C., ca instanţă de executare, a pricinilor având ca obiect contestaţie la executare/încuviinţare executare silită, în legătură cu proceduri execuţionale declanşate de creditori diferiţi, în considerarea unor alte titluri executorii, nu înseamnă că, în litigiul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă nu ar mai fi fost ţinută să realizeze propria analiză jurisdicţională, în raport cu datele concrete ale speţei (ce vizează alte circumstanţe de fapt, în acord cu cele expuse anterior), pentru a determina instanţa competentă teritorial să soluţioneze pricina, întrucât i s-ar fi opus efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziilor anterioare.

Cum, pentru a putea opera efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat, cu efecte în planul revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesară, aşadar, în sensul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., atât identitatea de părţi, cât şi de chestiune litigioasă, iar, în speţă, acestea lipsesc, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de motivul de revizuire invocat.

În realitate, prin demersul său, situat în afara dispoziţiilor procedurale în materie, revizuentul pune în discuţie dezlegări definitive, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancţionează, în ipoteza invocată, încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, cu consecinţa restabilirii situaţiei determinate de neobservarea acestuia, iar nu într-o cale de atac de reformare, deschisă controlului de legalitate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2561 din data de 19 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2561 din data de 19 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.