Competence for urgent minor protection placement: factual residence overrides legal domicile under Art. 133 Law 272/2004

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 25 februarie 2025, sub nr. x/111/2025, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor a solicitat plasamentul în regim de urgenţă al copilului A, născut la data de (...), în Cluj – Napoca, din părinții B și C, cu plasamentul la asistentul maternal profesionist D, cu exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la minor de către acest asistent maternal, precum și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la bunurile copilului, de către directorul general al D.G.A.S.P.C. Bihor.

În drept, reclamanta a invocat art. 2 alin. (1), (2) şi (3), art. 6 alin. (1) lit. a), g), j), k), art. 43 lit. a), art. 44 alin. (1), art. 60 lit. c), art. 64 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a), art. 68 alin. (5) şi art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, art. 997 şi următoarele C. proc. civ.

Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bihor – Secţia I civilă

Prin sentința civilă nr. 19/PC din 26 februarie 2025, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a admis excepţia necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – Secția I civilă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care cererile privind stabilirea măsurilor de protecţie specială a minorului sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul acestuia.

În cauză, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Raportul privind situaţia copiilor din familia D și Adresa nr. 637 din 25 februarie 2025 emisă de Primăria Husasău de Tinca - Compartimentul asistenţă socială şi autoritate tutelară, rezultă că minorul în cauză are domiciliul legal în comuna Măgura, județul Buzău, iar, la data sesizării instanţei, acesta împreună cu părinţii şi fraţii lui nu se aflau în raza judeţului Bihor.

În considerarea acestor împrejurări, Tribunalul Bihor – Secția I civilă a admis excepţia necompetenţei sale terioriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – Secția I civilă.

Hotărârea pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 269 din 13 martie 2025, Tribunalul Buzău – Secția I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – Secția I civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile speciale cuprinse în art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită. Însă, acestea trebuie coroborate cu prevederile art. 27 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 97/2005, potrivit cu care domiciliul persoanei fizice este acolo unde declară că locuieşte statornic, iar minorul se prezumă că locuieşte cu părinţii săi. De asemenea, instanța a avut în vedere şi dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care vizează reşedinţa persoanei ocrotite, prezentând interes nu adresa la care persoana figurează în evidenţele oficiale, cât aceea la care locuieşte efectiv.

Reținând că, la data sesizării D.G.A.S.P.C. Bihor, minorul locuia efectiv pe raza judeţului Bihor, împreună cu părinţii acestuia, Tribunalul Buzău a apreciat că nu este competent să soluţioneze cauza.

Prin urmare, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – Secția I civilă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Tribunalului Bihor – Secția I civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul litigiului îl constituie plasamentul în regim de urgenţă al copilului A, născut la data de (...), în Cluj – Napoca, din părinții B și C, la asistentul maternal profesionist D, cu exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana acestuia de către asistentul maternal, precum și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la bunurile copilului, de către directorul general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor. Cererea de plasament în regim de urgență a fost formulată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, în contradictoriu cu pârâții B și C.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de aprecierea diferită, a celor două instanţe, cu privire la domiciliul minorului, la care face referire art. 133 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Astfel, Tribunalul Bihor a reținut incidența dispozițiilor art. 133 alin. (1) din actul normativ menționat, raportându-se la domiciliul legal al părinților minorului, situat comuna Măgura, județului Buzău. Pe de altă parte, Tribunalul Buzău a avut în vedere prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 97/2005, coroborate cu cele ale art. 87, art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. civ., prin raportare la dispozițiile art. 114 C. proc. civ., aplicând aceste norme cu luarea în considerare a domiciliului în fapt al minorului, pe raza județului Bihor.

Înalta Curte reține că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spațiu. Caracterul stabilității domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mișcare a persoanei fizice și nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spațiu.

De aceea, dispozițiile art. 87 și ale art. 88 C. civ. fac referire nu doar la domiciliul, ci și la reședința persoanei fizice. Totodată, dispoziţiile art. 91 din același act normativ prevăd că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Potrivit art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005, ,,domiciliul minorului este la părinţii săi, sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredinţat în plasament”.

Aceeași regulă este cuprinsă și în conținutul art. 92 alin. (1) C. civ., care stipulează că ,,domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic".

Potrivit art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004, ”(1)Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului. (2)Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.”

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că noțiunea de domiciliu, la care face referire art. 133 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt minorul cu privire la care se iau măsuri de protecţie specială, pentru a se putea facilita administrarea probatoriului necesar în acest sens și pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare.

În cauză, raportat la situaţia de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar, respectiv din Raportul privind situaţia copiilor din familia D, fila 8 din dosarul Tribunalului Bihor, se reţine că în data de 12.02.2025, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor împreună cu primarul, asistentul social al comunei Husasău de Tinca, precum și cu reprezentanții organelor de poliție, s-au deplasat la domiciliul faptic al familiei D situat în comuna Husasău de Tinca, sat (...), jud. Bihor pentru evaluarea situației descrise în sesizarea formulată de către domnul E, în calitate de unchi matern al copiilor, asupra faptului că cinci minori, printre care și minorul A, sunt neglijați de către părinți și locuiesc în condiții improprii unui trai decent pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a acestora.

Totodată, din Adeverința nr. 278/14.02.2025 eliberată de către Școala Gimnazială nr. (...) din com. Husasău de Tinca (fila 12 dosar Tribunal Bihor) și din Raportul de evaluare a situației de abuz/neglijare/exploatare privind cei cinci copii nr. 8533/13.02.2025 (fila 15), rezultă că parte dintre frați sunt înscriși la această unitate de învățământ.

De asemenea, din Adresa nr. 637/2025 emisă la data de 25 februarie 2025 de Primăria Husasău de Tinca - Compartimentul asistenţă socială şi autoritate tutelară (fila 34) rezultă că, începând cu data de 22 februarie 2025, familia B şi C împreună cu cei cinci minori au părăsit localitatea, primăria afirmând că se află în alt judeţ, probabil pe raza județului Cluj, fără a depune și o dovadă certă în acest sens.

Prin urmare, domiciliul faptic, cunoscut la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, al familiei D era situat în județul Bihor.

Înalta Curte reține că, în speță, este lipsit de relevanță faptul că domiciliul legal al minorului se află în comuna Măgura, sat (...), str. (...), jud. Buzău, atât timp cât acesta nu mai locuiește la această adresă, fiind găsit într-o altă localitate, respectiv în comuna Husasău de Tinca, sat (...), jud. Bihor. De asemenea, este lipsit de relevanță și faptul că, în noaptea de 22 februarie 2025, familia D a părăsit locuința de pe raza județului Bihor, în condițiile în care aceștia nu au revenit la adresa domiciliului legal din localitatea Buzău.

Prin urmare, având în vedere că, la data sesizării Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, minorul, împreună cu familia sa, locuia efectiv pe raza județului Bihor, fiind totodată găsit pe raza județului Bihor, împrejurare ce se circumscrie dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect ordonanţă președințială privind plasamentul în regim de urgență al minorului A, născut la data de (...), în Cluj – Napoca, este Tribunalul Bihor.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile legale menționate, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Tribunalului Bihor – Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 C. proc. civ.