Pension recalculation litigation; inadmissibility of recourse against refusal to refer legal questions and constitutional review requests
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedIn a final decision, the High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal against the order rejecting the request to refer legal questions to the High Court, and annulled the appeal against the order rejecting the request to refer a unconstitutionality exception to the Constitutional Court, effectively upholding the lower appellate court's procedural rulings. The case originated as a civil dispute between a claimant and a county pension house regarding the recalculation of a retirement pension to include specific periods worked in the second work group, overtime surcharges, and gross salaries prior to April 2001; while the first instance court had partially granted the claim subject to statute of limitations defenses, the subject of this specific decision was the claimant's procedural attempts to trigger mandatory referrals to higher constitutional and cassation courts during the appeal phase. The High Court’s ruling rested on two decisive legal bases: first, Article 520(1) of the Code of Civil Procedure, which expressly provides that the order regarding the referral of legal questions to the High Court is not subject to any legal remedy, rendering the appeal inadmissible; and second, Articles 486(1)(d) and 486(3) and Article 148(1) of the Code of Civil Procedure, under which the appeal regarding the unconstitutionality referral was annulled because the appellant failed to submit the mandatory grounds of appeal as required by the sui generis nature of the recourse defined in Article 29(5) of Law No. 47/1992 and interpreted by Constitutional Court Decision No. 546/2020, which places the burden on the appellant to demonstrate admissibility conditions through timely filed or oral arguments.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 520 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 10 alin. (1) C. proc. civ, art. 148 alin. (1) C. proc. civ; Pension recalculation litigation; inadmissibility of recourse against refusal to refer legal questions and constitutional review requests: În cadrul cererii de apel, reclamanta a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unor probleme de drept și, de asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 a pensiilor, iar la 19 februarie 2024 a depus la dosar cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată într-un înscris distinct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Constanța, sub număr de dosar x/118/2023, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare pentru limita de vârstă - de revizuire - în dosarul de pensie nr. x, începând cu data de 12.08.2020, prin care să se valorifice: începând cu data de 14.07.2016, perioadele 01.01.1979-12.06.1987, 01.03.1990-08.02.1991 muncite în grupa a II- a de muncă, conform mențiunilor din carnetul de muncă - rubricile 14 și 16, precum și sporul de ore suplimentare din adeverința B 10870129.06.2016 eliberată de B Constanța; începând cu data de 01.11.2020, salariile brute obținute anterior datei de 01.04.2001 din adeverința nr.1643/09.11.2020 eliberată de C S.R.L.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate în urma revizuirii punctajului mediu anual față de pensia dată în plată de la data de 14.07.2016, respectiv 01.11.2020, până la data emiterii deciziei de revizuire, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat - 1500 ron, cu TVA inclus, conform facturii fiscale nr. 2119/06.02.2023.
Prin sentința civilă nr. 2931 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Constanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 16.01.2020. A admis în parte acțiunea precizată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, și a obligat pârâta să emită reclamantei o decizie de revizuire a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 16.01.2020, cu valorificarea următoarelor: perioadele 01.01.1979 - 12.06.1987 și 01.03.1990 - 08.02.1991 ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, conform mențiunilor din carnetul de muncă; sporul de ore suplimentare realizat până la data de 01.04.2001 din adeverința nr. B 10870/29.06.2016 emisă de B S.A., conform principiului contributivității; salariile brute obținute anterior datei de 01.04.2001 din adeverința emisă de S.C. C S.R.L. sub nr. 1643/09.11.2020, conform principiului contributivității. A obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi de pensie rezultate din revizuire, începând cu data de 16.01.2020 și până la data emiterii noii decizii. S-au respins ca prescrise pretențiile anterioare datei de 16.01.2020. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în limita pretențiilor admise.
Împotriva sentinței civile nr. 2931 din 20 octombrie 2023 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. x/118/2023, reclamanta A și pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța au formulat cereri de apel.
În cadrul cererii de apel, reclamanta a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unor probleme de drept și, de asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 a pensiilor, iar la 19 februarie 2024 a depus la dosar cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată într-un înscris distinct.
Prin încheierea din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, s-au respins cererile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale formulate de apelanta reclamantă A, în dosarul nr. x/118/2023, privind apelurile declarate de reclamanta A și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CONSTANȚA, împotriva sentinței civile nr. 2931 din 20 octombrie 2023 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. x/118/2023.
La 21 februarie 2024, A a declarat recurs împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale.
A precizat că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat după motivarea încheierii recurate.
Recursul declarat împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 20 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/118/2023, Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă a respins cererea reclamantei A de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unor probleme de drept, iar împotriva acestei încheieri reclamanta a declarat recurs.
Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.
Conform prevederilor art. 520 alin. (1) C. proc. civ.: „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.”
Se impune precizarea faptului că sintagma folosită de legiuitor „nu este supusă niciunei căi de atac” cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, deoarece calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 520 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:
Se constată că reclamanta A a formulat recurs împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 a pensiilor.
Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, așa cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20 iulie 2017, calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, promovată împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin urmare, Curtea Constituțională a statuat că acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului Codului de procedură civilă sau penală.
Cu toate că, prin intermediul exercitării acestei căi de atac sui generis, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține că, printr-o altă decizie (Decizia nr. 546/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 din 14 octombrie 2020), instanța de contencios constituțional a statuat că „autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate”, precum și că „recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției”.
De asemenea, sub aspectul motivării unui astfel de demers procesual, în considerentul 18 al aceleiași decizii mai sus amintite (546/2020), Curtea Constituțională a statuat că dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale.
În speță, Înalta Curte constată că încheierea din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost comunicată recurentei la 7 martie 2024 (fila 39 dosarul nr. x/118/2023/a1 al Curții de Apel Constanța), iar prin adresa comunicată la 4 aprilie 2024, instanța de recurs i-a pus în vedere recurentei să depună motivele de recurs, sub sancțiunea anulării cererii (fila 14 dosar recurs).
Or, până la termenul de judecată stabilit la 5 noiembrie 2024 în litigiul pendinte motivele de recurs nu au fost depuse la dosar, deși, prin declarația de recurs s-a menționat că acestea vor fi depuse după motivarea încheierii recurate.
Având în vedere că, la termenul de judecată stabilit la 5 noiembrie 2024, recurenta avea cunoștință de motivarea hotărârii recurate, aceasta avea posibilitatea să arate și să dezvolte motivele pentru care a promovat calea de atac, inclusiv, prin susțineri orale, cât și prin concluzii scrise.
Totodată, Înalta Curte reține că, printr-un alt considerent (15) al aceleiași decizii mai sus menționate (546/2020), Curtea Constituțională a statuat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens.
Întrucât, prin Decizia nr. 546/2020, Curtea Constituțională a României a statuat că „autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate”, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că autoarea prezentului demers judiciar nu s-a conformat acestei obligații, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), precum și art. 148 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta A împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Anulează recursul declarat de recurenta A împotriva încheierii din 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/118/2023, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.