Disciplinary liability of a prosecutor for non-attendance at hearings: interpretation of unjustified refusal to perform duties and unexplained absences under Law No. 303/2022.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sub nr. x/P/2023, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pârâtei A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) și lit. j) din același act normativ.

2. Soluţia instanţei disciplinare

Prin hotărârea nr. x din 9 aprilie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori în materie disciplinară, pronunțată în dosarul nr. x/P/2023, s-a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) și lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În cauză, instanța disciplinară a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina pârâtei procuror.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, instanța disciplinară a reținut că lipsa unor dovezi scriptice care să confirme că doamna procuror A. ar fi avut cunoştinţă de termenul intermediar acordat de Completul x Penal la data de 2 mai 2023, profită acesteia, chiar dacă martorii ascultaţi în cauză au atestat că doamna procuror A. ar fi avut cunoştinţă de respectivul termen. Pentru actul material constând în neparticiparea doamnei procuror la şedinţa de judecată din data de 10 mai 2023, Secţia a reţinut că, acordarea unui certificat de concediu medical pentru data de 9 mai 2023 doamnei procuror A., poate reprezenta o premisă obiectivă pentru starea sa de sănătate aferentă zilei de 10 mai 2023 atunci când nu a participat la şedinţa de judecată, dându-se eficienţă principiului in dubio pro reo.

Referitor la abaterea disciplinară constând în absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului prevăzută de 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut că, pe de o parte, probele administrate nu au relevat cu certitudine faptul că doamna procuror A. ar fi cunoscut că i-a fost respinsă cererea de concediu de odihnă solicitat pentru perioada 24-26 aprilie 2023, iar, pe de altă parte, respingerea cererii de concediu de odihnă nu s-a circumscris principiilor potrivit cărora respingerea unei cereri de concediu de odihnă poate avea loc dacă prin aprobarea acesteia s-ar afecta desfăşurarea activităţii unităţii de parchet, urmărind şi respectarea dreptului acesteia la concediu de odihnă. Totodată, s-a reţinut că obligaţia de a menţiona un înlocuitor pentru activitatea judiciară nu este prevăzută sub nicio formă, în sarcina magistratului care solicită aprobarea efectuării concediului de odihnă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Hotărârii nr. x din 9 aprilie 2024, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori în materie disciplinară în dosarul nr. x/P/2023, a declarat recurs Inspecţia Judiciară.

În susţinerea recursului, titularul acţiunii disciplinare a invocat critici care se circumscriu, în opinia sa, motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând, în esenţă, faptul că instanţa disciplinară a interpretat eronat dispoziţiile art. 271 lit. e) și j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Autoarea recursului a arătat că faptele, astfel cum au fost reţinute şi probate, întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de textele incriminatoare menţionate.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de dispoziţiile art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, apreciază că, în mod nelegal, s-a reţinut prin hotărârea atacată că omisiunea de a îndeplini o atribuţie de serviciu nu poate fi asimilată cu un refuz, fiind necesară o manifestare explicită a judecătorului.

Învederează că, din probele administrate în cauză, a reieşit faptul că în data de 2 mai 2023, doamna procuror A. nu s-a prezentat la ora 10.00 la termenul de judecată intermediar al şedinţei de judecată a Completului x Penal al Judecătoriei X și nu a participat la şedinţa respectivă de judecată.

Totodată, probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile procurorilor cu funcţie de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X. şi ale magistraţilor procurori B. şi C. au confirmat că magistratul avea cunoştinţă de termenul intermediar acordat la 2 mai 2023. Astfel, arată că, în conformitate cu declaraţia doamnei procuror B., la Completul x s-a stabilit un termen intermediar la data de 02 mai 2023, aspect pe care l-a adus la cunoştinţa doamnei procuror A. telefonic, dânsa mulţumindu-i că a anunţat-o. Mai arată că i-a spus să treacă pe la dânsa să ia fişa de şedinţă, însă magistratul cercetat a precizat că nu este nevoie şi că îşi va face o fişă personal.

În plus, recurenta consideră că magistratul, în calitate de procuror pe sectorul judiciar, avea ca şi atribuţie de serviciu, să se informeze prin orice mijloace şi să efectueze toate demersurile necesare participării la şedinţele de judecată, inclusiv consultarea listelor de şedinţă cu privire la termenele de judecată acordate de către completul cu care acesta participa de regulă.

De altfel, din declaraţia doamnei procuror C., a reieşit că în privinţa termenelor intermediare, pentru cauzele penale nu se emit citaţii, iar fiecare procuror îşi cunoaşte termenele intermediare.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea act material reţinut în sarcina magistratului, arată că, la data de 10 mai 2023, doamna procuror A. s-a prezentat la birou, fără a participa la şedinţa de judecată la care era planificată potrivit programării şedinţelor de judecată penale şi civile pentru luna mai, şi anume la Completul x Penal din cadrul Judecătoriei X şi fără a anunţa revenirea sa la serviciu, astfel încât permanenţa la şedinţa de judecată respectivă cu Completul x Penal a fost asigurată de doamna procuror B.

Contrar celor reţinute de instanţa disciplinară, apreciază că prezentarea unui certificat de concediu medical pentru data de 9 mai 2023, nu poate reprezenta o justificare a intimatei pentru a nu se prezenta în şedinţa de judecată din data de 10 mai 2023, în condiţiile în care pentru această ultimă dată magistratul nu a justificat absenţa. În plus, reiterează că magistratul a fost în acea zi prezent la birou.

Instanţa disciplinară a considerat în mod nelegal că atitudinea magistratului care a anunţat în 09 mai 2023 că se află în concediu medical, fără a indica durata concediului medical, cu consecinţa desemnării unui alt procuror să asigure reprezentarea parchetului în Completul x Penal, nu reprezintă un refuz explicit nejustificat din partea magistratului.

Precizează că desemnarea unui alt procuror să participe la şedinţa de judecată a Completului x Penal a fost determinată chiar de atitudinea magistratului care nu a informat conducerea parchetului cu privire la durata concediului medical, astfel că prim-procurorul parchetului a fost nevoit să ia măsuri pentru a desemna un alt magistrat procuror care să participe la şedinţa de judecată din 10 mai 2023 pentru a nu fi perturbată activitatea instituţiei.

Refuzul magistratului de participa la şedinţa de judecată în care a fost programată constituie elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 în raport de dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. g) şi lit. i) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Hotărârea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947/2019.

Textul de lege ce incriminează această abatere disciplinară nu impune cerinţa ca, pentru realizarea elementului material al laturii obiective, refuzul de a îndeplini o îndatorire de serviciu să fie explicit, putând astfel fi dedus din alte fapte şi împrejurări concrete pentru care nu există justificare obiectivă, căci ubi lex non distinguit, nec nos dinguere debemus. (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).

În ceea ce priveşte abaterea prevăzută de 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, apreciază că în mod nelegal instanţa disciplinară a reţinut că nu subzistă elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare întrucât probele administrate nu relevă cu certitudine că magistratul cercetat a cunoscut că i-a fost respinsă cererea de concediu de odihnă pentru perioada 24-26 aprilie 2023.

Astfel, probele administrate în cauză au relevat că procurorii cu funcţii de conducere i-au adus la cunoştinţă respingerea cererii de concediu de odihnă atât verbal în data de 21 aprilie 2023, cât şi printr-un mesaj trimis de compartimentul grefă. (proces-verbal audiere prim-procuror adjunct D. şi proces-verbal audiere magistrate B.). Din declaraţia doamnei grefier E. a reieşit că aceasta i-a comunicat magistratului printr-un mesaj text de tip SMS, pe telefon, în data de 24 aprilie 2023, orele 10:10, că i-a fost respinsă cererea de concediu, însă magistratul nu a răspuns la acest mesaj.

Din verificările efectuate a reieşit că, în cadrul parchetului, a fost emis ordinul nr. 14 din 15 septembrie 2022 al prim-procurorului, prin care s-a stabilit că cererile de concediu vor fi aprobate numai în situaţia în care procurorii care solicită concediul nu sunt programaţi de serviciu pe unitate, conform programărilor întocmite atât în sectorul de urmărire penală, cât şi în sectorul judiciar, respectiv nu au fost desemnaţi să participe la şedinţe de judecată penale/civile sau nu au în lucru cauze urgente.

Mai arată că doamna procuror A. avea cunoştinţă de existenta acestui ordin, de vreme ce aceasta a depus la lucrare o cerere de concediu de odihnă din data de 05 aprilie 2023 care a fost respinsă de către prim-procuror în baza rezoluţiei prim-procurorului adjunct, pentru aceleaşi motive ca şi cele invocate în cererea de concediu formulată de doamna procuror la data de 20 aprilie 2023, respectiv programarea la o şedinţă de judecată.

Susţine recurenta că, în mod nelegal, instanţa disciplinară a apreciat că respingerea de către conducătorul parchetului a cererii magistratului de acordare a concediului de odihnă cu motivarea că nu a fost indicat vreun înlocuitor care să participe la şedinţa de judecată nu este justificată. Astfel, se constată că instanţa disciplinară nu a luat în considerare un act administrativ ce este în vigoare şi care continuă să producă efecte juridice, respectiv, ordinul nr. 14 din 15 septembrie 2022 al prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria X. ce stabilea această obligaţie.

Prin urmare, în lipsa unei soluţii de suspendare/anulare a ordinului prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria X. de către instanţa de judecată, soluţie ce nu a fost dispusă până în prezent, acesta are caracter executoriu şi produce efecte juridice fără ca legalitatea sau temeinicia acestuia să poată fi cenzurată în acest cadru procesual.

Mai arată că oportunitatea aprobării cererii privind acordarea concediului de odihnă aparţine conducătorului parchetului care în funcţie de volumul de activitate, de resursele umane pe care le are la dispoziţie, de complexitatea lucrărilor aflate în lucru va aprecia asupra oportunităţii acordării concediului de odihnă ce a fost solicitat în afara perioadei vacanţei judecătoreşti, în măsura în care apreciază că cererea este justificată de motive temeinice.

Toate aspectele prezentate anterior denotă faptul că magistratul avea obligaţia de a verifica dacă i-a fost aprobată cererea de concediu formulată, împrejurare în raport cu care apreciază că intimata a acţionat cu intenţie indirectă în sensul că deşi a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea procedurii acestuia, respectiv perturbarea activităţii instituţiei la care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Din procesul-verbal de audiere a domnului prim-procuror F. a reieşit faptul că prin atitudinea sa, magistratul a îngreunat activitatea parchetului, fiind necesar ca în şedinţele la care era planificată pe parcursul săptămânii să participe colega D.

Având în vedere argumentele expuse anterior, apreciază că din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că sunt întrunite elementele de tipicitate ale abaterilor disciplinare reţinute în sarcina magistratului, motiv pentru care consideră că hotărârea pronunţată de Secţia pentru procurori în materie disciplinară este nelegală şi netemeinică.

În concluzie, învederează că prin comportamentul adoptat de magistrat, care nu s-a prezentat la două şedinţe de judecată aflate pe rolul completului de judecată al cărui titular era, fără a prezenta motive obiective care să-i justifice refuzul, cu consecinţa perturbării activităţii parchetului în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea întrucât alţi colegi au fost nevoiţi să preia atribuţiile acestuia, prin înlocuirea în activitatea specifică şedinţei de judecată întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 constând în absenţa magistratului de la serviciu în perioada 24-26 aprilie 2023, arată că această împrejurare a fost de natură a afecta activitatea parchetului, fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute pentru această abatere.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate şi în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare şi aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de lege.

4. Apărările intimatei

Intimata procuror A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea atacată fiind, în opinia sa, legală şi temeinică.

Apreciază că în mod corect s-a reţinut inexistenţa în speţă a celor două abateri prevăzute de art. 271 lit. e) şi j) din Legea nr. 303/2022 de către Secţia pentru procurori în materie disciplinară în raport cu probele administrate atât cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, cât şi cu ocazia judecării acţiunii disciplinare promovate de Inspecţia Judiciară, dar şi cu situaţia de fapt reţinută de Inspecţia Judiciară.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022, arată intimata că nu poate fi reţinută această abatere deoarece refuzul său a avut justificare legală și personală.

Referitor la neparticiparea din şedinţa de judecată din 2 mai 2023, fiind un termen de judecată intermediar, arată că, pe de o parte, nu era planificată să participe la această şedinţă de judecată, iar, pe de altă parte, participarea în şedinţele de judecată era asigurată de procuror C. De asemenea, învederează că nu avea cunoştinţă de existenţa termenului intermediar deoarece nu a primit citaţia pentru acest termen.

Mai arată că a avut un volum mare de activitate, astfel că nu îi poate fi reproşat faptul că nu a studiat listele completului de judecată la care era repartizată în mod obişnuit. În plus, menționează că în activitatea sa a participat la peste o mie de cauze penale şi civile aflate pe rolul instanţelor de judecată.

În ceea ce priveşte termenul de judecată din 10 mai 2023, arată că la dosarul cauzei există un înscris medical din care rezultă că a avut nevoie de un repaus în acea perioadă deoarece a suferit o intervenţie chirurgicală la dantură.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022, consideră că recurenta nu a dovedit săvârşirea acestei abateri. Învederează că situaţia de fapt ce constituie conţinutul acestei abateri a fost generată de solicitarea concediului de odihnă care nu a fost aprobată dar care nu i-a fost comunicată.

Prin urmare, solicită respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta Inspecţia Judiciară a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului, criticilor formulate de recurentă, apărărilor intimatei, precum şi a reglementărilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

Prin hotărârea nr. x din 9 aprilie 2024 pronunţată de Secţia pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/P/2023, s-a respins acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) şi j) din Legea nr. 303/2022, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor abateri.

Argumentele dezvoltate de recurentă în susţinerea ipotezei de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normei de drept substanţial, mai precis a textului legal incriminator, ca şi a normelor procedurale pretins încălcate de intimata procuror, invocate în cuprinsul acțiunii disciplinare.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte constată următoarele:

Pentru a se reţine abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: programarea procurorului în şedinţele de judecată şi refuzul de a participa la şedinţa de judecat să fie nejustificat. Urmarea imediată a acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de procuror, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu public.

Înalta Curte constată că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că intimata procuror A. nu a participat în data de 2 mai 2023 la un termen intermediar al şedinţei de judecată a Completului x Penal al Judecătoriei X, intimata fiind înlocuită prin serviciul de permanenţă.

Cu privire la termenul de judecată intermediar, se reține că acesta a fost acordat în şedinţa din 26 aprilie 2023, cu participarea doamnei procuror B. Aşadar, şedinţa de judecată stabilită pentru un termen intermediar nu a fost cuprinsă în planificarea săptămânală pentru asigurarea participării la şedinţele de judecată a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., iar termenul a fost stabilit cu participarea altui procuror.

Din susținerile intimatei procuror rezultă că aceasta nu a cunoscut existența termenului de judecată intermediar, iar, pentru un astfel de termen, nu se emit citații şi nici nu a fost informată în vreun fel despre acesta.

Faţă de actele dosarului, în acord cu secţia disciplinară, instanţa de recurs apreciază că lipsa unor dovezi scriptice care să confirme faptul că aceasta cunoștea termenul stabilit la data de 2 mai 2023 profită intimatei.

Mai mult, pentru că erau cunoscute deficienţele de comunicare dintre intimata procuror A. şi conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X./colegii procurori reliefate de martorii audiaţi în cauză, se apreciază că se impunea încunoştinţarea intimatei, într-o formă indubitabilă, despre obligaţia acesteia de a participa la termenul intermediar din data de 2 mai 2023.

Un alt act material reţinut în sarcina intimatei procuror A. constă în neparticiparea acesteia la şedinţa de judecată din data de 10 mai 2023, conform planificării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X., în Completul x Penal. Urmare a acestei situaţii, permanenţa la şedinţa de judecată respectivă a fost asigurată de doamna procuror B.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la data de 9 mai 2023, intimata procuror A. a beneficiat de certificat de concediu medical, situaţie care poate reprezenta, date fiind circumstanţele personale ale intimatei, o premisă obiectivă pentru starea sa de sănătate aferentă zilei de 10 mai 2023, atunci când nu a participat la şedinţa de judecată menţionată. În acest sens, instanța de recurs are în vedere afirmaţiile intimatei din întâmpinarea formulată, cât şi din faţa instanţei prin care a arătat că, în ceea ce privește ședința de judecată din data de 10 mai 2023, nu a fost în măsură să își desfășoare activitatea din cauza unei intervenții chirurgicale la dantură, dovedită cu înscris medical depus la dosar.

Se reține, de asemenea, declaraţia prim-procurorului adjunct, care a arătat că, primind un mesaj din partea doamnei procuror A. în data de 09 mai 2023, ce a anunţat că este în concediu medical, fără alte detalii privitoare la durata concediului, a rugat-o pe doamna procuror B. să participe la şedinţa de judecată din data de 10 mai 2023 în locul acesteia. Aşadar, nu se poate reţine un refuz explicit nejustificat din partea intimatei, în sensul neparticipării sale la şedinţa de judecată, şi faptul că era deja stabilit ca un alt procuror să asigure reprezentarea parchetului în Completul x Penal.

Înalta Curte reţine că la pronunţarea unei soluţii instanţa trebuie să-şi întemeiază hotărârea pe probe certe care să ateste săvârşirea faptei pentru reţinerea acestei abateri disciplinare.

Or, se constată că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea că actele materiale mai sus redate, imputate intimatei, pot antrena, dincolo de orice dubiu, răspunderea sa disciplinară, din contră, lasă loc unui dubiu, atât sub aspectul elementului material al abaterii, cât şi al urmărilor pretins a fi produse, ce funcţionează în favoarea acesteia, astfel că, se reține că, în mod corect, instanța disciplinară a dat eficienţă principiului in dubio pro reo.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constituie abatere disciplinară „absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului”.

Așa cum a reținut și instanța disciplinară, pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesar ca fapta ce constituie abatere disciplinară să întrunească elementele constitutive cu referire la latura obiectivă, latura subiectivă şi legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi rezultatul produs, iar, în ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta trebuie constatată în mod cert în baza probatoriului administrat în cauză.

Din conţinutul normei citate mai sus rezultă că aceasta reglementează două modalităţi alternative ale abaterii disciplinare, respectiv: „absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat” şi absenţe „care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului”.

Sub aspectul laturii obiective, elementul constitutiv constă într-o inacţiune neconformă cu îndatoririle profesionale, concretizată în omisiunea repetată a procurorului de a se prezenta la serviciu sau absenţa nemotivată care afectează în mod direct activitatea parchetului.

În cauza de faţă, Inspecţia Judiciară a reţinut în sarcina intimatei procuror A. faptul că, în perioada 24-26 aprilie 2023, aceasta nu s-a prezentat în mod nejustificat la serviciu, perturbând activitatea unităţii de parchet.

Astfel, pentru a constitui abatere disciplinară, în forma reţinută, sub aspectul elementului material al laturii obiective, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor absenţe nemotivate, precum şi ca acestea să afecteze în mod direct activitatea parchetului. Urmarea imediată a acestei abateri disciplinare este reprezentată de afectarea activităţii parchetului, cu consecinţa alterării încrederii cetăţenilor în sistemul judiciar.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se reţine că, la data de 21 aprilie 2023, intimata procuror A. a formulat o cerere prin care a solicitat acordarea a 3 zile de concediu de odihnă, din anul 2022, pentru perioada 24-26 aprilie 2023. Cererea respectivă a fost respinsă la data de 21 aprilie 2023, prin rezoluția prim procurorului adjunct, motivat de faptul că cererea nu menționa un înlocuitor care să asigure participarea la şedinţa de judecată. Ulterior, la aceeaşi dată, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria X. a confirmat rezoluția prim procurorului adjunct.

Din probatoriul administrat, în acord cu instanţa disciplinară, se apreciază că nu se poate proba intenţia intimatei procuror A. în sensul că aceasta ar fi prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin absenţa nemotivată de la serviciu (intenţie directă) sau a prevăzut rezultatul faptei sale, întrucât cunoaşte că are obligaţia de a se prezenta la serviciu, şi, chiar dacă nu urmăreşte producerea lui, are reprezentarea că este neadecvat comportamentul său, întrucât se afla în contradicţie cu obligaţiile de serviciu (intenţie indirectă).

În cauză, pe de o parte, probele administrate nu relevă, cu certitudine, faptul că intimata procuror A. a cunoscut că i-a fost respinsă cererea de concediu de odihnă pentru perioada 24-26 aprilie 2023. Astfel, la momentul discuţiilor purtate în biroul doamnei prim-procuror adjunct D. se stabilise deja ca în locul intimatei să participe la şedinţele acesteia un alt procuror. În plus, faptul că intimatei i s-a transmis un SMS de către un grefier, cu mesajul privind respingerea cererii, neurmat de vreun răspuns, nu poate acredita, pe deplin, încunoştinţarea acesteia cu privire la situaţia cererii.

Pe de altă parte, discuţiile de admitere/respingere a cererii de concediu respective au fost generate de refuzul intimatei procuror A. de a completa cererea cu menţiunea unui înlocuitor, cu toate că, așa cum rezultă din cele arătate mai sus, acesta fusese deja asigurat.

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor legale şi infralegale incidente, procurorii au dreptul fundamental la concediu de odihnă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: „Judecătorii, procurorii magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 2 alin. (1) din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 325 din 24 august 2005, conform cărora: „Judecătorii şi procurorii au dreptul anual la un concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, plătit Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renunţări sau limitări”, iar art. 7 alin. (1) din acelaşi act, atestă că: „Dacă judecătorul sau procurorul, din motive justificate, nu a putut efectua integral sau parţial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, la cererea sa, concediul de odihnă neefectuat va fi acordat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la acest concediu (...).”

În cauză, intimata procuror A. a formulat cererea prin care a solicitat 3 zile de concediu de odihnă aferent anului 2022, care i-a fost respinsă pe motiv că nu a menţionat un înlocuitor pentru activitatea sa judiciară. Or, așa cum rezultă din dispozițiile citate mai sus, această obligaţie nu este prevăzută în sarcina magistratului care solicită aprobarea efectuarea concediului de odihnă.

În acord cu instanța disciplinară, se reţine că, în exercitarea atribuţiilor manageriale, conducătorii de parchete pot respinge o cerere de efectuare a concediului de odihnă formulată de un procuror, dacă, prin aprobarea acesteia, s-ar afecta desfăşurarea activităţii unităţii de parchet, însă, urmărind, totodată, şi respectarea dreptului acestuia la concediul de odihnă. Or, se constată că respingerea cererii de concediu de odihnă, formulată de către intimata procuror A., nu s-a circumscris principiilor arătate anterior, iar existenţa ordinului nr. 14 din 15 septembrie 2022 al prim-procurorului nu este de natură a infirma această concluzie.

În concluzie, se observă că Secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a realizat o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022, coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva hotărârii nr. x din 9 aprilie 2024 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ.