Arbitral award validity: nullity due to omitted pronouncement location excused by absence of procedural prejudice

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea arbitrală, înregistrată sub nr. x/2018, reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sf. Filofteia" Mizil a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Prahova la plata sumei de 897.633,34 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/06.08.2018 emisă pentru serviciile medicale prestate în anul 2015, peste valoarea contractului.

2. Hotărârea pronunţată de tribunalul arbitral

Prin hotărârea arbitrală nr. 182 din 15 octombrie 2020 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de arbitrare formulată de către reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sf. Filofteia" Mizil în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Prahova.

3. Sentinţa pronunţată de curtea de apel

Prin sentinţa civilă nr. 52F din 03 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, ca neîntemeiată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 52F din 03 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea căii de atac menţionează că prin hotărârea instanţei de fond au fost încălcate normele de drept material şi procesual.

Astfel, susţine că în hotărârea arbitrală nu se menţionează locul în care aceasta a fost pronunţată, condiţie prevăzută sub sancţiunea nulităţii prin dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ.

Se mai susţine că hotărârea instanţei de fond este contradictorie, instanţa reţinând că nulitatea pentru lipsa precizării exprese a locului pronunţării hotărârii arbitrale are natură extrinsecă, ceea ce presupune că este necondiţionată de existenţa unei vătămări, pentru ca apoi să aprecieze că nulitatea este una condiţionată de existenţa unei vătămări.

Susţine recurentul că vătămarea, în acest caz, este prezumată, iar partea adversă nu a făcut dovada contrară, în sensul demonstrării lipsei vătămării. Mai mult, instanţa s-a substituit părţii care ar fi trebuit să facă această dovadă, fără a pune în discuţie acest aspect.

Sub un al treilea aspect, se critică hotărârea curţii de apel din perspectiva nereţinerii preeminenţei Constituţiei şi a Convenţiilor internaţionale în raport cu normele de aplicare ale Contractului Cadru. Arată că instanţa arbitrală nu a explicat de ce nu dă forţă juridică Ordinului nr. 1043/2010 invocat în susţinerea cererii arbitrale.

Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, anularea hotărârii arbitrale şi plata facturilor emise pentru serviciile medicale realizate peste valoarea de contract.

4. Apărările formulate în cauză

În data de 11 octombrie 2023, prin poştă, în termen legal, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, faţă de neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, susţinându-se că recurentul preluat ca atare a argumentele din cererea de chemare în judecată. În subsidiar, se solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului în data de 17 octombrie 2023, fiind formulat răspuns la întâmpinare în data de 25 octombrie 2023, prin care se solicită respingerea excepţiei şi a apărărilor invocate de intimată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii, invocată de intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Prahova, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că ceea ce se invocă prin motivele de recurs este că hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea art. art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ. şi că instanţa nu a făcut aplicarea directă în speţă a Constituţiei şi a Convenţiilor internaţionale. Aceste critici pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se tinde a se demonstra că în speţă au fost greşit aplicate o serie de norme de drept procesual.

Totodată, mai invocă recurentul că hotărârea este motivată contradictoriu, aspect ce poate fi analizat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât priveşte pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta a fost, într-adevăr, invocat formal, fără a se menţiona în mod concret norma de drept material încălcată de instanţa de fond şi fără a dezvolta un raţionament juridic apt a releva greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material. Simpla susţinere potrivit căreia instanţa trebuia să facă aplicarea directă a Constituţiei şi a tratatelor internaţionale nu reprezintă o critică de natură a respecta aceste exigenţe.

Cu toate acestea, având în vedere că recursul se soluţionează unitar, neputând fi pronunţată o hotărâre de constatare a nulităţii parţiale a căii de atac, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

Prin primul motiv de recurs, recurentul-reclamant Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil a susţinut nulitatea hotărârii arbitrale nr. 182 din 15 octombrie 2020, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj, faţă de lipsa indicării în cuprinsul acesteia a menţiunii referitoare la locului pronunţării, în conformitate cu dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată, între altele, atunci când nu cuprinde dispozitivul şi motivele sau când nu arată locul pronunţării.

Sub un prim aspect, se constată că, într-adevăr, în cuprinsul hotărârii arbitrale pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2018 nu este indicat locul pronunţării, însă, sintagma din cuprinsul normei citate, în sensul că hotărârea "poate fi desfiinţată", relevă că nulitatea operează în condiţiile dreptului comun al nulităţii actelor de procedură, conturat de art. 175 şi urm. C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, nulitatea invocată în cauză nu este una extrinsecă, în condiţiile în care nu priveşte încălcarea unor norme referitoare la capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, competenţa instanţei sau alt motiv prevăzut la art. 176 C. proc. civ., însă acest aspect atrage aplicarea dispoziţiilor art. 175 din acelaşi act normativ, care reglementează nulitatea condiţionată.

Astfel, nu orice act de procedură efectuat cu neobservarea formelor legale este nul ci, pentru anularea actului se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: actul de procedură să fi produs părţii o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Noţiunea de vătămare desemnează un prejudiciu procesual.

Chiar dacă, în situaţia nulităţilor intrinseci, atunci când se vorbeşte despre încălcarea unor condiţii proprii ale actului de procedură, vătămarea se prezumă până la proba contrarie, în speţă, aceasta nu a fost nici măcar indicată în sensul existenţei acesteia, astfel încât partea adversă să se poată raporta la un fapt concret, pe care ulterior să îl poată demonta.

Mai mult, în speţă nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de lege în sensul ca vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

În mod legal a reţinut Curtea de Apel că presupusa vătămare este răsturnată în speţă de împrejurarea că este indicat în concret sediul Comisiei de arbitraj, cunoscut părţilor, care s-au prezentat la dezbateri şi au formulat concluzii. Sediul amintit constituie şi locul unde a avut loc pronunţarea hotărârii a cărei anulare se solicită, astfel încât în mod legal s-a statuat că partea nu mai poate pretinde aplicarea sancţiunii nulităţii, viciul fiind înlăturat.

Ca urmare, Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care reprezentantul reclamantului a fost prezent la sediul tribunalului arbitral la termenul la care a avut loc judecata, reiese în mod evident că acesta a cunoscut locul unde a fost realizată pronunţarea, lipsa vătămării rezultând din chiar împrejurările expuse. Instanţa era în drept să verifice chiar şi din oficiu existenţa unor circumstanţe de natură a înlătura vătămarea, fără ca această verificare inerentă statuării jurisdicţionale asupra existenţei ori inexistenţei unei cauze de nulitate să fie condiţionată de invocarea expresă a respectivelor circumstanţe de către partea interesată.

În sensul celor de mai sus este şi decizia nr. 13/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, al cărei raţionament se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, prin care s-a statuat în sensul că "minuta întocmită cu ocazia deliberării trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea relativă a hotărârii, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (1865), numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."

Ca urmare, lipsa din dispozitivul hotărârii a menţiunii că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică nu poate atrage nulitatea hotărârii decât în cazul când această omisiune a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

A considera altfel ar însemna să se adauge la dispoziţiile legale prin care sunt reglementate nulităţile şi să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, în cazuri în care o asemenea nulitate nu se impune, ceea ce ar fi inadmisibil.

Aşa fiind, se impune concluzia că nerespectarea cerinţei ca dispozitivul hotărârii să cuprindă menţiunea că pronunţarea hotărârii s-a făcut în şedinţă publică atrage nulitatea hotărârii numai atunci când s-a adus o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act".

În mod similar, în prezenta cauză, în condiţiile în care lipsa menţiunii locului pronunţării hotărârii arbitrale nr. 182 din 15 octombrie 2020 a fost acoperită prin cunoaşterea efectivă a locului desfăşurării arbitrajului, fără a se invoca şi demonstra că pronunţarea hotărârii arbitrale s-ar fi petrecut în alt loc, lipsa formală invocată nu constituie, în realitate, o împiedicare a recurentului-reclamant la exercitarea unui drept procesual.

Înalta Curte apreciază prin urmare că s-a făcut dovada contrară existenţei unei vătămări rezultate din omisiunea invocată, sens în care va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

Totodată, se constată caracterul nefondat şi al criticii referitoare la existenţa unor reţineri contradictorii în cuprinsul hotărârii curţii de apel, prin aceea că aceasta ar fi reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ., iar în acelaşi timp a considerat că nulitatea invocată este una condiţionată.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.

Analizând hotărârea curţii de apel din perspectiva celor expuse, raportat la criticile recurentului, Înalta Curte constată că susţinerile acestuia legate de existenţa unor elemente contradictorii nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele enunţate.

Motivarea hotărârii cuprinde în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia la care s-a oprit instanţa, neputându-se susţine în mod întemeiat existenţa unor motive contradictorii, atâta vreme cât considerentele sentinţei sprijină soluţia din dispozitiv şi nici nu există considerente contradictorii în cuprinsul acesteia, în sensul unor raţionamente de natură a se exclude, respectiv invalida reciproc.

Faptul că instanţa a menţionat eronat că nulitatea invocată este una extrinsecă, iar nu intrinsecă, continuând raţionamentul cu motivarea aferentă acesteia din urmă nu face decizia contradictorie, acesta fiind un aspect care vizează modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia dată asupra criticii invocate de reclamant, sens în care dezlegarea tranşată prin hotărârea instanţei de fond este legală sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În fine, nefondat este şi ultimul motiv de recurs, prin care se critică refuzul instanţei de fond de a face aplicarea directă în speţă a Constituţiei şi a convenţiilor internaţionale, care recunosc dreptul la ocrotirea sănătăţii.

Sub aspectul obligaţiei de decontare a sumelor pretinse prin cererea arbitrală, instanţa de apel a reţinut că, prin acordul de voinţă al părţilor, ce a fost concretizat prin contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti nr. 9/30.06.2014, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale încheiate, a fost limitată prestarea serviciilor şi, pe cale de consecinţă, decontarea acestora la valoarea prevăzută contract. Cât priveşte procedura de decontare a serviciilor medicale spitaliceşti, aceasta este reglementată şi prin dispoziţiile art. 7 alin. (6) şi (9) din Anexa 26 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014 şi la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 388/186/2015.

A mai reţinut curtea de apel că disfuncţionalităţile pe care contractul încheiat într-un context legislativ dat le poate crea în sistemul medical nu ar putea fi corectate printr-o hotărâre judecătorească dată într-o acţiune întemeiată tocmai pe respectivul contract, care nu a fost nici revocat şi nici anulat.

În ceea ce priveşte obligaţia statului de garantare a dreptului la sănătate, prin obligaţia de finanţare a spitalelor publice, curtea de apel a reţinut, în mod corect, că dispoziţiile constituţionale au primit o reglementare în legislaţia infraconstituţională, fiind instituit în legislaţia internă un mecanism de garantare a obligaţiilor ce revin autorităţilor publice, astfel încât nu se mai justifică aplicarea directă a Constituţiei.

Trebuie observat că dreptul la sănătate şi la îngrijire medicală adecvată implică, prin natura lui, obligaţii pozitive în sarcina statului, respectiv obligaţia de a asigura condiţiile-cadru necesare realizării acestui drept fundamental. Or, măsura în care statul poate asigura finanţarea serviciilor medicale furnizate în cadru spitalelor publice depinde de legile referitoare la bugetul de stat şi al asigurărilor sociale de stat şi, prin definiţie, nu poate fi nelimitată.

Ca urmare, în mod legal a procedat instanţa de apel identificând în concret actele normative interne prin care au fost reglementate drepturile şi obligaţiile caselor de asigurări de sănătate relativ la decontarea contravalorii serviciilor medicale prestate, neputându-se, în concret, argumenta şi reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale cu valoare supralegislativă; de altfel, recursul nu argumentează în niciun fel pretinsa contrarietate a legilor interne cu actele normative cu valoare supralegislativă, instanţa de recurs nefiind învestită în mod eficient cu analizarea acestei chestiuni.

Pe cale de consecinţă, reţinând că nu există motive care să justifice casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil împotriva sentinţei civile nr. 52/F din data de 03 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.