Pension recalculation annulment appeal inadmissible; final appellate ruling stands
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ÎCCJ) dismissed as inadmissible the appellant-reclaimer’s appeal against the Court of Appeal Ploiești’s decision no. 11 from 11 January 2024, which had rejected a request to annul a final appellate ruling in a pension recalculation dispute; the appealed decision is therefore final and remains in force. The underlying case involved a pensioner’s challenge to refusals to revise annual average pension points under art. 107(1)–(2) of Law no. 263/2010, with prior proceedings resulting in rejection on the merits by the Court of Appeal, followed by a rejected annulment request. The decisive legal basis was the principle of legality of appeals, applying art. 513(5) and art. 483(2) of the Civil Procedure Code (as amended by Law no. 310/2018), which provides that decisions in social insurance litigations are not subject to appeal, and that a ruling on an annulment request follows the same appeal routes as the ruling reviewed; since the reviewed appellate decision was final and not appealable, the annulment decision was likewise not subject to appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 139 C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 126 din Constituție, art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ; Pension recalculation annulment appeal inadmissible; final appellate ruling stands: 11 from 11 January 2024, which had rejected a request to annul a final appellate ruling in a pension recalculation dispute; the appealed decision is therefore final and remains in force. The underlying case involved a pensioner’s challenge to refusals to revise annual average pension points under art. 107(1)–(2) of Law no. 263/2010, with prior proceedings resulting in rejection on the merits by the Court of Appeal, followed by a rejected annulment request. The decisive legal basis was the principle of legality of appeals, applying art. 513(5) and art. 483(2) of the Civil Procedure Code (as amended by Law no. 310/2018), which provides that decisions in social insurance litigations are not subject to appeal, and that a ruling on an annulment request follows the same appeal routes as the ruling reviewed; since the reviewed appellate decision was final and not appealable, the annulment decision was likewise not subject to appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to establish which appeals are available against the revision decision.
Used to show that the original decision was not subject to appeal, hence the revision decision is also not appealable.
Procedural basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Cited as the basis for the dismissal of the appeal.
Full text
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, sub număr de dosar x/105/2020, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova pentru refuzul revizuirii punctajului mediu anual din patru decizii de recalculare a pensiei, din oficiu și nici la cerere, de către Casa Județeană de Pensii Prahova, conform art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția conexității acțiunii reclamantului A, în conformitate cu dispozițiile art. 139 C. proc. civ.; în subsidiar a invocat excepția tardivității acțiunii față de deciziile de pensie emise succesiv, menționate de reclamant prin acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 131 din 25 ianuarie 2022, Tribunalul Prahova –Secția I Civilă a respins excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins acțiunea, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub același număr de dosar.
Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, prin decizia nr. 428 din 8 martie 2023, a admis apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 131 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Prahova, și, în consecință, a anulat sentința civilă apelată și, evocând fondul, a respins cererea, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată la 15 noiembrie 2023 pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă, sub număr de dosar x/42/2023, A a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 428 din 8 martie 2023 a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă, pronunțată în dosarul nr. x/105/2020, iar, prin decizia civilă nr. 11 din 11 ianuarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/42/2023, Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă a respins ca nefondată, cererea de revizuire.
Împotriva deciziei civile nr. 11 din 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, A a declarat recurs.
Intimata Casa Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 513 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.
Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Având în vedere că, în speță, cererea de revizuire soluționată prin decizia recurată s-a fundamentat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Se constată că decizia ce a format obiectul cererii de revizuire (decizia nr. 428 din 8 martie 2023 din dosarul nr. x/105/2020 al Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă) a fost pronunțată în apel în cadrul unui litigiu de asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, potrivit cărora: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Așadar, decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunțată de o instanță de apel și, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: „sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”.
În considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., rezultă că și decizia civilă nr. 11 din 11 ianuarie 2024, a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă, pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuentul A, este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Prin urmare, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 C. proc. civ. cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 11 din 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 11 din 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.