Pension entitlement dispute: Inapplicability of Art. 127 CPC special jurisdiction to retired judges and conflicting territorial competence under Law 263/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la 6 februarie 2024, sub nr. x/113/2024, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: B S.A., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Casa Națională de Pensii Publice, Casa Județeană de Pensii Iași, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași:

I. obligarea pârâtei B S.A. de a recalcula și plăti, respectiv a pârâtului STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR, de a finanța plata sumei din pensia privată ce i se cuvine (Pilon II), corespunzătoare contribuțiilor aferente sumelor încasate de reclamant cu titlu de drepturi salariale acordate prin hotărâri judecătorești și datei la care trebuiau virate în contul de pensii, actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, începând de la data de 19.01.2024 (data revendicării a Fondului de Pensii) și până la data plății efective;

II. în situația în care se va dovedi că pârâții Înalta Curte de Casație si Justiție, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași nu au virat contribuțiile către bugetul de stat sau, deși au fost făcute aceste viramente, Casa Națională de Pensii Publice, respectiv Casa Județean Pensii Iași nu au redirecționat contribuția de asigurări sociale aferentă sumelor achitate în baza hotărârilor judecătorești către fondul privat de pensii, să fie obligați acești pârâți la plata contribuțiilor cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente și de a suporta în solidar, alături de prima pârâtă, plata despăgubirilor corespunzătoare din pensia privată (PILON II), actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, începând de la data de 19.01.2024 (data revendicării a Fondului de Pensii) și până la data plății efective;

III. obligarea pârâților de a vira, redirecționa contribuțiile, respectiv finanța și plăti pensia privată corespunzătoare drepturilor cu caracter salarial ce decurg din hotărârile judecătorești deținute și neachitate până în prezent, ca urmare a legislației care dispune eșalonarea datoriei instituțiilor de stat.

La termenul de judecată din data de 20.06.2024, instanța a dispus disjungerea cauzei în privința pârâților Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, fiind format un nou dosar, respectiv y/113/2024, cauza de față rămânând în pronunțare pe excepția de necompetență teritorială.

Prin sentința civilă nr. 485 din 2 iulie 2024, Tribunalul Brăila – Secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A și pe pârâții B S.A., STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI și ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a învestit instanța cu un litigiu cu dublă componentă – litigiu de muncă (acțiunea formulată împotriva Tribunalului Iași, Curții de Apel Iași și Înaltei Curți de Casație și Justiție), prin care solicită obligarea acestora în calitate de foști ordonatori de credite de a vira (în măsura în care se va dovedi că nu au făcut-o) contribuțiile de asigurări sociale aferente veniturilor obținute din titluri executorii-hotărâri judecătorești și, totodată, un litigiu ce poate fi calificat drept litigiu de asigurări sociale, prin prisma pretențiilor formulate în contradictoriu cu ceilalți pârâți.

În ceea ce privește cererile care îi vizează pe pârâții Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, cauza a fost disjunsă, formându-se dosarul y/113/2024, astfel că în prezenta cauză, care privește cererile formulate în contradictoriu cu pârâții – B S.A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Casa Națională de Pensii Publice, Casa Județeană de Pensii lași și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a analizat competența teritorială în raport de dispozițiile legale incidente.

A reținut instanța că reclamantul, persoană cu domiciliul în jud. Iași, fost judecător la Tribunalul Iași, în prezent pensionar conform decretului nr. 1390/09.11.2023, a invocat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., considerând că cererile formulate de foștii magistrați, în prezent pensionari, pot fi formulate la o altă instanță corespunzătoare în grad, din raza unei curți de apel învecinate, invocând o decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă (nr. 2327/08.11.2022).

Contrar raționamentului reclamantului și în acord cu decizia de speță (regulator de competență) invocată chiar de reclamant, tribunalul a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi invocate decât de magistrații aflați în activitate, nu și de pensionari.

Ca urmare, doar judecătorii în activitate, sau după caz persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. 127 alin. (3) C. proc. civ., pot invoca acest text de lege pentru a sesiza o instanță corespunzătoare în grad din raza unei curți de apel învecinate.

Cu alte cuvinte, textul de lege este aplicabil atâta timp cât judecătorul are această calitate și își desfășoară activitatea de judecător la instanța competentă să judece litigiul sau la instanța superioară.

În ceea ce privește decizia de speță invocată de reclamant, tribunalul a reținut că Înalta Curte a stabilit competența în favoarea instanței sesizate de reclamant prin prisma calității de pârât a instanței competente să soluționeze cauza, în conformitate cu art. 127 alin. (2 ind. 1) și alin. (2) C. proc. civ., dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nefiind aplicabile.

După cum s-a arătat anterior, prezenta cauză nu mai vizează și pârâții Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, pentru care a fost dispusă disjungerea și formarea unui nou dosar, astfel încât nu pot fi reținute dispozițiile art. 127 alin. (2 ind. 1) și alin. (2) C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâții pentru care judecata continuă în acest dosar.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, ”(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Având în vedere că niciunul dintre cei cinci pârâți din această cauză nu are sediul în Brăila, în plus, pretențiile reclamantului sunt îndreptate și împotriva CNPP și CJP Iași, reclamantul având domiciliul în jud. Iași, tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Tribunalului Iași – Secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 90 din 20 ianuarie 2025, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, a reținut că, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., „În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

De asemenea, potrivit alin. (2 ind. 1) al aceluiași articol, „Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.

Totodată, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a constatat că „dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă”, reținându-se că „există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât instanța din care face parte cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces”.

Or, prin natura interesului ocrotit, respectiv încrederea în independența și imparțialitatea instanței care soluționează cauza, art. 127 alin. (2) C. proc. civ. apare ca având un caracter derogator, inclusiv de la dispozițiile reglementate de art. 154 din Legea nr. 567/2004 astfel cum au fost invocate de Tribunalul Bacău în hotărârea de declinare.

Mai mult decât atât, dreptul de a alege instanța la care să se judece, în cazul în care este incidentă situația prevăzută de art. 127 alin. (2) și (2 ind. 1) C. proc. civ., revine reclamantului iar, în cazul în care alegerea de competență a fost făcută în favoarea instanței judecătorești de același grad aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, instanța sesizată nu își poate declina competența care rămâne câștigată în favoarea sa.

Potrivit instanței, o scindare artificială a litigiului în sensul dispus de Tribunalul Brăila nu respectă intenția legiuitorului și nici voința reclamantului care, în mod corect și legal, a depus cererea de chemare în judecată la instanța de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Tribunalul a reținut și dispozițiile art. 123 C. proc. civ., având în vedere interdependența capetelor de cerere formulate de reclamant, cât și faptul că Tribunalul Brăila a devenit exclusiv competent prin raportare la calitatea de pârât a Tribunalului Iași, chemat în judecată deopotrivă de reclamant.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru următoarele considerente:

În speța dedusă judecății, în vederea stabilirii instanței competente teritorial, Înalta Curte observă că, la termenul de judecată din data de 20.06.2024, Tribunalul Brăila a dispus disjungerea cauzei în privința pârâților Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, fiind format un nou dosar, respectiv y/113/2024.

Ca atare, prezenta cauză privește cererile formulate în contradictoriu cu pârâții – B S.A., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Casa Națională de Pensii Publice, Casa Județeană de Pensii Iași și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reclamantul a fost încadrat în funcția de judecător la Tribunalul Iași, fiind, în prezent, pensionar.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Alin. (2 ind. 1) al art. 127 C. proc. civ. indică faptul că dispozițiile citate mai sus se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că, în speță, nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., reclamantul, încetându-și activitatea de judecător la Tribunalul Iași.

Totodată, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 127 (alin. 2 ind. 1) C. proc. civ., ca urmare a disjungerii acțiunii, Tribunalul Iași, respectiv Curtea de Apel Iași, nemaiavând calitatea de parte în prezenta cauză.

Ca atare, în raport de dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care statuează în sensul că ”(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul” și observând că domiciliul reclamantului este în Municipiul Iași, instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este Tribunalul Iași.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – Secția I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – Secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2025.