Territorial jurisdiction conflict over vehicle deregistration claim resolved by upholding initial court's competence

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani, la data de 28 martie 2023, precizată la data de 11 mai 2023, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună radierea autoturismului marca (...), cu numărul de înmatriculare (...), de pe numele reclamantei, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 euro reprezentând daune materiale și morale.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La data de 17 iulie 2023, intimatul B a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere că, prin contractul de înstrăinare – dobândire a unui mijloc de transport, încheiat la data de 30 septembrie 2021, a vândut către C autoturismul marca (...) cu număr de identificare (...), ce face obiect al litigiului.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Pașcani

Prin sentința civilă nr. 1783 din data de 5 noiembrie 2024, Judecătoria Pașcani – Secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care „necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura”.

De asemenea, a avut în vedere prevederile art. 107 alin. (1) din același act normativ care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Întrucât, în speță, pârâtul B își are domiciliul în comuna Țibucani, satul (...), județul Neamț, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Târgu Neamț.

În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț

Prin sentința civilă nr. 215 din 18 februarie 2025, Judecătoria Târgu Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, în favoarea Judecătoriei Pașcani. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Instanța a reținut că, în materie de competență teritorială, sunt incidente normele juridice generale reglementate de art. 107 C. proc. civ.

Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe şi pot pune concluzii. Astfel, chiar şi în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la instanța din circumscripția teritorială a domiciliului său, instanța sesizată nefiind abilitată să invoce, din oficiu, excepția necompetenţei teritoriale.

Prin urmare, în opinia Judecătoriei Târgu Neamț, chiar dacă nu este instanța în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului, Judecătoria Pașcani nu putea să își invoce, din oficiu, necompetența teritorială, aceasta fiind câştigată în favoarea sa, tocmai prin faptul neinvocării excepției de către pârât, prin întâmpinare.

În consecinţă, Judecătoria Târgu Neamţ a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Pașcani îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o, reclamanta A a solicitat să se dispună radierea autoturismului marca (...), cu numărul de înmatriculare (...), de pe numele său, și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 euro, cu titlu de daune morale. Prin urmare, faţă de scopul urmărit de reclamantă, prin demersul iniţiat, Judecătoria Pașcani a fost învestită cu judecarea unei acţiuni civile al cărei obiect îl constituie o obligaţie de a face, deci cu o acţiune personală.

Judecătoria Pașcani şi Judecătoria Târgu Neamț şi-au declinat, reciproc, competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la prevederile legale aplicabile în speţă, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., ,,Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că ”în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată”.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

Distincția dintre cele două categorii de norme de competență prezintă importanță mai ales în privința regimului juridic al invocării excepției de necompetență, întrucât Codul de procedură civilă cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) din actul normativ menționat, ,,necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, ,,necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din cuprinsul textului de lege redat anterior rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Litigiul de faţă are ca obiect o obligație de a face, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., potrivit cu care ,,Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”

Întrucât acestea sunt norme de competenţă de ordine privată, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă, în condiţiile art. 130 alin. (3), doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie procesuală relativă, excepţie pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului, rezultă că pârâtul a depus întâmpinare, prin care a dezvoltat apărări de fapt. Acesta nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Pașcani.

Prin urmare, faţă de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Pașcani nu putea invoca, din oficiu, necompetenţa teritorială de ordine privată de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 107 alin. (1) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, în favoarea Judecătoriei Pașcani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.