Passive standing of co-associate in dividend claim and prescription effects of claim modification

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secția a II-a Civilă, la data de 31.03.2021, sub nr. x/40/2021, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâţii B S.R.L Dorohoi şi C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei în valoare totală de 929.067,50 lei/RON, reprezentând contravaloarea dividendelor cuvenite pe anul 2017, în calitatea sa de asociat în cadrul societății B S.R.L., cu o cotă de participare la beneficii și pierderi: 50% / 50%, alături de pârâtul C, ca urmare a Hotărârii AGA nr.174 din data de 25.05.2018, emisă de D S.R.L.; la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată la suma datorată cu titlu de dividend pe anul 2017, începând cu data de 25.05.2018 până la plata efectivă a sumei datorate, în conformitate cu prevederile O.G. nr.13/2011; la plata sumei de 2.580 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial și taxă judiciară de timbru.

1.1) Parcursul procesual

Prin sentința civilă nr. 97 din data de 02 decembrie 2021, Tribunalul Botoşani - Secția a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C, a admis, în parte, acţiunea în pretenţii, formulată de către reclamanta A, în contradictoriu cu pârâţii Societatea B S.R.L. Dorohoi şi C; a obligat pârâta S.C. B S.R.L. să achite reclamantei A suma de 215.665,5 lei cu titlu de dividende, stabilite a fi achitate către asociaţi prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 43 din data de 25.05.2018 a S.C. B S.R.L., respectiv a obligat pârâtul C să plătească reclamantei A suma de 1.383.716 lei, achitată cu titlu de dividende de către S.C. B S.R.L., pentru reclamantă, în contul pârâtului, şi a respins restul pretenţiilor ca nefondate; a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei A, suma în cuantum de 6.950 lei cheltuieli de judecată şi suma în cuantum de 3.398 lei, reprezentând parte din ratele achitate de către aceasta cu titlu de taxă judiciară de timbru, conform încheierilor având ca obiect ajutor public judiciar din data de 22.04.2021, respectiv, 21.09.2021 şi, în continuare, să achite statului cu titlu de cheltuieli de judecată ratele scadente astfel cum au fost stabilite prin încheierile mai sus menţionate, până la concurenţa sumei totale în cuantum de 16.201,87 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 49, din data de 22 septembrie 2022, Tribunalul Botoşani, Secţia a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de petenta reclamantă A, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi S.C. B S.R.L. şi C, a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 97/2021, pronunţată de Tribunalul Botoşani în sensul că a obligat pârâta S.C. B S.R.L. să achite reclamantei dobânda legală calculată conform dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011, calculul urmând a fi efectuat la suma în cuantum de 215.885,50 lei, începând cu data de 25.05.2018, data emiterii Hotărârii A.G.A. nr. 43/2018 a S.C. B S.R.L.; a obligat pârâtul C să achite reclamantei dobânda legală calculată conform dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011, calculul urmând a fi efectuat în funcţie de fiecare sumă retrasă din cont şi data fiecărei retrageri.

Prin decizia civilă nr. 5 din data de 12 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/40/2021, Curtea de Apel Suceava, Secţia a -II-a Civilă a admis apelurile declarate de către pârâţii S.C. B S.R.L. şi C împotriva sentinţei civile nr. 97 din 02 decembrie 2021, respectiv a încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2021, precum şi a sentinţei civile nr. 49 din data de 22 septembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Botoşani, Secţia a II-a civilă, a anulat încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2021, respectiv sentinţa civilă nr. 97 din data de 02 decembrie 2021, precum şi sentinţa civilă nr. 49 din data de 22 septembrie 2022, pronunţate de către Tribunalul Botoşani; a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

2. Sentinţa primei instanţe

Prin sentința civilă nr. 69 din 29 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/40/2021* de Tribunalul Botoșani – Secţia a II-a Civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepţia prescripţiei, ca neîntemeiată; s-a admis, în parte, astfel cum a fost adiţionată, cererea formulată de către reclamanta A, în contradictoriu cu pârâţii societatea B S.R.L. Dorohoi şi C și a fost obligată pârâta Societatea B S.R.L. la plata sumei de 215.665,5 lei, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra acestei sume, de la data de 25.05.2018 şi până la data plăţii; a fost obligat pârâtul C la plata sumei de 1.383.716 lei, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra acestei sume, de la data retragerii din cont, astfel cum s-a detaliat în considerente, şi până la data plăţii; au fost obligați pârâta Societatea B S.R.L. la plata sumei în cuantum de 7.734 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și pârâtul C la plata sumei de 49.651 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel pârâţii Societatea B S.R.L. Dorohoi şi C, solicitând, în temeiul art. 480 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., anularea ori schimbarea în tot a hotărârii, reţinerea procesului spre rejudecare şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună respingerea acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 268 din 23 noiembrie 2023, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă a admis apelul formulat de pârâtul apelant C împotriva sentinţei civile nr. 69 din data de 29 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani– Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/40/2021* și a anulat în parte sentinţa civilă nr. 69/2023 a Tribunalului Botoşani, în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C, iar, în rejudecare: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului C la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii; a respins apelul formulat de pârâta- apelantă B S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 69 din data de 29 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/40/2021*, ca nefondat; a obligat reclamanta- intimată la plata sumei de 18.721 lei către pârâtul apelant C, cu titlu de cheltuieli de judecată din fond şi apel, și apelanta Societatea B S.R.L. la plata sumei de 3.480 lei către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

II. Căile de atac exercitate

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei civile recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, pentru rejudecarea apelului formulat de pârâtul- apelant C împotriva sentinței nr. 62 din data de 29.05.2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. x/40/2021*, cu obligarea intimatului-pârât C la plata cheltuielilor de judecată, cât şi pârâta Societatea B S.R.L. DOROHOI, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului formulat împotriva sentinței instanței de fond, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea acţiunii, cu consecinţa înlăturării şi a obligaţiei de plată a dobânzii legale, precum şi a cheltuielilor de judecată acordate reclamantei; în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., a solicitat şi cheltuieli de judecată.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat, în drept, motivul prevăzut de pct.5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., învederând că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Arată că, soluționând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-apelant C, invocată prin întâmpinarea depusă de acest pârât, Curtea de Apel Suceava nu a observat faptul că raportul juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii, justifică, în cauză, calitatea procesuala pasivă a acestui pârât, întrucât, chiar dacă debitorul obligaţiei de plată a dividendelor aferente Hotărârii AGA nr. 43 din data de 25 mai 2028 este pârâta-apelantă B S.R.L. Dorohoi, conform dispoziţiilor art.67 alin.(2) şi alin.(5) din Legea nr. 31/1990, pârâtul C a fost chemat în judecată de reclamantă pentru cu totul alte motive decât cele reţinute de Curtea de Apel Suceava cu ocazia motivării hotărârii pronunţate în soluţionarea cererii de apel formulate de pârâtul-apelant, şi anume pentru faptul că şi-a însuşit, fără drept, partea recurentei-reclamante de dividende, refuzând orice discuţie şi colaborare în restituirea dividendelor solicitate.

Faţă de împrejurarea că intimatul-pârât C a fost indicat atât în conţinutul acţiunii introductive, cât şi ulterior, prin demersurile juridice formulate, ca fiind persoana care şi-a însuşit, pe nedrept, dividendele cuvenite recurentei-reclamante ca urmare a Hotărârii A.G.A. nr. 43 din data de 25.05.2018, recurenta consideră că este evident şi neechivoc că acest pârât are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, înregistrată sub nr. x/40/2021*, existând identitate între părţi si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acest raport litigios a fost dedus judecăţii.

Mai mult decât atât, arată că rezultă fără putință de tăgadă că între persoana acestui pârât, C, și debitorul obligaţiei de plată a dividendelor însuşite pe nedrept de la recurenta-reclamantă, există identitate reală, legală şi autentică.

Datorită celor menţionate, recurenta- reclamantă crede că numai dintr-o eroare juridică instanţa de apel a apreciat că „nu există identitate" între persoana pârâtului C şi debitorul obligaţiei de plată a dividendelor, câtă vreme acest pârât a fost chemat în judecată de recurentă pentru restituirea dividendelor însuşite pe nedrept în perioada 27.06.2018-17.10.2018 şi pentru că a refuzat restituirea acestor dividende în cadrul discuţiilor avute anterior sesizării instanţei de judecată, dividende plătite nelegal în contul său de administratorul societăţii, E, persoană care este fratele său.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct.8 al art. 488 alin.(1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă B S.R.L. DOROHOI a criticat hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în materia prescripţiei dreptului material la acţiune, respingerea excepţiei fiind nelegală, sens în care a relevat, pe scurt, istoricul cauzei și a invocat, în esență, următoarele motive:

Cererea de completare a acţiunii, depusă la data de 2 iunie 2021, denumită de reclamantă „completare de acţiune", nu constituie o mărire a pretenţiilor iniţiale, în sensul dispoziţiilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci are ca obiect o altă pretenţie (1.640.387,5 lei), distinctă, autonomă faţă de cea iniţială, care izvorăşte dintr-un alt act juridic, emis de o altă societate; această cerere pune în discuţie drepturi care intră în conţinutul raportului juridic născut prin emiterea Hotărârii A.G.A. a Societăţii B S.R.L., nr.43/25 mai 2018.

Inclusiv causa petendi a cererii de completare a acţiunii, se arată, este total diferită de cea din acţiunea iniţială; reclamanta, pretinzând obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.640.387,5 lei, invocă drept cauză a cererii de completare a acţiunii Hotărârea A.G.A. nr. 43/25 mai 2018, emisă de Societatea B S.R.L.

În opinia recurentei-pârâte, cererea de completare a acţiunii formulată la 2 iunie 2021, implicând schimbarea elementelor esenţiale ale cererii iniţiale (obiect, cauză şi calitatea juridică în care stă în proces Societatea B S.R.L., respectiv în cererea iniţială, aceea de asociat al Societăţii D S.R.L., căruia i s-au repartizat dividende prin Hotărârea AGA nr. 174/25 mai 2018, iar, în cererea de completare, aceea de debitor al obligaţiei de plată a dividendelor repartizate prin Hotărârea AGA nr. 43/25 mai 2018), constituie o înlocuire a cererii iniţiale, o cerere nouă, care trebuia introdusă în termenul general de prescripţie.

Însă, se susține de către recurentă, indiferent de calificarea ce i s-ar da cererii de completare a acţiunii, trebuie reţinut că în toate cazurile în care se formulează cereri adiţionale de modificare a acţiunii sub aspectul obiectului şi cauzei, trebuie respectat termenul de prescripţie.

Recurenta-pârâtă susține că, în cauză, din moment ce obiectul şi cauza acţiunii iniţiale au fost înlocuite, iar calitatea juridică a Societăţii B S.R.L. a fost schimbată, dreptul la acţiune născut la data de 25 mai 2018 şi exercitat prin cererea de completare introdusă la data de 2 iunie 2021 este prescris.

În continuare, recurenta-pârâtă a susținut că, în contextul în care reclamanta a renunţat la judecata acţiunii iniţiale, ce a format obiectul dosarului nr. y/40/2021, prin care solicita obligarea la plata dividendelor repartizate prin Hotărârea AGA nr. 43/25 mai 2018, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2539 alin. (2) C. civ., conform cărora prescripţia nu este întreruptă în cazul în care cel care a formulat cererea de chemare în judecată a renunţat la ea.

De asemenea, s-a mai susținut de către recurenta-pârâtă, având în vedere că instanţa de fond a stabilit că plata făcută de societate în alt cont decât cel al reclamantei „nu reprezintă o plată valabilă către reclamantă", este evident că o asemenea plată lipsită de validitate este lipsită de orice efect juridic şi nu liberează pe debitor de obligaţia de plată.

Recunoaşterea, pentru a avea efect întreruptiv, trebuie să fie făcută personal de debitor, actul din care rezultă recunoaşterea trebuind să fie adresat direct creditorului.

O plată nevalidă care nu a fost făcută creditorului, în contul acestuia, nu constituie un act de recunoaştere a datoriei.

Plata nevalidă nu stinge obligația debitorului, iar lipsa de efecte juridice a unei asemenea plăţi exclude calificarea acesteia ca recunoaştere a datoriei cu efect întreruptiv de prescripţie.

În cauză, se arată, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1475 și art. 1477 C. civ., ceea ce înseamnă că plata, conform legii, nu este valabilă, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, iar, potrivit dispoziţiilor art. 1497 C. civ., în lipsa alimentării contului creditorului cu suma de bani ce a făcut obiectul plăţii, plata însăşi este inexistentă, lipsind „data plăţii".

În acest context, o plată nevalidă, a cărei existenţă ca mijloc de stingere a obligaţiei de plată nu este recunoscută de lege, nu poate produce efecte întreruptive de prescripţie extinctivă. Plata nevalidă nu constituie „un act voluntar de executare" sau de „recunoaştere" a dreptului a cărui acţiune se prescrie, în sensul art. 2537 pct.1 C. civ.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție– Secţia a II-a Civilă, la data de 19.01.2024, sub nr. x/40/2021*.

Apărările formulate în cauză

La 28 februarie 2024, intimatul-pârât C a depus, în termen legal, întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de aceasta, fie prin aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., fie ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Și recurenta- reclamantă A a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.R.L. Dorohoi, solicitând, în principal, constatarea nulității recursului ca fiind nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâților-apelanți, în solidar, la plata sumei de 5.950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

III. Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât procesul a fost început la data de 29.03.2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 01 aprilie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la data de 28 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin.(2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursurile, prin prisma criticilor şi apărărilor formulate şi a celor expuse în întâmpinare, dar şi în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:

În esență, recursul declarat de recurenta- reclamantă A și întemeiat pe motivul de casare prevăzut de pct.5 al art. 488 alin.(1) C. proc. civ. este fundamentat pe soluția dată de instanța de apel, în rejudecare, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C, considerând recurenta că în mod greșit această excepție a fost admisă.

Recurenta a precizat, prin recurs, că l-a chemat în judecată pe intimatul- pârât C pentru cu totul alte motive decât cele reținute de Curtea de Apel Suceava în motivarea hotărârii, și anume pentru că acesta și-a însușit pe nedrept dividendele care i se cuveneau recurentei-reclamante urmare a Hotărârii A.G.A. nr. 43/ 25.05.2018.

Recursul astfel declarat și motivat de aceasta urmează a fi respins ca nefondat.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost completată la data de 02 iunie 2021 (fila 122 din dosarul de fond nr. x/40/2021 al Tribunalului Botoșani – Secția a II-a Civilă), reclamanta A a solicitat să se dispună obligarea pârâților B S.R.L. DOROHOI și C, în solidar, la plata sumei în valoare totală de 1.640.387,5 lei/RON, reprezentând contravaloarea dividendelor repartizate în beneficiul reclamantei pe anul 2017, ca urmare a Hotărârii A.G.A. nr. 43 din data de 25.05.2018, emisă de pârâta societate B S.R.L., dividend ce a fost refuzat la plată din voința exclusivă a administratorului societății comerciale pârâte și a asociatului pârât menționat.

Inclusiv prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtul C, prin care invocase excepția lipsei calității sale procesuale pasive, reclamanta A a solicitat unirea acestei excepții cu fondul cauzei întrucât, urmare a probatoriului ce va fi administrat în prezenta cauză, va demonstra calitatea procesuală pasivă a pârâtului C în această cauză, "fiind persoana care, fie și-a însușit nejustificat și nelegal partea din dividend a reclamantei, solicitată prin prezenta acțiune civilă, fie a inventat diverse inginerii contabile prin care să o deposedeze de sumele de bani cuvenite cu titlul de dividend și care, totodată, exercită controlul exclusiv și absolut al societății comerciale pârâte, fără nicio opoziție din partea administratorului societății, identificat în persoana numitului E, fiind fratele său".

Pornind de la această precizare a cadrului procesual şi a limitelor cererii de chemare în judecată, stabilite chiar de către reclamantă, se constată că recursul acesteia este nefondat, criticile formulate, care se subsumează motivului de casare prevăzut de art.488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neputând fi primite.

Susținerea recurentei-reclamante prin recurs, în sensul că l-a chemat în judecată pe intimatul-pârât C pe un alt temei, și anume pe motiv că acesta și-ar fi însușit fără drept dividendele care i se cuveneau urmare a Hotărârii A.G.A. nr. 43/ 25.05.2018, este contrazisă, astfel, de cuprinsul actelor de procedură efectuate de recurentă înseși și de obiectul și conținutul acestora.

Potrivit din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, dividendele reprezintă cota parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat.

Dreptul de creanţă al asociaţilor asupra societăţii, căruia îi corespunde obligaţia corelativă de a-l plăti, se naşte după ce dividendul a fost aprobat de adunarea generală a asociaţilor, urmând ca plata să se efectueze în condiţiile şi la termenul aprobate, care însă nu va putea fi mai mare de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.

Odată luată hotărârea de distribuire, dreptul la dividende, ca drept societar, se materializează, luând forma unei creanțe individuale a asociatului față de societate. În acest moment, asociatul devine un creditor social și are aceleași drepturi ca și orice alt creditor chirografar al acesteia.

Din interpretarea acestor prevederi legale reiese că reclamanta-recurentă A, în calitate de asociat al societăţii pârâte B S.R.L. Dorohoi, este îndreptăţită la plata dividendelor aferente exerciţiului financiar al anului 2017- cum se solicită în cauză- însă, debitorul obligației de plată a dividendelor nu poate fi decât societatea, iar nu celălalt asociat – intimatul- pârât C, cum greșit consideră recurenta prin recurs.

Nu se poate pretinde că instanţa de apel a aplicat greşit aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care nu a făcut altceva decât să constate că beneficiile aferente anului 2017, recunoscute prin hotărârea A.G.A. nr. 43/25.05.2018, au născut în patrimoniul recurentei-reclamante un drept de creanţă împotriva societăţii pârâte înseși, iar nu împotriva pârâtului C, între persoana acestuia şi debitorul obligaţiei de plată a dividendelor neexistând identitate într-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 67 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990, cum și-a întemeiat reclamanta acțiunea.

Conform art. 36 C. proc. civ., „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

În prezenta cauză, obiectul cererii este reprezentat de o sumă constând în dividende. Chiar dacă un asociat a încasat, pretins pe nedrept, astfel de sume, acesta nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea iniţiată de celălalt asociat, întrucât între cei doi nu există raporturi juridice privind dividendele. În realitate, din această perspectivă, societatea este cea care se află în raporturi juridice, reglementate de Legea nr. 31/1990, cu toţi asociaţii săi, iar un asociat care ar fi încasat pe nedrept dividende poate deţine calitate procesuală pasivă în cadrul unei acţiuni iniţiate de societate, cea care a plătit în mod eronat şi are dreptul de a solicita restituirea, iar nu în cadrul unei acţiuni iniţiate de un alt asociat. Acesta din urmă are deschisă calea împotriva societăţii, cea care a omis să îşi îndeplinească obligaţia asumată prin hotărârea adunării generale a asociaţilor.

Pe cale de consecinţă, recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat.

Înalta Curte constată, de asemenea, că este nefondat și recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.R.L. DOROHOI.

În principal, criticile recurentei-pârâte privesc soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, susţinându-se de către recurentă că instanţa de apel a calificat în mod greşit cererea depusă de reclamantă în faţa primei instanţe la data de 02.06.2021, drept o cerere de completare a acțiunii inițiale introduse la 29 martie 2021, deși cele două cereri au obiect și cauză diferite și, astfel, față de data introducerii acțiunii inițiale, la 29 martie 2021, neavând efect întreruptiv, prescripția a fost împlinită.

Motivul de recurs astfel invocat de către recurenta-pârâtă, privitor la încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., poate fi subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și se constată că nu este fondat.

Potrivit textului de lege de care se prevalează recurenta-pârâtă, "... nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când: 2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;".

Lecturând conţinutul cererii intitulate de parte "completare de acţiune" (f.122 din dosarul de fond, vol.I), Înalta Curte constată că prin aceasta reclamanta a arătat că înțelege să-și "mărească valoarea pretențiilor solicitate prin acțiunea introductivă la suma totală de 1.640.387,5 lei, reprezentând contravaloarea dividendelor repartizate în beneficiul său pe anul 2017, ca urmare a Hotărârii A.G.A. nr. 43 din data de 25.05.2018, emisă de pârâta Societate B S.R.L., dividend ce a fost refuzat la plată din voința exclusivă a administratorului societății comerciale pârâte și a asociatului pârât".

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei- pârâte și așa cum corect a reținut și instanța de apel, suntem în prezenţa doar a unei majorări a cuantumului obiectului cererii iniţiale, și nu a unei modificări a obiectului cererii, obiectul și cauza cererii de chemare în judecată rămânând aceleași.

Obiectul cauzei, astfel cum a fost completat, privește acordarea contravalorii dividendelor repartizate în beneficiul reclamantei-recurente A pe anul 2017, iar nu acordarea unor dividende distincte, neavute în vedere la momentul formulării acţiunii de chemare în judecată, cum nefondat susține recurenta-pârâtă. Indicarea unui alt număr de hotărâre AGA nu semnifică o modificare a cauzei cererii, ci o precizare a acesteia.

Argumentul invocat de aceasta în recurs, în sensul că cererea de completare a acțiunii formulată la 2 iunie 2021, implicând schimbarea elementelor esențiale ale cererii inițiale (obiect, cauză și calitatea în care stă în proces Societatea B S.R.L.) ar constitui o înlocuire a celei iniţiale, nu este de natură să conducă la altă concluzie cu privire la natura cererii completatoare, întrucât legea operează cu un alt criteriu în raport de care se califică o cerere drept adiţională, şi anume cel al obiectului, în înţelesul de pretenţie concretă dedusă judecăţii, în cazul de faţă fiind vorba despre dividendele pentru aceeași perioadă de timp– anul 2017.

Solicitarea de acordare a dividendelor cuvenite pentru calitatea de asociat în același interval temporar și calculate după aceleaşi criterii nu reprezintă o adăugare a unui obiect nou, ci o majorare a câtimii obiectului iniţial al cererii, concluzia în acelaşi sens a instanţei de apel fiind formulată cu respectarea prevederilor art. 204 C. proc. civ.

Față de acestea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 29 martie 2021, termenul de prescripție de 3 ani, stipulat de art. 2517 C. civ., nu era împlinit, şi în mod legal a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți la fond.

Dreptul de creanţă al asociaţilor asupra societăţii, căruia îi corespunde obligaţia corelativă de a-l plăti, se naşte doar după ce dividendul a fost aprobat de adunarea generală a asociaţilor, urmând ca plata să se efectueze în condiţiile şi la termenul aprobate, care însă nu va putea fi mai mare de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.

Prin urmare, în situaţia în speță, în care s-a stabilit în prealabil de către Adunarea Generală a Acţionarilor cuantumul dividendelor, prin Hotărârea A.G.A. nr. 43 din 25 mai 2018, în mod corect s-a reţinut că termenul de prescripție nu era împlinit, criticile recurentei-pârâte fiind nefondate.

Restul aspectelor invocate de către recurenta-pârâtă, privind renunțarea recurentei-reclamante la judecata acțiunii inițiale ce a format obiectul dosarului nr. y/40/2021 ori recunoașterea și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească plata pentru a constitui un act de recunoaștere a datoriei, nu se impun a fi analizate, întrucât, raportat la data introducerii acţiunii, nu era împlinit termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data aprobării plăţii dividendelor prin hotărârea adunării generale a asociaţilor.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art.488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă A şi de recurenta-pârâtă B S.R.L. DOROHOI împotriva deciziei nr. 268 din 23 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava– Secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2024.