Prosecutor's acquittal upheld after Judicial Inspection fails to prove confidential leak

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară a sesizat Secţia ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a şi lit. l) teza a II-a din acelaşi act normativ.

2. Încheierea Secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii

Prin încheierea din 13 decembrie 2023 pronunțată de Secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/P/2023, s-a respins excepţia nulităţii rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, atât din perspectiva încălcării dispoziţiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării, cât şi din perspectiva nerespectării principiului neretroactivității normelor de drept material.

3. Hotărârea Secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii

Prin hotărârea nr. 10P din 26 iunie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/P/2023 de Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori în materie disciplinară s-a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria X., cercetat sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a şi lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Astfel, prin hotărârea atacată s-a reţinut că pârâtul procuror nu a încălcat prevederile art. 172 C. proc. pen., deoarece la efectuarea expertizei, în domenii specializate, se poate solicita opinia unui expert. Aşadar, s-a constatat că, în cauză, fapta de a solicita opiniei unor specialişti în domenii ce prezintă un grad de tehnicitate ridicat, chiar dacă aceste persoane au semnat acte de urmărire penală, fără însă a le întocmi, ci doar facilitând încheierea acestora de către organele de urmărire penală, prin aportul de cunoştinţe de specialitate, nu întruneşte latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a coroborat cu art. 272 din Legea nr. 303/2022.

Totodată, instanţa disciplinară a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 sub aspectul laturii subiective.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, secţia disciplinară a constatat că nu există probe care să ateste întrunirea elementelor de tipicitate ale laturii obiective ale acestei abateri. Mai mult, asupra acuzaţiei planează un dubiu care nu permite reţinerea comiterii faptei de către magistratul vizat.

4. Recursul exercitat de Inspecţia Judiciară împotriva hotărârii instanței disciplinare

Împotriva hotărârii menţionate anterior, a formulat recurs Inspecţia Judiciară, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători sub nr. x/1/2024.

Prin memoriul de recurs, recurenta Inspecţia Judiciară solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare cu consecinţa individualizării şi aplicării unei sancţiuni disciplinare magistratului cercetat.

Invocă incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte nereținerea în sarcina magistratului a abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Învederează recurenta că instanţa disciplinară a ignorat probele ce au fost administrate în cauză şi nu a justificat care au fost motivele pentru care a înlăturat argumentele Inspecţiei Judiciare referitoare la înscrisurile cunoscute exclusiv de procurorul cercetat disciplinar, care nu erau ataşate la cele două dosare penale analizate şi care au fost publicate în presă. În plus, nu a luat în considerare declaraţia magistratului ce a fost dată în faţa Secţiei pentru procurori în materie disciplinară.

Arată că rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare se referă la apariţia în presa on-line a două articole, în care au fost inserate date cu caracter nepublic privind actele de urmărire penală efectuate în dosarele nr. x/P/2022 şi nr. y/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria X., în care procurorul efectua urmărire penală proprie (privind existenţa şi numerele unice ale dosarelor penale anterior indicate, numele procurorului care efectua urmărirea penală, obiectul cauzelor, realizarea unor percheziţii în respectivele dosare, numărul lucrătorilor de poliţie care efectuau în acele cauze acte de urmărire penală).

În cele două articole de presă au fost incluse şi demersuri sau înscrisuri cunoscute exclusiv de procurorul cercetat disciplinar, care nu erau ataşate la cele două dosare penale analizate, respectiv faptul că procurorul cercetat disciplinar a întocmit o informare către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la unul din dosarele analizate şi că acesta a formulat un denunţ la Direcția Națională Anticorupție, după ce a întocmit informarea menţionată.

În opinia Inspecţiei Judiciare, magistratul a creat premisele ca informaţii referitoare la ancheta penală să ajungă la cunoştinţa publicului. Deși, a susţinut că nu a furnizat informaţii presei privind efectuarea anchetei penale, a arătat că a dezbătut anumite aspecte din dosare şi cu alte persoane decât cele implicate în procedura judiciară (discuţii cu colegi procurori, precum şi cu o persoană din cadrul Corpului de Control al Ministrului Mediului). Arată că discuţiile purtate de magistratul procuror cu persoane terțe faţă de ancheta penală au fost de natură a facilita transmiterea informaţiilor în presă, chiar şi în lipsa unei legături evidente din care să reiasă că magistratul a comunicat aceste date confidenţiale jurnaliştilor, astfel că magistratul nu poate invoca propria culpă pentru a fi exonerat de răspundere disciplinară.

În aceste condiţii, apreciază că magistratul a încălcat dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr. 235 din 25 august 2014 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind relaţia dintre Ministerul Public şi mass-media şi ale Ghidului de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu mass-media aprobat prin Hotărârea nr. 197/2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din care rezultă că orice comunicat şi orice informaţie din partea unităţii de parchet trebuie să aibă loc doar prin intermediul purtătorului de cuvânt sau al Biroului de informare şi relaţii cu publicul.

Contrar argumentelor reţinute în conţinutul hotărârii recurate în sensul că au fost mai mult persoane care au avut acces la dosarul de urmărire penală, recurenta învederează că instanţa disciplinară nu a indicat care au fost persoanele care au avut/ar fi putut să aibă acces la dosar şi care ar fi putut transmite presei anumite informaţii din dosare, cu atât mai mult cu cât persoanelor care aveau acces la dosar în baza dispoziţiilor legale/regulamentare le incumba obligaţia de confidenţialitate.

În aceste condiţii, consideră că pe de o parte, trebuie avută în vedere împrejurarea că în cuprinsul articolelor de presă au apărut informaţii referitoare la ancheta penală cunoscute doar de magistrat, că articolele de presă vizează activitatea în detaliu a magistratului cu privire la desfăşurarea anchetelor penale în cele două dosare şi cu privire la incidentele apărute, iar pe de altă parte, faptul că însuşi magistratul procuror a recunoscut că a furnizat informaţii referitoare la ancheta penală unor persoane străine, facilitând astfel prin atitudinea sa transmiterea în presă a unor informaţii confidenţiale, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat eventualitatea producerii lui.

Având în vedere argumentele expuse anterior, recurenta apreciază că din ansamblul probelor administrate reiese că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a de Legea nr. 303/2022, motiv pentru care consideră că hotărârea pronunţată de Secţia pentru procurori în materie disciplinară este nelegală şi netemeinică.

5. Întâmpinarea formulată de A.

Domnul procuror A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului Inspecţiei Judiciare ca nefondat şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că instanţa disciplinară a analizat susţinerile părţilor şi a constatat în mod corect că în cauză nu există probe din care să reiasă că a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Apreciază că, în mod corect, instanţa disciplinară a reţinut că Inspecţia Judiciară nu a cercetat şi nu a probat acuzaţiile formulate, respectiv că ar fi comunicat către jurnaliştii de la publicaţiile on-line www.x.ro şi www.y.ro, date cu caracter nepublic privind actele de urmărire penală efectuate în dosarele nr. x/P/2022 şi nr. y/P/2022.

Arată că, din analiza recursului, rezultă că Inspecţia Judiciară nu a indicat care sunt normele de drept material care au fost încălcate prin pronunţarea hotărârii, ci s-a limitat doar la a menţiona motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-recurent reiterează că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Astfel, în ceea ce priveşte latura obiectivă, din perspectiva nerespectării unor norme administrative, arată că norma care interzice în mod expres dezvăluirea şi folosirea informaţiilor obţinute în exercitarea profesiei este cuprinsă în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor. Or, aşa cum susține intimatul-recurent, încălcarea Codului deontologic nu atrage răspunderea disciplinară a magistraţilor, existând sancţiuni distincte.

În ceea ce priveşte urmarea imediată a faptelor, învederează că, din analiza conţinutului celor două articole de presă, efectul acestora nu a constat în scăderea încrederii în activitatea magistraţilor, ci, din contră, creşterea acesteia, articolele prezentând eforturile unui procuror pentru aflarea adevărului.

Referitor la legătura de cauzalitate între acţiunile reţinute şi urmarea produsă, arată că, în prezenta cauză, aceasta nu există de vreme ce fapta imputată nu există, nefiind dovedită de susţinătorul acuzaţiei disciplinare. Mai mult, nici urmarea imediată, în forma prezentată în rezoluţie nu există.

Mai susține că pentru această abatere, contrar celor reţinute de recurenta Inspecţia Judiciară, legătura de cauzalitate nu rezultă ex re, ci trebuie dovedită. Scăderea încrederii în justiţie, chiar presupunând că ar fi intervenit după apariţia celor două articole în presă, trebuie dovedită de acuzator, în caz contrar, nefiind dovedit conţinutul constitutiv al abaterii disciplinare.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, consideră că recurenta nu a dovedit că magistratul cercetat este autorul faptei, aşa cum a fost descrisă prin actul de acuzare.

Faţă de argumentele prezentate mai sus, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

6. Recursul incident formulat de intimatul-recurent A.

Împotriva Încheierii din data de 13 decembrie 2023 şi a hotărârii nr. 10P din data de 26 iunie 2024 pronunţate de către Secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs intimatul-recurent A. prin care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar în urma rejudecării, admiterea excepţiei nulităţii acţiunii disciplinare şi a Rezoluţiei nr. x din 29 iunie 2023.

Prin cererea de recurs formulată, magistratul solicită anularea cercetării disciplinare pentru (i) încălcarea dispoziţiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării; (ii) încălcarea principiului neretroactivității legii.

Arată că încheierea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 32 alin. (5), art. 33 şi art. 34 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare din 2022, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării, arată intimatul-recurent că a invocat nulitatea absolută a tuturor actelor emise de Inspecţia Judiciară, inclusiv a Rezoluţiei nr. x/a1 din 29 iunie 2023 şi, implicit, a acţiunii disciplinare, având în vedere că, din dosarul de cercetare disciplinară a lipsit referatul de repartizare aleatorie. În cuprinsul dosarului disciplinar, a identificat referatul privind verificările referitoare la lucrările anterioare, însă la dosar nu a fost ataşat referatul sau procesul-verbal de repartizare aleatorie a sesizării privind lucrarea de inspecție judiciară de față, respectiv a lucrării nr. x/a1. Or, aceasta a fost repartizată manual la data de 4 aprilie 2023, inspectorului judiciar B. În consecinţă, sesizarea nu a fost repartizată în mod aleatoriu.

În ceea ce priveşte nelegalitatea acţiunii disciplinare prin nerespectarea principiului neretroactivității normelor de drept material, consideră că, în mod greşit, instanţa disciplinară a considerat că exercitarea acţiunii disciplinare s-a realizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare la întocmirea actului procedural, având în vedere că, atât în cadrul rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare, cât şi a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, „s-a precizat încadrarea juridică aferentă abaterilor disciplinare reţinute în sarcina acestuia şi prin prisma prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, certificând, astfel, tranziţia către Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.”

Arată că Inspecția Judiciară nu a identificat legea aplicabilă cauzei, indicând ambele acte normative, însă a reclamat retroactivitatea legii noi, care nu era în vigoare la data săvârşirii abaterii disciplinare.

În ceea ce priveşte nulitatea acţiunii disciplinare din perspectiva încălcării principiului neretroactivității normelor de procedură, arată că, în mod nelegal, instanţa în materie disciplinară, a constatat „legalitatea procedurilor derulate de Inspecţia Judiciară atât în cadrul verificărilor prealabile, cât şi a cercetării disciplinare din prezenta cauză”.

Învederează faptul că în cuprinsul Rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare şi al altor acte emanând de la recurenta-intimată, s-a făcut trimitere la Ordinul nr. x din 14 iunie 2021, despre care arată că nu este publicat în Monitorul Oficial, deci, nu există. Așadar, în opinia intimatului-recurent, acest ordin nu se poate aplica în speță.

Așadar, în mod greşit, Secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat că obligaţia de a publica în Monitorul Oficial Ordinul Inspectorului-şef nr. x/2021, prin care au fost aprobate Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, nu există.

În plus, arată că fără publicarea acestui act administrativ cu caracter normativ, nu putea cunoaşte conţinutul acestuia şi, implicit, a fost în imposibilitatea de a identifica dacă normele de procedură au fost respectate şi care ar fi motivele de nelegalitate care circumstanțiază nulitatea acţiunii disciplinare.

Un alt motiv de recurs învederat este că a identificat mai multe nelegalități ale actului de sesizare, respectiv: i) sesizarea s-a făcut pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, iar acţiunea disciplinară s-a exercitat pentru abaterea prevăzută de art. 271 lit. s) şi lit. l) din Legea nr. 303/2022, fără a exista un proces-verbal de sesizare din oficiu pentru fapta prevăzută la lit. s) a art. 271 din Legea nr. 303/2022; această conduită încalcă prevederile art. 10 din Regulamentul Normelor de efectuare a lucrărilor de inspecţie judiciară din 2012”; ii) încălcarea art. 27 din Regulamentul Normelor de efectuare a lucrărilor de inspecţie judiciară din 2012 referitor la locul unde este audiat magistratul cercetat disciplinar; iii) încălcarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 26 din Regulamentul Normelor de efectuare a lucrărilor de inspecţie judiciară.

În aceste sens, a remarcat faptul că primele acte de procedură întocmite de Inspecţia Judiciară au ca temei legea veche (Legea nr. 317/2004), însă actele ulterioare fac trimitere la legea nouă (Legea nr. 303/2022), fără explicaţii privind schimbarea normei de procedură.

De asemenea, secţia disciplinară, în mod nelegal, a considerat faptul că legalitatea procedurilor derulate de Inspecţia Judiciară derivă din declaraţia sa dată în cadrul procedurii disciplinare în care s-a menţionat că „nu are obiecțiuni cu privire la modul de desfăşurare a cercetării disciplinare în prezenta lucrare”. Or, invocarea culpei intimatului de a nu menţiona în cadrul procedurii disciplinare încălcarea principiului neretroactivității normelor de procedură, nu poate reprezenta temei al legalităţii procedurilor derulate de Inspecţia Judiciară şi nici nu poate acoperi un eventual viciu al actelor emise de Inspecţia Judiciară.

Prin urmare, consideră că indicarea greşită a normei de procedură pe care inspectorul judiciar a aplicat-o în cadrul unei proceduri care are ca finalitate verificarea modului în care magistratul cercetat a aplicat legea de procedură se sancţionează, în opinia sa, cu nulitatea acţiunii disciplinare.

7. Recurenta-intimată Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare la calea de atac declarată de magistrat prin care solicită respingerea recursului formulat de A. ca nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs constând în respingerea excepţiei nulităţii ca urmare a lipsei repartizării aleatorii a cauzei, apreciază că, în mod judicios, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acestei excepţii motivat de faptul că lucrarea de inspecţie a fost repartizată iniţial aleatoriu şi ulterior manual aceluiaşi inspector judiciar în vederea efectuării cercetării disciplinare, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs constând în nerespectarea principiului neretroactivității normelor de drept material şi procesual, apreciază că acesta este nefondat având în vedere că rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare face referire la textele normative atât din legea veche, cât şi din noua lege şi că abaterile disciplinare reglementate sunt identice în cuprinsul celor două legi, cu atât mai mult cu cât în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. În plus, analiza existenţei/inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situaţiei de fapt şi, ulterior acesteia, o operaţiune de încadrare juridică a faptelor (privite lato sensu) reţinute, în vederea argumentării soluţiei date sesizării.

Solicită respingerea, ca nefondată, a cererii de obligare a Inspecţiei Judiciare la plata cheltuielilor de judecată deoarece apreciază că instituţia procesuală a cheltuielilor de judecată este incompatibilă cu specificul procedurii disciplinare.

8. Recurenta-intimată Inspecţia Judiciară a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul-recurent A. prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinarea acestuia, ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Cu titlu preliminar, faţă de faptul că recurenţii şi-au subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurenţi şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de intimatul-recurent A.:

Prin recursul incident, domnul procuror A. a invocat excepţia nulităţii rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare decurgând din încălcarea dispoziţiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării şi din nerespectarea principiului neretroactivității normelor de drept material şi a normelor de procedură.

Prin încheierea din 13 decembrie 2023, Secţia disciplinară a respins excepţia respectivă reţinând că procedura de repartizare a lucrării de inspecţie judiciară din cauză s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale şi infralegale care reglementează această procedură, dar şi faptul că exercitarea acţiunii disciplinare faţă de magistratul cercetat s-a realizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii actului procedural aferent, respectiv rezoluţia nr. x/a1 din data de 29 iunie 2023.

Intimatul-recurent a criticat soluţia şi argumentele Secţiei, susţinând că lucrarea de inspecţie nu a fost repartizată aleatoriu, ceea ce a dus la nerespectarea principiului repartizării aleatorii care atrage nulitatea absolută a tuturor actelor emise de Inspecţia Judiciară, în cauză, inclusiv a rezoluţiei nr. x/a1 din 29 iunie 2023 şi implicit a acţiunii disciplinare.

A mai susţinut că, în cauză, nu a fost identificată în mod clar legea aplicabilă şi a fost reclamată retroactivitatea legii noi, lege care nu era în vigoare la momentul săvârşirii abaterii disciplinare.

Aceste susţineri sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

În ceea ce priveşte nulitatea acţiunii disciplinare determinate de lipsa repartizării aleatorii a cauzei:

Se reţine că activitatea de repartizare a lucrărilor de inspecţie era reglementată la momentul înregistrării lucrării nr. x, respectiv 8 decembrie 2022, de dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În conformitate cu prevederile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: „Modul de repartizare a sesizărilor şi dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii.”

De asemenea, circuitul documentelor în cadrul Inspecţiei Judiciare era normat prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 92 din 31 august 2022, care atesta, în esenţă, că activitatea acestei instituţii este evidenţiată, de regulă informatic în sistemul ECRISIJ. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din regulamentul respectiv: „Repartizarea lucrărilor disciplinare se efectuează aleatoriu prin sistemul ECRISIJ”.

Din actele dosarului reiese faptul că fişa de repartizare a lucrării de inspecție nr. x (o altă lucrare de inspecţie privind pe pârâtul procuror care a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 8 decembrie 2022) a fost depusă la dosar și comunicată pârâtului procuror la termenul de judecată din fața instanței disciplinare din data de 13 decembrie 2023. Din acest înscris rezultă modalitatea prin care s-a efectuat repartizarea, respectiv, că lucrarea de inspecţie a fost repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, inspectorului judiciar B., nefiind inspectori judiciari blocaţi de la repartizare.

Contrar susţinerilor din memoriul de recurs, Înalta Curte consideră că nu a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată şi transparentă. Înalta Curte apreciază, de asemenea, că repartizarea lucrărilor printr-un sistem informatic este o modalitate net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană, şi asigură un standard mai ridicat deoarece operaţiunea concretă de repartizare este înregistrată în sistem şi poate fi verificată ulterior.

Pe de altă parte, la momentul repartizării nu existau dispoziţii legale şi regulamentare care să prevadă obligaţia ataşării referatului de repartizare aleatorie la dosarul disciplinar, această obligaţie fiind stipulată în mod expres în cuprinsul Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie aprobat prin Hotărârea nr. 164 din 16 noiembrie 2023 ce a intrat în vigoare la 28 noiembrie 2023, ulterior exercitării acţiunii disciplinare (29 iunie 2023).

Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Ordinul nr. x/2021 privind aprobarea Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie: „Cercetarea disciplinară se efectuează de inspectorii care au dispus începerea acesteia, cu excepţia cazurilor în care aceştia se află în imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor, imparţialitatea cercetării ar putea fi afectată, precum şi în alte împrejurări obiective”.

În cauză, se reţine că după începerea cercetării disciplinare dispusă prin Rezoluţia nr. x din 06 martie 2023, a fost constituită lucrarea nr. x/al, aferentă dosarului de faţă, care potrivit art. 21 din Ordinul nr. x/2021 a fost repartizată la 4 aprilie 2023, manual, aceluiaşi inspector judiciar care a efectuat verificările prealabile în lucrarea nr. x.

Astfel, se apreciază că, în cauză, lucrarea de inspecţie a fost repartizată, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare, iar susţinerile intimatului-recurent nu fundamentează ipoteza incidenţei unei cauze de nulitate în sensul menţionat prin motivele de recurs.

În ceea ce priveşte nulitatea acţiunii disciplinare din perspectiva încălcării principiului neretroactivității normelor de procedură:

Se reține că în cauză instanţa în materie disciplinară a constatat „legalitatea procedurilor derulate de Inspecţia Judiciară atât în cadrul verificărilor prealabile, cât şi a cercetării disciplinare din prezenta cauză”.

Secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, a arătat că obligaţia de a publica în Monitorul Oficial Ordinul Inspectorului-şef nr. x/2021, prin care au fost aprobate Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, nu există.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000, „în vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Abaterea disciplinară imputată magistratului a fost săvârșită sub imperiul legii vechi, în perioada octombrie-noiembrie 2022, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor (care a intrat în vigoare la data de 16 decembrie 2022).

Se reține că sesizarea Inspecţiei Judiciare s-a realizat la data de 08 decembrie 2022 (sub imperiul legii vechi), iar încadrarea juridică a abaterii disciplinare s-a realizat după efectuarea cercetării disciplinare potrivit legii în vigoare la data exercitării acesteia.

Din analiza actelor dosarului se constată că în rezoluţia de începere a cercetării disciplinare şi în rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare sunt menţionate atât abaterile din legea veche, cât şi cele din legea nouă.

Înalta Curte constată că menţionarea textelor de lege din ambele legi nu este de natură a afecta situaţia juridică a recurentului, în condiţiile în care sub aspectul aplicării legii în timp raportul juridic este guvernat de principiul tempus regit actum. De altfel, analiza textelor de lege relevă faptul că există o continuitate a prevederilor de ordin legislativ, fiind realizată de legiuitor doar o renumerotare a articolelor, iar motivul pentru care au fost indicate în cuprinsul rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare a prevederilor din legea nouă a fost pentru a indica faptul că prin legea nouă abaterile disciplinare nu au fost dezincriminate, ci se regăsesc în cuprinsul altor articole.

Referitor la susţinerea potrivit căreia cercetarea disciplinară s-a efectuat în temeiul unui ordin ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial:

Instanţa de control constată că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, aprobate prin Ordinul inspectorului-şef nr. x din 14 iunie 2021, precum şi a Legii nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Actele procedurale, cum ar fi procesul-verbal de finalizare a verificărilor prealabile, rezoluţia prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare din data de 6 martie 2023, citarea intimatului-recurent, procesul-verbal de finalizare a cercetării disciplinare au fost întocmite şi aduse la cunoştinţa intimatului-recurent.

Cu privire la Ordinul inspectorului-şef nr. x/2021, prin care au fost adoptate Normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, se reţine că acesta a fost emis în temeiul art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia „normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie se aprobă de către inspectorul-şef, prin regulament.” Se constată că prevederile arătate nu impun cerinţa publicării acestuia în Monitorul Oficial. De altfel, această obligaţie se referă doar la regulamente, respectiv Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, conform art. 66 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, care prevede că: „(3) Organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, structura organizatorică și atribuțiile compartimentelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al inspectorului-șef, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Așadar, Înalta Curte va respinge criticile din recursul incident în condițiile în care regulamentul a fost adus la cunoștința publicului prin publicare pe pagina de internet a Inspecției Judiciare, iar în cauza dedusă judecății, intimatul-recurent a avut cunoștință de dispozițiile acestuia și mai mult decât atât, și-a întemeiat o parte dintre critici pe nerespectarea regulamentului, ceea ce conferă consistență concluziei că a cunoscut actul normativ, nefiind invocată sau probată o vătămare de natură a atrage nulitatea actului în discuție.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia sesizarea s-a făcut pentru o abatere disciplinară, iar acţiunea disciplinară a fost exercitată pentru alte abateri disciplinare fără a exista un proces-verbal de sesizare din oficiu în raport de abaterile disciplinare invocate de intimatul-recurent prin sesizare şi de situaţia de fapt reţinută este, de asemenea, nefondat.

Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, prevede că aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari ai Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.

Prin urmare, analiza efectuată se va raporta la faptele sesizate, iar nu la conţinutul abaterilor disciplinare invocate în sesizare, întrucât, potrivit dispoziţiilor legale susmenționate, „aspectele semnalate” potrivit alin. (1) şi (2) al articolului menţionat sunt supuse verificărilor prealabile, iar nu încadrarea juridică invocată de intimatul-recurent.

Analiza existenţei/inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situaţiei de fapt şi, ulterior acesteia, o operaţiune de încadrare juridici a faptelor reţinute (privite lato sensu), în vederea argumentării soluţiei date sesizării. Aşadar, inspectorul judiciar este cel îndrituit de lege a proceda la calificarea juridică adecvată a stării de fapt rezultate din verificări şi cel care stabileşte şi comunică magistratului data şi ora începerii ascultării, precum şi locul ascultării, dacă este cazul în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (4) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, inspectorul judiciar, astfel că nu pot fi reţinute criticile intimatului-recurent.

Înalta Curte constată că cercetarea disciplinară a respectat Normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, iar dispoziţiile legii noi de procedură sunt similare dispoziţiilor legii vechi, prin urmare nu se poate susţine că a fost încălcat principiul neretroactivității normelor de procedură.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa disciplinară a respins excepţia nulităţii acţiunii disciplinare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de intimatul-recurent A.

Analizând recursul declarat în cauză de Inspecţia Judiciară, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022:

Din cererea de recurs, dar şi din precizările efectuate în faţa instanţei de recurs, reiese faptul că recurenta Inspecţia Judiciară a formulat recurs doar în ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022. Aşadar, recurenta Inspecția Judiciară invocă faptul că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce priveşte nereținerea de către instanţa disciplinară în sarcina magistratului procuror a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod nejustificat a unor atribuţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

Prin hotărârea atacată, instanţa disciplinară a constatat că nu există probe care să ateste întrunirea elementelor de tipicitate ale laturii obiective ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a, iar asupra acuzaţiei planează un dubiu care nu permite reţinerea comiterii faptei de către magistratul vizat.

Instanța de control judiciar observă inconsecvența faptelor reținute în sarcina magistratului cercetat, așa cum se arată și prin hotărârea atacată.

Astfel, în cauză, în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare s-a reținut că procurorul cercetat ar fi încălcat obligațiile cu caracter administrativ privind relaţia sistemului judiciar cu mass-media, comunicând date cu caracter nepublic din dosarele nr. x/P/2022 şi nr. y/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria X.

Secția disciplinară a reținut că, în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, faptele imputate procurorului cercetat au constat în emiterea unor adrese către Garda Forestieră și Ocolul Silvic pentru a desemna persoane cu atribuții de control pentru a participa la activități de urmărire penală. Cu toate acestea, în plan subsecvent, pentru descrierea faptei pretins a fi circumscrisă ipotezei normative prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, nu se analizează, în mod concret, modalitatea în care procurorul cercetat ar fi comunicat unor jurnalişti de la publicaţiile online www.x.ro şi www.y.ro, date cu caracter nepublic, privind actele de urmărire penală efectuate în dosarele nr. x/P/2022 şi nr. y/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria X.

În acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte apreciază că din actul de sesizare nu rezultă care sunt faptele care au generat încălcarea unor norme de drept procesual, care sunt consecinţele acestora şi care sunt circumstanţele în care faptele ar fi fost comise pentru a putea stabili, în mod judicios, abaterile ce pot fi reţinute în sarcina magistratului cercetat.

De asemenea, se constată că, din rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare, reiese faptul că domnul procuror A. nu ar fi fost singura persoană care avea acces la respectivele informaţiile confidenţiale, ci mai multe persoane şi instituţii au avut acces la acestea, dar această ipoteză nu a fost analizată în dosarul de cercetare disciplinară. În acest context, în mod corect a reţinut instanţa disciplinară că asupra acuzaţiei aduse magistratului planează un dubiu ce nu permite reţinerea săvârşirii abaterii de către acesta.

În plus, se reține că nu s-a probat în mod evident legătura între jurnaliştii care semnează articolele apărute în mass-media şi magistratul trimis în judecată disciplinară, nu s-a făcut verificat de către Inspecţia Judiciară dacă alte persoane ar fi avut acces la informaţiile din dosarul penal şi în ce măsură le-au folosit, fiind doar afirmat că cele două articole de presă au cuprins aspecte cunoscute exclusiv de către procurorul cercetat disciplinar, fără însă a proba aspectul că domnul procuror ar fi diseminat aceste informaţii, dar nici faptul că aceste informaţii nu erau cunoscute, pe altă cale, de către alte persoane implicate în desfăşurarea anchetei.

În consecinţă, se constată că instanţa disciplinară a dat eficacitate principiului general in dubio, pro reo care îşi găseşte aplicarea în prezenta cauză, întrucât dacă nu s-a putut constata, în baza unor probe certe de vinovăţie faţă de o anume persoană, comiterea faptei de către aceasta, nu se pot aplica sancţiunile specifice, singura soluţie fiind aceea de respingerea acţiuni.

În condiţiile în care nu a fost probată dezvăluirea informaţiilor confidenţiale, rezultă că nu se poate reţine în sarcina magistratului încălcarea dispoziţiilor cuprinse în Ordinul nr. 235/2014 al Procurorului General cu privire la modul de comunicare între parchet şi mass-media.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare pentru care a fost exercitată acţiunea disciplinară şi, pe cale de consecinţă, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtului din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Pentru toate aceste considerente, instanța supremă constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel încât, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Totodată, pentru aceleaşi considerente instanţa supremă va respinge recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva hotărârii nr. 10P din 26 iunie 2024 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursul principal declarat de recurenta Inspecţia Judiciară şi recursul incident declarat de recurentul A. împotriva hotărârii nr. 10P din 26 iunie 2024 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ.